1,880 matches
-
un atribut ce nu revine decît celor două tipuri pomenite: geniul în ordinea frumosului, și sfîntul în ordinea binelui. Restul omenirii e o vale a plîngerii în care pigmeii sînt prinși în lanțul dorințelor și satisfacțiilor meschine. Lanțul are verigi implacabile, un șir de trepte în care fiecare dorință împlinită e urmată de un plictis corespunzător sațietății, pentru ca apoi o nouă dorință să cheme o nouă satisfacție (etimologic satisfacere = a ajunge sătul) care va fi urmată de o nouă lehamite. După
Velle non discitur (II) by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3945_a_5270]
-
pentru care esteticul nu e zădărnicie, căci ,eliptice sunt căile Domnului/ între nu și da/ între da și nu" (pămînt de la Ierusalim). O ironie amară macină însă acest optimism, fiindcă și legile morții, ale acestui spectru ,veșnic la pîndă", sunt implacabile, iar apele mării, în loc să repete scena biblică a despicării lor, în vederea exodului izbăvitor, ,au făcut pîrtie/ să treacă moartea/ și pe celălalt mal" (mazuzah). Aproape fiecare poem al Corneliei Maria Savu din primul ciclu (o menadă închisă în lift) este
Autoportret la persoana a doua by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/10758_a_12083]
-
genericul ” Doar cu tine...”. Poeta caută perpetuu divinitatea, cu dorința arzătoare de a-L afla cu adevărat pe Domnul. ”Cu sufletul în mână”cere Domnului ”un strop de timp, cu împrumut”, dar, în același timp, se și resemnează în fața destinului implacabil. Învățăm să ne mulțumim cu ce ne-a hărăzit soarta, să aducem prinos de recunoștință Domnului pentru un răsărit sau pentru o floare. Învățăm să credem în forța divină, în puterea și protecția îngerului care ne poartă pe brațe în
DESPRE VOLUMUL ÎMPLINIRE PRIN IUBIRE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1770 din 05 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384720_a_386049]
-
în loc de nimeni - așa cum apare în strofa penultimă (Cf. DEX, p. 703 : numen, „lucru în sine, cunoscut numai prin rațiune, în opoziție cu fenomenul, cunoscut senzorial”). Al doilea poem, Răsfrângere cu spini, introduce elegia soției lui Orfeu, adică a hotarului (la fel de implacabil ca a doua lege a termodinamicii), care marchează că nimic în univers nu este mai despărțit decât viul de mort : „când palid m-am uitat în urmă / iar tu treceai pe lângă timp”. Înduioșează, la un poet de talia lui Cezar
Profil Cezar Baltag by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13366_a_14691]
-
dimpotrivă, putem fi puri în faptele noastre și murdari în noi înșine. Marin Preda în Cel mai iubit dintre pământeni (1980) Destinul orb nu e atotputernic, hotărârile lui pot fi smulse, fulgerul intuiției noastre îl poate abate din mersul lui implacabil. Și, odată înfrânt, el cedează mereu, netezindu-ți drumul, nu fără a-ți lăsa în constiință de fiecare dată o spaimă, semn că nu te va proteja la infinit. citat din Marin Preda Intrase înăuntru stăpânit de un sentiment care
MARIN PREDA-ULTIMUL MORALIST AL LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344061_a_345390]
-
Acasa > Orizont > Reportaj > O CLIPĂ PENTRU ETERNITATE Autor: Ioan Ciorca Publicat în: Ediția nr. 1743 din 09 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului O CLIPĂ PENTRU ETERNITATE O fotografie este un crâmpei de viață smuls trecerii implacabile a timpului, este o clipă suspendată în infinit, vorbind-le celor care știu să asculte, prin graiul tăcut al imaginii, despre oameni, locuri și evenimente din alte vremuri. De pildă, această fotografie reprezentând colțul sud-vestic al Pieței Unirii de la intersecția
O CLIPĂ PENTRU ETERNITATE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344226_a_345555]
-
Bisericii Sfântul Petru. S-au schimbat oamenii și mijloacele de transport. Locul arhaicelor birje a fost luat de taxiuri, iar caii au fost înlocuiți cu hergheliile de cai putere ale motoarelor acestora. Și viața merge mai departe... timpul se scurge implacabil, iar peste vechile povești uitarea își țese perfidul văl. Ioan CIORCA Referință Bibliografică: O CLIPĂ PENTRU ETERNITATE / Ioan Ciorca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1743, Anul V, 09 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ioan Ciorca : Toate Drepturile
O CLIPĂ PENTRU ETERNITATE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344226_a_345555]
-
suportabilității lui individuale, din fața declinului permanent al singurei și limitatei sale vieți trăite, iată, chiar și acum, la început de tulbure ev XXI, cumplit de malformant, pe muchie de cuțit. Nimic nu a venit însă de la sine, ca un dat implacabil cu iz divin. Nicidecum, fiindcă „artizanii” lumii contemporane de tip postmodern au recrutat, iar procesul continuă din plin în sfera tuturor segmentelor societății azi, o serie de inși nativ avertebrați, posesori ai unor ridicați din punct de vedere valoric coeficienți
REALITATEA DIN SPATELE REALITĂŢII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 929 din 17 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357216_a_358545]
-
la Săvârșin la castel. „De fiecare dată ne împresoară amintirile legate de acei ani frumoși de neuitat: Mai sunt printre noi, în afara Majestății Sale, Lascăr Zamfirescu, Walter Heltmann, Rodion Chiaburu și subsemnatul”. În urma amintirilor a rămas timpul cu zborul său implacabil, cu momentele sale trecute, frumoase sau dureroase, un timp păstrat cu migală și gingășie în file de letopiseț, în memoria peliculei cinematografice sau fotografice, clipe care se constituie în lecții de istorie pentru cei ce sunt și cei ce vor
Agenda2005-27-05-senzational 3 () [Corola-journal/Journalistic/283902_a_285231]
-
sau nu de povara necazurilor, societatea le acordă o șansă: un acoperiș temporar. Pentru Radu Pavel Hartl, un om trecut binișor de a doua tinerețe, ziua începe, ca de altfel pentru toți locatarii Azilului de noapte „Pater Jordan” din Timișoara, implacabil la ora 7 dimineața. Se anunță o nouă zi de început de vară și nea Radu, cum îi spun mai toți cei de aici, se pregătește să-și preia micile „atribuțiuni” pe care i le încredințează zi de zi coordonatorii
Agenda2005-28-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283932_a_285261]
-
uit de toți oamenii care mi-au făcut rău și atunci încerc să devin mai bun”. O lume a pânzei albe care se înfășoară și însoțește omul de la naștere până la moarte, precum și a cenușii, cernută obsedant de dansatoare, care sugerează implacabilul, dar care poate deveni, în joacă, și leșie pentru spălatul părului. Nu întâmplător momentul artistic începe cu „Strânge omul ca furnica/ Nu rămâne cu nimica” și continuă, mai apoi, „Sâmbătă de dimineață m-o cătat moartea pe acasă/ M-o
Agenda2005-11-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283489_a_284818]
-
făcut înconjurul lumii. Însă Suveranul Pontif nu s-a gândit niciodată să renunțe la misiunea sa din cauza problemelor de sănătate. „N-aș ști cui trebuie să-i prezint demisia mea”, avea obiceiul de a spune cu un umor întrutotul personal. Implacabila clepsidră După o agonie îndelungată, Suveranul Pontif a trecut sâmbătă seara, la vârsta de 84 de ani, în lumea celor drepți. Iată, în cele ce urmează, succesiunea evenimentelor. Joi, 31 martie În după-amiaza zilei de joi, 31 martie, la ora
Agenda2005-15-05-supliment special () [Corola-journal/Journalistic/283593_a_284922]
-
O lume aparte, cu preocupări, e drept, bizare. Cineva în fața unei oglinzi, în strădania de a-și învinge propria imagine, încearcă să-și treacă în revistă trecutul, să-și înfățișeze prezentul într-o altă dimensiune, apoi viitorul în accepțiunea destinului implacabil. Este un experiment pe care parapsihologii timișoreni l-au inclus de ceva-vreme în tematica de studiu. Cel care - îmi explică Madaras Béla, unul din vicepreședinții societății - are darul de la natură de a relata ceva despre cineva din trecutul, viitorul sau
Agenda2005-23-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283782_a_285111]
-
la 24 de ani cu „Poemele Lumii”. Volum nedepășit ulterior în cuprinsul unei opere uriașe... Liviu Rebreanu, de reținut, ofițer școlit în armata austro-ungară, nu a „dezertat”, ci a răspuns, aproape plătind cu libertatea/viața unei porunci irezistibile a destinului implacabil/Moira. Sau poate și mai de neocolit, Hybrisul? La 35 de ani, în 1920, după opt ani de la debut în scris, „Frămîntări 1912”, publică prima sa capodoperă, romanul „Ion”, care marchează hotarul de început al romanului românesc modern. Mihai Eminescu
NOTE DE LECTURĂ de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384839_a_386168]
-
Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1960 din 13 mai 2016 Toate Articolele Autorului Tu, timp atotcuprinzător și martor marilor geneze, când viața fost-a să dureze Acel a toate știutor. Ți-a fost menit să fii cenzură pentru destinul implacabil, croindu-ți drum imperturbabil și infinitului măsură. Tu, timp atotcuprinzător, ești arhivar de adevăruri reper pierdutelor decoruri și tot atoate prădător! *** Referință Bibliografică: Tu, timp, atoate prădător / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1960, Anul VI, 13
TU, TIMP, ATOATE PRĂDĂTOR de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/384936_a_386265]
-
vocea după ce un profesor ORL-ist m-a operat pe corzile vocale? Reacția la realitate. Da. Oare chiar trăim viața în care prima lovitură dată hotărăște învingătorul? Viața nu mai este în aceste condiții o luptă, devine un simplu destin implacabil, o dexteritate, o stereotipie, o abilitate ucigătoare. Oricum chiar dacă ripostezi, prins în unghiul unui ring cu mâinile deasupra fetei, după o luptă prelungită nu mai există câștigători, doar resemnare, nici urma de eroism, rămâi singur în împărăția sufletului tău în
CELULA MEA NEBUNA CONTINUARE IX de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384978_a_386307]
-
că într-un alt spirit mai puțin elevat, dramă de tinerețe a lui Platon ar fi făcut adevărate ravagii, ajungând la patologic. La Platon s-a transformat într-o concepție atât de armonioasă, de adâncă împăcare cu un destin aproape implacabil, destinul celui care crede în principii, insă așa cum ne explică marele filosof, dezordinea într-un stat are trei cauze: legile rele, nerespectarea legilor și lipsa lor. Tot ce exista este rău, bun sau neutru. Pentru Platon virtutea reprezintă cumințenie, dreptate
SCURTE CONSIDERAȚII (ISTORIE) de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1585 din 04 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/384414_a_385743]
-
fie veghea clară. Pașnic somnul”, sub accentele anacreontice răsunând vag versurile lui Echnaton, chiar dacă aceste îndemnuri trăiriste sunt înfrânate de inexorabilul memento: „Dar ține minte: pentru toate Domnul/ Te va chema-ntr-o zi la judecată”. Avertismentul ecclesiastic privește nu implacabila pedeapsă divină, urmată de veșnica osândă, ci conștientizarea kantiană a normei morale: „Iah Elohim din veșnicii ascuns e,/ Dar are sub privire toate cele,/ De la noianul mării pân’ la stele./ Și judeca-va lucrurile-ascunse - / Pe toate: Fie bune, fie rele
POEZIA CA INSPIRAŢIE DIVINĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382432_a_383761]
-
poți menține pâlpâirea. Dorești doar clipele plăcerii, Iar de rănești,tu nu-ți pierzi firea. Trandafirul de vei atinge, Pe loc miresma el și-o pierde. Ești răul ce nu poți respinge, Căci răutatea nu se vede. Se scurge timpul implacabil. Așterne-n calea sa uitarea. Nimic în viață nu e stabil. Doar Dumnezeu ne dă-mpăcarea. Gabreila Amzulescu-Zidaru Referință Bibliografică: SINGURĂTATEA MĂ APASĂ / Gabriela Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2043, Anul VI, 04 august 2016. Drepturi de Autor
SINGURĂTATEA MĂ APASĂ de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383852_a_385181]
-
așa fel încât forma de îmbrăcare a ideii în limbaj filosofic poate determina alteori “drumul spre infinite posibilități de rătăcire pe care nevoia de absolut a omului trufaș le dogmatizează în ideologii cu soteriologii sinucigașe”. De aceea, “replica misticilor e implacabilă: omul mândru e sclav al sinelui, iar sclavii, de regulă, vexațI șI abuzațI fiind, sunt plini de patimi subiective, care le consumă orice urmă de luciditate șI obiectivitate. Pentru a gândi corect și liber, trebuie să fii liber.” “Un om
„PUTEREA CUVÂNTULUI” SAU DESPRE ÎMPLINIREA PRIN LOGOS de VICTOR CONSTANTIN MĂRUŢOIU în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383995_a_385324]
-
ore sau secunde stau sub semnul misterului existențial. “Degeaba-ți spun că nu există mâine,/ Tu uiți că a trecut un veac de ieri,/ Că nu s-a copt nici grâul de sub pâine,/ Că ninge iarna peste primăveri.”. Așa arată implacabila fatalitate în viziunea autorului : “Când inima s-a îmbătat în sânge,/ Cireșii fără floare nu dau rod,/ Nu poți să cânți când sufletul îți plânge,/ Nu poți să râzi în vreme de prohod.” ( Implacabila fatalitate ) Autorul își urmează zborul însoțit
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
ninge iarna peste primăveri.”. Așa arată implacabila fatalitate în viziunea autorului : “Când inima s-a îmbătat în sânge,/ Cireșii fără floare nu dau rod,/ Nu poți să cânți când sufletul îți plânge,/ Nu poți să râzi în vreme de prohod.” ( Implacabila fatalitate ) Autorul își urmează zborul însoțit necontenit de o tainică pace care îi scaldă sufletul . Iubirea își găsește împlinirea într-un tablou mirific care adună simboluri alese precum îngeri, heruvimi și arhangheli. Dumitru Marian Tomoiagă subliniază semnificația sfântă a iubirii
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
fizionomiei acestei necunoscute rămâne impasibil și în timp ce celelalte colege îi zâmbesc reținute, Ștefan își ia tălpășița abătut, sperând la vremuri mai bune. Poate, poate pe cincisprezece ale lunii următoare, la plata unei noi rate, o să-l lovească norocul. Timpul trece implacabil, pășește tiptil sau în salturi și la orizont apare sfios decembrie, cu miros de cetină, cu farmecul irezistibil al colindelor și bucuria încărcată de semnificații ale cadourilor. Din nou, Ștefan se îndreaptă spre bancă și, deși este iarnă și un
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
spun numai că a fost o minune.„ Dar, dacă poetul însuși este creatorul iubirii, ca trăire emoțională unică în cuplul de el format, pentru orice început trebuie acceptat , într-o viziune rațională, și un sfârșit, un punct final pe axa implacabilă a timpului , pe care eul liric dorește să-l întârzie, iar în perspectiva morții fetei, el crede că cel care ar putea să întârzie destinul, printr-un act de voință, este însăși iubita, situând-o astfel pe o treaptă superioară
NICHITA STĂNESCU, VIZIUNE POETICĂ ÎN RĂU DE FRUMUSEȚE de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2246 din 23 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383509_a_384838]
-
soare. După revolutia quantică a astrofizicii, după acceptarea ipotezei acelui anti-demiurgic „big bang”, cosmosul a devenit și pentru omul de știință și pentru diletant un vals ondulatoriu al energiilor și al quantelor, dans al metaforelor tehnice, al imaginației debordante, alunecare implacabilă în fluxul nestăvilit al existenței, reîntoarcere grăbită a sorilor și al galaxiilor la o nouă reașezare cosmică. Pământul și-a pierdut stabilitatea, nu mai este fundația care să ne țină stabili, individul și-a recăpătat iarăși poziția de centru al
ISPITELE NOULUI EON POST-CREŞTIN de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382930_a_384259]