555 matches
-
nostru se întreba, nu doar retoric, ce s-ar fi întâmplat dacă un colonel, Pisoschi, nu intervenea atât de ferm în seara decisivă, la Iași, când a fost desemnat candidatul partidei unioniste. Azi se pot lua în seamă destui factori imponderabili ai clipei. Fapt este că tinerii acelui timp, unii cu frumoase studii în străinătate, au știut să asume un rol atât de mare și să-l joace apoi cum se cuvine. Tineri erau cei mai de seamă unioniști, iar cei
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
mod nefericit la precipitarea lui în anumite peripeții care pot costa scump o colectivitate" (p. 9). Este enunțul-cheie al acestei cărți, în care Pierre Rentchnick a examinat un bun număr de "cazuri" în care boala a jucat rol de factor imponderabil, însă decisiv, în desfășurarea evenimentelor. De regulă, bolile celor care au puterea sunt ținute în taină. Care e însă datoria medicinii implicate? În urmă cu două secole, parlamentul britanic desemna o comisie medicală pentru a-l examina pe regele George
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Ritm și culoare, 1990), se poate vorbi, socotim, și de terapie prin istorie. O terapie menită a disciplina mintea, a elimina noxele mitologizării, a curăți "aerul" de care ființa noastră morală simte nevoia. Ca și aerul, spunea Blaga, istoria e imponderabilă, dar fără ea nu se poate trăi. Apelul la serviciile ei e continuu, însă câștigă în gravitate ori de câte ori lumea cunoaște o criză mai acută. Este ceea ce se întâmplă acum în lumea noastră, pe care Revoluția a scos-o din letargie
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
forță artistică, având acel „amestec de bine și rău, ce se află la oamenii adevărați“, după cum observa G. Călinescu. - VARIANTA 10 SUBIECTUL I (30 de puncte) (Camil Petrescu, Patul lui Procust) 1. sinonime: retras - izolat, însingurat, solitar; rarefiată - eterică, suavă, imponderabilă 2. În enunțul reprodus, semnul întrebării are rolul de a marca grafic sfârșitul enun țului interogativ și intonația ascendentă specifică. 3. [a avea de gând, ai da prin gând, ai trece prin cap un gând, a sta pe gânduri, ași
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
sentimentale, niște nimicuri toate, dar care au tendința să se amplifice în nesfirșite meditații, invadînd întreaga viață psihică prin exaltare imaginativă și sfîrșind prin "a se încarna", adică prin a se manifesta chiar și în activitățile somatice, și ele adesea imponderabile: gesturi, mimici și intonații ale vocii care trădează meditațiile secrete și care, acumulîndu-se, se exteriorizează activ prin calomnii reciproce, intrigi și în cele din urmă prin explozii de violență. Nu este vorba atît de o pierdere de energie și de
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
economisire a peliculei, prestează la comandă, restul nu-l interesează. Dacă e să-i găsim o strămoașă cinematografică și lui Ani (Tora Vasilescu), ea nu poate fi decât Ruxi, fata fermecătoare din filmul lui Cosașu și Bratu. Ana e o imponderabilă în sistem. Nu are buletin de București, nu are spațiu locativ, călătorește cu trenul fără bilet, nu are ocupație. Trăiește în interstițiile sistemului. Singura ei legătură cu aparatul social comunist sunt banii, care îi lipsesc întruna. Pentru prima dată în
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
robia jugului suprem al unui stil. Ce este însă acest misterior "stil", de care suntem pătrunși până în măduva ființei noastre culturale, dar a cărui robie nu o simțim? - "Cine simte greutatea atmosferei sau mișcarea pământului?" (p. 4). Stilul este "factorul imponderabil", "mănunchi de stigme și motive" care, imprimându-se tainic spiritualității unei culturi, dă personalitate distinctă și unitate expresivă culturii pe care o străbate de la un capăt la altul. Stilul e deci o "forță, care ne depășește, care ne ține legați
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
și să devină cu timpul un dispozitiv curent În mecanica noastră intelectuală. În materie de punctuație, regulile gramaticale spun mai mult, dar nu spun totul. În fiecare semn, dincolo de ceea ce stă În definiția lui strictă, pulsează și o parte de imponderabil, capabilă să genereze ori să adăpostească În ea nesfârșite virtualități și deschideri. [...] Punctuația, În fond, nu constrânge. Dimpotrivă, ea dă relief ideilor, sculptează Înțelesuri, intră Într-o fiziologie necesară a spiritului, asigură o disciplină de substanță În funcționarea liberă și
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
exteriorizării. Ea este, În fapt, un teritoriu al revelației, al dezvăluirii și al Înzestrării faptelor cu un sens, cu o direcție și cu o funcție expresivă. În mod surprinzător, nu există reguli de constituire și, simetric, de destrămare a intimității. Imponderabilă, punct de răscruce al unor stări și al unui spațiu (singurătatea, izolarea) intimitatea nu e decât un joc În care Întâmplarea și memoria alcătuiesc cutia de rezonanță a istoriei personale pe care scriitorul și-o spune lui Însuși. Dar intimitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
primă avută de autor la dispoziție. Însă tocmai molozul, deșeurile, schijele de realitate sunt martorii cei mai calificați ai existenței sale. Interdependența jurnal/intim În loc să anuleze tensiunea acumulată printr-o falsă echivalare a termenilor, consolidează o structură alcătuită din materia imponderabilă a atmosferei al cărei prizonier este scriitorul. Închis ca Într-o armură transparentă, el nu e preocupat să se elibereze din captivitatea ei, ci să găsească argumentele că numai ea Îl poate proteja și defini În sensul cerut de majoritatea
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Metamorfozându-se, În actul scrierii, Într-o realitate de gen secund, el nu numai că dobândește un contur, o formă și un mod de existență, dar Începe să prindă ființă tocmai opunându-se realității care l-a creat. Material și imponderabil În egală măsură, el instituie și ordonează o lume. E un fond fără formă, posibilitatea Însăși devenită real. Din perspectiva unei filozofii a creației, jurnalul e reflecția mediată a conglomeratului de senzații și imagini numit realitate. Orice jurnal dobândește o
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
lui Hermes (1998) distilează straturile succesive ale palimpsestului - figurile proteice, manifestate în durată cronologică, ale comprehensiunii - în viziunea fulgurantă a intuiției extatice, acea ipostază a intelectului noetic în care existența estetică, de natură textual-discursivă, este răscumpărată și mântuită prin prezența imponderabilă, dar orbitoare a adevărului întemeietor. Contribuția lui I. la hermeneutica postheideggeriană constă în demersul integrator prin care „amprentele” mundane ale ființei, concretizate în ceea ce modernitatea și postmodernitatea numesc „specializări” (științe teoretice) și „tehnici” (științe practice), sunt recuperate și reintegrate unei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287580_a_288909]
-
în vișini și-n cireși. Capitolul XXVII ORTODOXIȘTII NICHIFOR CRAINIC Deși nuanțări mistice ale tradiționalismului se văd la mulți contemporani, Nichifor Crainic e acela care s-a străduit să dea o doctrină organizată. Cultura e, după el, un amestec de imponderabile și factori vizibili: sânge, limbă, pământ românesc, folclor, ortodoxie. În special se apasă însă asupra bisericii orientale. Noi vedem substanța acestei biserici amestecată pretutindeni cu substanța etnică". Oriunde gîndito-rul nu găsește "preocupare de biserică" neagă calitatea spiritualității românești. Se vede
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
teme, idei, viziuni Împrumutate sau inventate de el, un fapt e sigur: Heliade scapă de plumbul datoriei pămîntene și petrece cu abstracțiuni cerești. Imaginația se plimbă În voie prin teritorii pe care nu le putem controla. Ia naștere, din unirea imponderabilelor, o floră și o faună celestă. Obiectele au atins, În fine, starea lor ușure totală, barierele au căzut, privirea a ajuns departe: „Înalt, mai sus de ceruri, la locul nemuririi.” În cîmpiile cerești se „Înmărgărită” speciile rare, munții sînt de
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cedri, cu dumbrăvi ebenine, arbori fructidori, care și aceștia se pregătesc de nuntă mistică, Într-o armonie de arome și de acorduri sublime. Heliade Înfățișează, după Cartea Genezei, nașterea universului material care, În esență, este un univers de obiecte transparente, imponderabile. Poetul le zice, În limbaj filozofic, principi, și Într-un loc scoate din comentarea lor un vers tulburător: „Lumină vă e vocea, prin ea vorbiți vederii”. Urmând istoria sacră, Heliade descrie „starea adamiană”, nașterea Evei și, cu mare fantezie, unirea
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
conjugală este figurată de o tînără mamă ce Întinde sînul cu ardoare lacomului său prunc sub supravegherea unui seraf caritabil, Însă „objectul adorabil al ardorilor materne” (și, fatal, paterne) Îl găsim, În toată plinătatea, În Anatolida. El se naște din imponderabilele unui târziu necunoscut, cunoaște momentul mistic al nuntirii și apoi piere misterios, totul desfășurîndu-se Într-un regim de purități aeriene. Cerul, vegetația, rîurile care veghează idila biblică constituie o sinteză de virtuți virginale. Iarba e mlădioasă și „Îndamascată” cu flori
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
neașteptate, și opera literară scrisă de critic cuprinde mai mult decât plonjeuri "estetice" în imaginar. Pentru Antonio Patraș, opera literară majoră se caracterizează prin rafinament estetic, dar mai ales prin reflecția morală, perspectivismul ideologic bogat, ca și prin puzderia de imponderabile ce scapă orizontului conștiinței. Complexitatea scrierii literare vine din complexul moral, psihologic și intelectual pe care aceasta dorește să îl exprime. Literatura se transformă, la scriitorii noștri moderni, într-o mărturisire mai completă decât poate și-ar fi dorit-o
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
te uită! obiectul acela e așezat pe două coșuri pline eu saule. Mare pișicher e omul ăsta! Tic, tac - parcă ar fi clipele vieții unui om! O, cît de imateriale sînt toate lucrurile materiale! Există oare ceva real, în afara gîndurilor imponderabile? Iată însuși simbolul temut al morții îngrozitoare, devenit - printr-o pură întîmplare - un simbol al speranței și al sprijinului de care se agață viața, cînd e expusă celei mai mari primejdii. Un colac de salvare făcut dintr-un sicriu! Se
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
despre o ședință furtunoasă, nu putea să însemne decât perspectiva unei munci care să fie făcută cu amandouă mâinile, cu tot talentul, cu tot profesionalismul și cu toată bucuria. Iar în montarea de pe scena Teatrului Giulești toate, ca să spunem așa, imponderabilele astea au dobândit greutate și au dat greutate și nerv, decaptare spectacolului exemplar de la un capăt la celălalt. DA sau NU un spectacol intens artistic. O artă intens angajată. O angajare intens mobilizantă. O mobilizare intens politică. O politică intens
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
într-un registru tragic. Avînd în vedere, desigur, destinul tristului poet, și, de ce nu, al sculptorului însuși. Bacăul este îmbogățit spiritual cu una din cele mai originale statui reprezentîndu-l pe Bacovia: silueta copleșită de geniu și tristețe, aplecată sub greutatea imponderabilă a acestora, e de o expresivitate ieșită din comun. Adăugînd, desigur, inspirata simplificare a suprafețelor și, nu în ultimul rînd, modelajul sagace. Ei bine, în fața lucrării, Agata Bacovia exclamă: Acesta nu e Bacovia! La care sculptorul răspunde: Ba acesta este
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
din numărul anterior au fost prezentate puncte de vedere ale unor cunoscuți metodologi români privind unul dintre mijloacele recunoscute de asigurare a canonului universal al disciplinei - sondajele de opinie publică. Diversificarea țintește mai degrabă identitatea sociologiei, aspectele „soft”, „intangibile și imponderabile”, guvernate de criterii axiologice și cognitive, cum sunt ipotezele, teoriile, modelele, conceptele, stilurile de argumentare, imaginile, tematica cercetărilor sociologice ce reflectă experiențele naționale, zonale, locale. Un „marcator identitar” (Septimiu Chelcea și Abraham Dorel) al sociologiei Îl constituie tradițiile dominante ale
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
a umanismului creștin, în toată diversitatea manifestărilor sale. Acesta este orizontul cultural explicativ în care se întreprinde o analiză sistematică a genurilor literaturii clasice - tragedia, comedia, romanul și subdiviziunile lor -, acumulându-se, dincolo de ele, un capital prețios de revelații privind imponderabilele eterne ale literaturii. SCRIERI: Fragmente despre cuvinte, București, 1968; ed. postfață Mihai Șora, Pitești, 2002; Inflexions de voix, Montreal, 1976; La Syntaxe narrative des tragédies de Corneille. Recherches et propositions, Paris - Ottawa, 1976; Le Miroir persan, Montreal, 1978; ed. Paris
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288734_a_290063]
-
lor de germinație sau de împlinire. Fără îndoială, tumultul dinainte s-a potolit. Poeziile devin arabescuri subtil geometrizate, stilizate cu migală și rafinament. Elemente altădată vituperate constituie acum materia poetică. Sunt căutate corespondențele secrete dintre fenomene, stările difuze ale sufletului, imponderabile, ajungându-se progresiv, în Versul liber și mai târziu în Tristele, până la înțelegerea poemului ca o tensiune sintactică. Câteva „laude”, de exemplu, adresate tomatei, mărului sau lacrimilor sunt poeme aproape manieriste. Obiectele își pierd contururile propriu-zise, pulverizate într-o rețea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
pulsând. Mă forțam să îmi aduc aminte de ceva. De ceva demn, de ceva de excepție. Mi-am adus aminte că am fost botezat la Homorod (Homoród). Capul mi se golise, pe hartă Transilvania împietrise. Era abstractă, plată, mică și imponderabilă, precum Alaska. Am ieșit la aer. Deasupra capului aveam brazi înalți, uscați, care se luptau, se frângeau între ei. Dimineața se pârlise pe buzele verii, după-amiaza sângera în poala toamnei. Mergeam pe sub malul surpat, mestecenii canadieni șuierau deasupra. Stuful se
[Corola-publishinghouse/Science/84986_a_85771]
-
de data aceasta, este dragostea, nu însă cea profundă, Afrodita Pandemos, ci aceea sacră, patronată de Afrodita Urania, divinitatea sub semnul căreia, în Charmion..., pământul se logodește cu cerul în marea unduire a ritmului universal. Deși operează cu asemenea delicate imponderabile, poetul modulează divers imnul adorației caste pentru o ființă pe care se încăpățânează să n-o coboare niciodată pe pământ; platonizează inspirat, situându-și ofranda în spațiul misticii erotice, trecută prin filtrul spornic al creștinismului. Alte poeme postume recapitulează tematica
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]