2,209 matches
-
răspicat) amintește de caracterul tautologic al limbii de lemn; − clișeul nu se vrea/ dorește este o sechelă a construcțiilor pasive și impersonale (Thom 1993: 44, passim), o "fosilă" (Slama-Cazacu 2000: 80) a limbii de lemn totalitare, ca expresie a "ocolirilor impersonale" (ibidem: 81; autoarea le mai numește și "rezerve", idem 2003: 88). Clișeele din limbajul politic de care ne-am ocupat au, în general, funcții pragmatice speciale, datorită faptului că sunt emise în spațiul public de către locutori interesați de crearea/menținerea
[Corola-publishinghouse/Science/85023_a_85809]
-
verbul se află la pasivul reflexiv: Nu s-a vrut de către Guvern să se aplice legea fără discriminări (GALR 2008 II: 433-434). 27 Iată câteva exemple atestate de alți autori, care au constatat persistența în limba de azi a construcțiilor impersonale (mai ales în presă): S-a venit cu făina de grâu din import. (Sălișteanu-Cristea 1998:194); Infractorul nu s-a oprit când a fost somat, așa că s-a executat foc în plan vertical; Au fost organizate filtre pe șosea, s-
[Corola-publishinghouse/Science/85023_a_85809]
-
nu s-a oprit când a fost somat, așa că s-a executat foc în plan vertical; Au fost organizate filtre pe șosea, s-au făcut verificări și s-a colaborat cu celelalte structuri (Forăscu 2007: 302). 28 "Structurile pasive și impersonale sunt dominante în limba de lemn, corespunzând unei tendințe discursive de a omite agentul și de a evita angajarea, precizarea responsabilităților" (Zafiu 2007: 36). Analizând limbajul politic actual reflectat în presă, Rovența-Frumușani (2005: 142) subliniază felul în care "structura sintactică
[Corola-publishinghouse/Science/85023_a_85809]
-
limbajul politic actual reflectat în presă, Rovența-Frumușani (2005: 142) subliniază felul în care "structura sintactică [...] poate influența orientarea argumentativă a discursului [...] prin depersonalizarea deciziei și deculpabilizarea actorilor politici", ca "modalitate curentă de declinare a responsabilității". Pentru menționarea construcțiilor pasive și impersonale ca trăsături specifice limbii de lemn, v. Thom 1993: 44, passim; Slama-Cazacu 1991, 2000, 2003 și alții; pentru efectul opacizant al acestora, v. Teodorescu 2000. 29 Despre elementele și caracteristicile acesteia, precum și despre limbajul politic postdecembrist, v. Slama-Cazacu 1991, 2000
[Corola-publishinghouse/Science/85023_a_85809]
-
vag. Fiecare membru al grupului execută sarcina pe care i-o atribuie îndrumătorul, de care depinde și formarea echipelor.Acesta îi desemnează pe copiii ce trebuie să rămână în afara oricărei participări active(cu excepția demonstrațiilor). Este amical, dar distant, sau neutru, impersonal. Climat democratic: sub o “conducere” democratică deciziile constituie întotdeauna obiectul unor dezbateri și sunt adoptate în mod liber de grup, încurajat și ajutat de îndrumător.În cursul unei perioade inițiale de discuții toți elaboreză, de comun acord , un program de
ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
regăsim doar la anumite grupuri sociale. Norma socială, indiferent de formă se caracterizează prin următoarele trăsături: are un caracter general, deoarece stipulează anumite cerințe concrete, specifice, obligatorii pentru toți indivizii care se găsesc în situații sociale similare; are un caracter impersonal, fiind produsul voinței collective a grupului social care a adoptat obligația respectivă; se aplică prin instituirea unui sistem complex de sancțiuni, având un rol stimulativ sau restrictiv, prin intermediul cărora se realizează evaluarea acțiunilor membrilor grupului; pretinde libertatea de acțiune și
ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
școlare. 3. Motivația specifică include, conform studiului realizat de Kube și Schustcr (1981 ) ; existența unor deficiențe în organizarea activităților educative ;deficiențe de factură psibopedagogică; anumite schimbări în mentalitatea autorităților școlare; transferul responsabilității financiare pentru deteriorări către companiile de asigurări;atmosfera impersonală, anonimă a școlii, care il împiedică pe elev să se identifice afectiv cu școala;sentimentul elevilor de a fi abandonați de către școală, acolo unde școlile sunt concepute să funcționeze într-o manieră deschisă și permeabilă, fără a le oferi elevilor
ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
chiar dacă uneori, procedeul dă rezultate. [...] A vindeca e a avansa printr-o neobosită diferențiere. La fel în etică, norma trebuie să găsească tonul potrivit și "pogorămintele" necesare pentru a vorbi dramei individuale și nu unei umanități abstracte, guvernabilă prin "statute" impersonale.40" Mai ales reprezentanții curentului narativist (A. MacIntyre, P. Ricoeur) au susținut că situațiile morale în care ne aflăm diferă întotdeauna una de alta și nu pot fi reduse la simplitatea schematică a unei legi universale. Lumea morală este de
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
cetate, care recunoaște fiecătuia ceea ce este drept să îi aparțină", iar datoria justiției comutative sau reparatorii era "de a veghea ca părțile care intră într-o relație să se găsească în condiții de paritate reciprocă, dovedind, prin aceasta, o obiectivitate impersonală și o mediere între două extreme injuste"219. Dimpotrivă, Cicero aprecia că nu tot ce se cuprinde în legile pozitive este bun și just. Ignoranța și alte defecte omenești se pot amesteca în făurirea legilor, așa că sunt unele legi care
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
tipuri de norme, respectiv autoritatea, subiectul și ocazia, permit noi clasificări: În funcție de autoritatea emitentă, prescripțiile pot fi teonome (legi ale divinității), atunci când au drept sursă un agent supraempiric sau pozitive, în cazul în care sunt emise de agenți personali sau impersonali. În cazul în care norma este emisă pentru a fi respectată de altcineva este eteronomă, iar dacă nu este dată de nicio autoritate (principiile morale) ori este emisă de un agent pentru el însuși (autocomenzi, autopermisiuni, autointerdicții) este autonomă. După
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
normă care ar reglementa raporturile dintre un om și un lucru"47. Pentru înțelegerea conceptului de normă juridică trebuie să facem distincția între norma juridică și actul juridic individual sau concret. Spre deosebire de norma juridică, ce are un caracter general și impersonal, actul juridic concret se referă la conduita unei anumite persoane identificată și nominalizată, într-o anumită situație dată. Exemplul cel mai des utilizat este cel al hotărârii judecătorești dată în soluționarea unei cauze. Actele juridice individuale sunt date în baza
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
juridice, se referă la faptul că norma nu se adresează unei persoane anume, ci îi vizează pe toți oamenii sau o anumită categorie de persoane. Chiar și atunci când se adresează unor organe unipersonale spre exemplu președintele statului, avocatul poporului rămâne impersonală deoarece nu vizează persoana care deține la un moment dat respectiva demnitate. Obligativitatea normei juridice are în vedere faptul că acestea nu sunt simple doleanțe sau indicații, ci reprezintă o poruncă, un ordin, o dispoziție obligatorie. Fără caracterul general obligatoriu
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
98 Nimeni nu poate nega faptul că acțiunea morală se află în strânsă legătură cu individul, ea având ca sursă un impuls intern, materializat ulterior într-un act individual, în timp ce dreptul este impus întotdeauna din exterior și ține de domeniul impersonalului. Această distincție exterior-interior, spune D. C. Dănișor, "nu este însă semnificativă. Trebuie observat de unde pornește fiecare dintr-o necesitate internă în morală și dintr-o necesitate pur exterioară în cazul dreptului pentru a concluziona dacă se întâlnesc undeva și dacă
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
așa și supoziția că metafizica, în sensul CRP, ar putea ajunge în scurt timp o știință pe deplin încheiată. Semnificativă din punctul de vedere al discuției pe care o propune Noica este, în acest pasaj, înțelegerea metafizicii drept o cunoaștere impersonală, cu valoare obiectivă, despre un obiect strict delimitat, o cunoaștere ce ar putea fi dobândită prin unirea forțelor tuturor celor care cercetează. Nu ar mai avea nici un rost să se insiste asupra opoziției dintre această înțelegere a metafizicii și cea
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
relație de continuitate cu poziția lui Dilthey. Blaga propune o soluție radicală a conflictului dintre aspirațiile de valabilitate universală și cele de dezvăluire a unor sensuri ultime, și anume prin renunțarea deschis afirmată a metafizicii de a reprezenta o cunoaștere impersonală, cu valabilitate universală. Este surprinzător că, în dezvoltările sale consacrate acestei teme în Trilogii și indeosebi în Despre conștiința filosofică, Blaga nu-l amintește pe Dilthey. Vezi în această privință Mircea Flonta, „Metafizica cunoașterii și sistem metafizic la Lucian Blaga
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
bogat împodobit, mustind de metafore și sugestii, a unui fel de a scrie menit să antreneze în același timp mintea și inima cititorului, sensibilitatea lui intelectuală și estetică, față de stilul sobru și argumentativ, care riscă să pară uscat, rece și impersonal. El nu va putea să nu observe cât de largă este audiența unui discurs filosofic cu un marcat apel la trăiri existențiale în raport cu cea a unui discurs teoretic detașat, centrat pe analiză și clarificări conceptuale, uneori chiar printre intelectuali cu
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
reverberație afectivă 23. Universalitatea valorilor științifice întărește impresia că ele s-ar integra mai degrabă în orizontul instrumental al civilizației tehnice decât în cel al culturii. Se lasă să se înțeleagă faptul că a sta sub îndrumarea unei rațiuni reci, impersonale înseamnă a sta sub semnul mediocrității. În medii intelectuale influente, demnitatea culturală pare să fie asociată cu infraraționalul sau cu supraraționalul. Marile idei nu ar avea nevoie să fie sprijinite prin producerea de temeiuri și argumente. O argumentare sistematică este
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
paracritice", din care nu exclude nici autocomentariul, de regulă, într-o scriitură patetică, neconvențională, o critică cvasiartistă, paraliterară: "în aceste eseuri nu scriu nici ca un critic, nici ca un savant și nici chiar ca un poet, romancier sau dramaturg impersonal -, ci încerc să-mi descopăr vocea în formele singulare pe care speculația le solicită uneori"225. În paracritică, se contopesc toate formele literare și toate tipurile de discurs critic, ținta fiind căutarea vocii auctoriale. Dacă impresionismul critic românesc (de la Eugen
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
numai că la Nichita Stănescu e punct de fugă din primejdia de a fi rigid, adică de a cădea în vid (la Bacovia În curând, încet va cădea în vid / Tot). Soluția este ieșirea din sine, putința de a fi impersonal ca "dragoste prin neasemuire"358. O dezechlibrare a ființei "ca act estetic nu numai în poezia propriu-zisă, ci și în poezia conținută în om"359: "Aurelian, tot ce spun eu domniei tale este o întrerupere a vieții mele. Aceasta este
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
a obține un sistem de norme coerente, ancorate în principiile generale și bazate pe concepte raționale. În acest context de raționalizare, totul este îndreptat spre individul care aspiră la certitudinea și stabilitatea ordinii juridice, întemeiate pe norme abstracte, generale și impersonale, precum și la neutralitate în aplicarea sa. Scopul constituționalismului, de asemenea, după Matteucci, este de a garanta, de fapt, drepturile omului și ale cetățeanului, drepturile politice și civile, pentru eliminarea oricărei posibilități de arbitrariu din partea guvernului. Cele două forme principale de
by Cristina Dallara [Corola-publishinghouse/Science/1090_a_2598]
-
se supună legilor stabilite; legitim, pentru că puterea sa se bazează pe consensul cetățenilor, pe voința poporului. Începând cu secolul al XIX-lea, așadar, de-a lungul încetului proces de construcție juridică a statului, suveranitatea este în mâinile statului o realitate impersonală, care îi depășește atât pe rege, cât și pe popor. Statul apare tot mai mult ca un stat de drept pentru că își urmărește scopurile în forma și în limitele dreptului, el produce și aplică norme juridice. Experiența constituționalismului american este
by Cristina Dallara [Corola-publishinghouse/Science/1090_a_2598]
-
procesele în curs de desfășurare în interiorul statelor terțe: condiționalitatea politică și socializarea. 2.4. Factorii externi: mecanisme de influență ale actorilor internaționali În paginile precedente am făcut referire la existența formelor de influență care ar putea să fie definite ca "impersonale" spre exemplu, contagiunea în sensul că nu derivă dintr-o acțiune voluntară și policy-oriented a unor actori specifici, ci sunt mai degrabă rezultatul unei serii de factori contingenți. Să lăsăm deocamdată acest tip de mecanisme și să ne concentrăm asupra
by Cristina Dallara [Corola-publishinghouse/Science/1090_a_2598]
-
lui debordant; fără discuție, pentru a i-o lua înainte trebuia însă să te miști, nu glumă! După cum, deasemeni, era o chestie de bun simț să remarci că lucrurile se fură, că sunt mereu pe cale de ducă într-un sens impersonal, lipsit de orice conotații morale. Bun, le priponește omul cât poate de posesiv, dar zadarnic... Apa le ia inevitabil, chiar dacă nu pe toate o dată. Ajuns cu raționamentele la acest impas în formă de peninsulă, gândul lui Rică plonjă temerar către
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Psihanalistul pe care-l vizitase de trei ori pe săptămână vreme de câțiva ani buni îl îndrumase să se raporteze altfel la propriile-i traume, astfel încât să nu mai vadă în ele maleficii umane, ci simple accidente ale unei deveniri impersonale. De pieptănarea asta asistată a turbulenței lăuntrice depindea chiar posibilitatea liniștii, dar în același timp liniștea lui devenise extrem de vulnerabilă la incursiunile depresiei. Deși detesta recursul la adevăruri de larg consum, se refugie previzibil pe poziția comună de erou civilizator
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
de gelozie pe primirea de care ele aveau parte în trupul ei, și se năpustise infantil într-acolo spre a fi părtaș la o electrizare nemilos de privată. Trupul aparține întrupatului? Ce enormitate! El nu aparține nimănui, ci e elementarul impersonal capabil să deplaseze hotarele dintre lumi, desfăcând cu frămîntu-i nodurile de piatră ale fundațiilor lor. Cui îi fusese hărăzit al ei? se întreba, înverșunat precum un han mongol uzurpat. Și de ce-am fost mușcați cu dorințe chinuitoare, a căror
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]