834 matches
-
totuși de o oarecare ironie. Explicațiile, prin tradițiile succesive, fundamente ale mitului lui Prometeu, se reduc la materialitatea stîncoasă a Caucazului. Sensul povestirii mitice s-a pierdut într-o povestire etiologică despre originea prezenței inexplicabile a Caucazului. Fraza finală la imperfect nu este atît finalul celei de a patra povestiri cît cel al textului în ansamblul său. Comparativ, ironia este mai flagrantă în fragmentul § 18, secțiunea "Despre bunurile materiale" din Cracterele de La Bruyère: T17 La sfîrșitul unei cine îndelungate care-i
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
acum? În alte părți, departe [de-aici]! tîrziu! sau niciodată! Căci nu-mi cunoști cărarea, nu știu spre ce mergeai O, tu cea pe care-aș fi iubit-o, o, tu care știai!12 Cele două catrene sînt dominate de imperfect (v. 1 și 6), perfect simplu (v. 4) și prezentul adevărului general (v. 8), fie o enunțare situată la distanță față de momentul enunțării în care EU-l este subiectul enunțului, subiect al amintirii. Desigur, adjectivele din rima maiestuoasă și fastuoasă
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
liniară a enunțurilor. În relația [Dacă p atunci q ], p și q aparțin unui domeniu comun care nu ține de realitatea și adevărul lucrurilor, ci este construit prin discurs. Toate enunțurile cu protază p la prezent (ipotetice reale) sau la imperfect (ipotetice ficționale) pot avea parte de o descriere unitară. Toate semnifică același lucru: în contextul (real sau ficțional) în care admitem p, este pertinent să enunțăm q. Validitatea apodozei q depinde așadar în întregime de co(n)textul stabilit prin
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
decupează macro-propozițiile narative, în T11 acțiunile și evenimentele trebuie reconstruite izolîndu-le în sînul mișcării sintactice a frazei. Pentru aceasta, trebuie solicitate toate urmele segmentării și conexiunii. În ciuda prezenței a doar două verbe la perfect simplu și a unui verb la imperfect într-o relativă, două propoziții apar ca legate temporal și/sau cauzal de următoarea: Nici nu inspiră bine priza pe nas [e1], că A. Chevrel strănută [e2]. Cauzalitatea depășește aici legătura temporală: nu numai după, ci mai ales din cauza lui
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
picioare statuare. 6. [P3] Eu mă-mbătam privind-o și beam, ca pe-un venin, 7. Din ochiul ei, cer vînăt de uragane plin, 8. Plăcerea ce ucide și vraja care doare. • Situație inițială Pn1: vers 1. Fraza P1, la imperfect, desenează pe scurt contextul urban al povestirii. • Nod Pn2: versurile 2-5. A doua frază tipografică descrie femeia întîlnită și face din acest eveniment elementul principal al punerii în intrigă. Importanța evenimentului este subliniată de perfectul simplu al verbului din P2
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
A doua frază tipografică descrie femeia întîlnită și face din acest eveniment elementul principal al punerii în intrigă. Importanța evenimentului este subliniată de perfectul simplu al verbului din P2: trecu. • Evaluare centrală - Reacție Pn3: versurile 6-8. A treia frază amestecă imperfectul și, în ambele relative, prezentul cu valoare generică. În această primă parte a sonetului sînt puși în scenă doi agenți. În timp ce P2-Pn2 este consacrat în întregime femeii trecătoare, Pn1-Pn1 și P3-Pn3 pun în scenă un subiect desemnat succesiv prin meu
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
autobuzul Ca să înțelegem caracterul indisociabil, în sînul textualității, al secvenței și al configurației, este suficient să vedem modul în care succesiunea liniară și simplă a evenimentelor și acțiunilor este configurată aici în intrigă. Primele două versuri constituie Situația inițială-Pn1 la imperfect. Versul 3 introduce Nodul-Pn2 al povestirii, evenimentul perturbator. Versurile 4 și 5 corespund cu Re-acțiunea centrală-Pn3, iar ultimul vers cu Deznodămîntul-Pn4 subliniat de trecerea de la prezentul narațiunii la perfectul simplu care face oficiul de concluzie. Situația finală-Pn5 nu este dată
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
227). Distingînd sistemele de "enunțare de discurs" și de "enunțare istorică", el propune o depășire a reprezentărilor tradiționale ale paradigmelor verbo-temporale: Ansamblul de forme personale ale verbului francez este repartizat prin tradiție, unui anumit număr de paradigme temporale denumite "prezent", "imperfect", "trecut definit" etc., care la rîndul lor se distribuie în funcție de trei mari categorii temporale, prezent, trecut, viitor. Aceste diviziuni, incontestabile în principiu, rămîn totuși departe de realitățile de uz pe care nu reușesc să le organizeze. Noțiunea de timp nu
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
în [e2a] (disparaît/dispare) și în [e2b] (dit/spune), și cu perfectul compus în [e3a] (l'ont cherché/l-au căutat). Această decizie nu este deloc conformă cu omogenitatea verbo-temporală a textului lui Borges. Ne mai rămîne să glosăm traducerea imperfectului din ultima relativă din [e3b] printr-un condițional care să-l facă să basculeze în discursul indirect liber. Decizia sa de segmentare a lui P3 prin punct, și nu prin punct și virgulă între [e3a] și [e3b], accentuată de schimbarea
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
1998. 1 11 2 212Pentru o analiză detaliată a structurării periodice și secvențiale a acestui poem, vezi Adam 2002: 8-11. 3 13 4 514 5 15 1 216Vom adopta mai departe abrevierile următoare: PS = perfect simplu, PA = "trecut anterior", IMP = imperfect, MCP = mai mult ca perfect, PR = prezent, PC = perfect compus, PsC = perfect supra-compus, V = viitor, VA = viitor anterior, CO = condițional optativ, CP = condițional perfect, CONJ = conjunctiv, IMPER = imperativ. Formele perifrastice, infinitiv etc., vor fi desemnate complet. 2 17 3 18
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
se bate pentru ca școala, să-și schimbe pedagogia făcând loc sportului, rezolvând misiunea sa. De asemenea, se ridică împotriva puterii cenzitare. Prin vot, prin școală și prin sport această formă de guvernare care este democrația a proclamat cu forță ceva imperfect realizat ca afacere a tuturor și în care pentru oricine, șansele trebuie să fie egale. Din sportul modern, trebuie să se țină seama de un „ideal la înălțimea omului” care împacă forța, dreptul, în care inegalitatea rezultatelor se bazează pe
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
de un băiat de serviciu care aducea un pupitru din cele mari"14), ce se transformă doar după câteva pagini în narator heterodiegetic 15. Această ștergere treptată a prezenței subiective a naratorului este înlesnită și de alternanța perfectului simplu cu imperfectul. Criterii lingvistice precise, datorate unei observații celebre, a nu mai puțin celebrului lingvist Emile Benveniste, ne ajută acum să înțelegem în ce mod funcționează indicativul. În limba franceză contemporană, cu ajutorul indicativului funcționează două sisteme enunțiative, în raport de complementaritate: narațiunea
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Benveniste, ne ajută acum să înțelegem în ce mod funcționează indicativul. În limba franceză contemporană, cu ajutorul indicativului funcționează două sisteme enunțiative, în raport de complementaritate: narațiunea (histoire, récit) și discursul. Narațiunea se construiește pe baza unei triple relații temporale: aorist, imperfect, mai mult ca perfect.16 Discursul implică ambreiere, fiind legat de situația de enunțare (eu tu, aici, acum); registrul verbal este mai larg și persoana a treia este o "absență de persoană". Toate timpurile pot fi folosite, cu excepția perfectului simplu
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
și a căror înșiruire este destinată a sugera o aparență de ordine în viața lui Jacques, intervine perfectul compus pentru a sublinia momentul de ruptură] tata mi-a dat o mamă de bătaie, [se revine în planul doi al narațiunii; imperfectul cu valoare iterativă, destinat să sugereze un anume context de instabilitate politică, adaugă un element progresiei narative] un regiment trecea pe la capul străzii, așa că [nouă ruptură anunțată de locuțiunea adverbială ce sugerează intervenția destinului; apare prezentul nedeictic cu efect de
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
genunchi, sunt pus într-o căruță, căruța se oprește în fața unei cocioabe, iar o femeie se ivește pe prag..." (Jacques și stăpânul său, omagiu lui Denis Diderot în trei acte, I 6). Cotexte variate concură la precizarea valorilor diverse ale imperfectului. Considerat a fi caracteristic, alături de mai mult ca perfect, planului doi al narațiunii, imperfectul oferă indicații cu caracter descriptiv asupra cadrului sau asupra identității personajelor; întrebuințat singur, marchează prezența unor procese "deschise", are valori iterative. Imperfectul nu face să progreseze
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
femeie se ivește pe prag..." (Jacques și stăpânul său, omagiu lui Denis Diderot în trei acte, I 6). Cotexte variate concură la precizarea valorilor diverse ale imperfectului. Considerat a fi caracteristic, alături de mai mult ca perfect, planului doi al narațiunii, imperfectul oferă indicații cu caracter descriptiv asupra cadrului sau asupra identității personajelor; întrebuințat singur, marchează prezența unor procese "deschise", are valori iterative. Imperfectul nu face să progreseze intriga decât în cazul descrierii unor activități și poate constitui adevărate pauze decorative în
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
precizarea valorilor diverse ale imperfectului. Considerat a fi caracteristic, alături de mai mult ca perfect, planului doi al narațiunii, imperfectul oferă indicații cu caracter descriptiv asupra cadrului sau asupra identității personajelor; întrebuințat singur, marchează prezența unor procese "deschise", are valori iterative. Imperfectul nu face să progreseze intriga decât în cazul descrierii unor activități și poate constitui adevărate pauze decorative în literatura barocă și în roman. Se știe că Proust aprecia felul novator în care Flaubert folosea imperfectul 21. Roman al victoriei pe
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
procese "deschise", are valori iterative. Imperfectul nu face să progreseze intriga decât în cazul descrierii unor activități și poate constitui adevărate pauze decorative în literatura barocă și în roman. Se știe că Proust aprecia felul novator în care Flaubert folosea imperfectul 21. Roman al victoriei pe care timpul o repurtează asupra unei întregi generații care nu-și împlinește idealurile adolescenței, Educația sentimentală începe cu descrierea călătoriei lui Frédéric Moreau pe un vapor pe Sena, de la Paris în provincie, la Nogent-sur-Seine. Simbol
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
unei țărănci."22 Apare, în prim plan, perfectul simplu cu ritmul său alert, cu capacitatea sa de a condensa și de a evidenția momentele acțiunii. Dar această impresie de ritm alert și de condensare depinde de felul în care funcționează imperfectul în planul al doilea. Harald Weinrich observă că dacă fraza franceză a secolului al XVIII-lea preferă perfectul simplu, ce sugerează impresia de narațiune succintă, rapidă, condensată (de pildă Voltaire cu ale sale Contes philo-sophiques), proza narativă a secolului al
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
doilea. Harald Weinrich observă că dacă fraza franceză a secolului al XVIII-lea preferă perfectul simplu, ce sugerează impresia de narațiune succintă, rapidă, condensată (de pildă Voltaire cu ale sale Contes philo-sophiques), proza narativă a secolului al XIX-lea cultivă imperfectul. În Educația sentimentală, acțiunea de prim plan, relatată la perfectul simplu, este dominată de descrierea de ansamblu: "Flaubert, cu o conștiință vie de savant și de artist, lasă acțiunea principală să se stingă în propria banalitate. Raportul se inversează între
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
poate fi descompusă. Cel mai celebru apărător al acestei viziuni asupra stilisticii este, fără îndoială, Marcel Proust, care, în cartea sa Contre Sainte-Beuve și în diferite articole, în special în studiul despre Flaubert 41, arată că, la acest scriitor, folosirea imperfectului este specifică viziunii asupra lumii. Însă cel care a teoretizat-o și a analizat-o cu adevărat este filologul german Leo Spitzer 42. Conform abordării sale, fiecare operă constituie un univers inegalabil de sensuri, la care studiul faptelor de limbă
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
deictice temporale: ieri și "trecutul" asociat paradigmei perfectului compus. Aceste "timpuri" nu sunt în relație biunivocă cu paradigmele conjugării verbale (perfectul compus, viitorul simplu...) inventariate de gramaticieni. Într-adevăr: același deictic poate figura în mai multe paradigme în același timp (imperfectul și perfectul compus, de exemplu, țin ambele cel mai adesea de "trecut"); paradigma ca unitate independentă are o mai mică importanță decât folosirea ei; de exemplu, există contexte în care formele de indicativ prezent își pierd valoarea deictică de prezent
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
la prezent care însă, în realitate, nu sunt deictice: ele se referă la aceeași perioadă ca și enunțurile la trecut. În acest fragment, folosirea "prezentului narațiunii" pare motivată de descrierea mobilierului. Însă acest lucru nu este îndeajuns pentru a explica imperfectul desfășurau din ultima frază a descrierii; totul se petrece ca și cum ar fi vorba despre o frază de trecere de la descrierea cadrului la prezent către întoarcerea la intrigă, la personaje, marcată prin imperfect. Prezența adverbului atunci (care implică un reperaj prin
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
acest lucru nu este îndeajuns pentru a explica imperfectul desfășurau din ultima frază a descrierii; totul se petrece ca și cum ar fi vorba despre o frază de trecere de la descrierea cadrului la prezent către întoarcerea la intrigă, la personaje, marcată prin imperfect. Prezența adverbului atunci (care implică un reperaj prin cotext) alături de desfășurau marchează schimbarea punctului de reper: cum prezentul narațiunii are tendința de a eluda faptul că este vorba despre o întâmplare trecută, adverbul atunci, asociat imperfectului, reintroduce decalajul. 1.17
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
la personaje, marcată prin imperfect. Prezența adverbului atunci (care implică un reperaj prin cotext) alături de desfășurau marchează schimbarea punctului de reper: cum prezentul narațiunii are tendința de a eluda faptul că este vorba despre o întâmplare trecută, adverbul atunci, asociat imperfectului, reintroduce decalajul. 1.17. Povestire și situație de enunțare În cazul unei narațiuni literare, se impune analiza relației dintre momentul și locul de unde se presupune că naratorul vorbește (scenografia narațiunii) și momentul și locul evenimentelor pe care le narează (povestirea
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]