960 matches
-
cu chifle. Ai priceput? închise capacul și trase de o ușiță laterală a căruciorului din tablă roșie, strălucitoare, în formă de cârnat. Aici înăuntru este o cană cu lichid fierbinte care menține crenvurștii calzi. Pe cinstea mea, spuse Ignatius ușor impresionat. Cărucioarele astea sunt ca o enigmă chinezească. Prevăd că tot timpul am să deschid capacul care nu trebuie. Bătrânul ridică încă un capac tăiat în partea din spate a cârnatului. — Acolo ce mai este? Vreo mitralieră? — Aici găsești muștar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
în zona de la nord de Los Angeles, unde Amgen își stabilise un sediu uriaș. Diehl construise o clădire modernă grozavă, adunase niște echipe de cercetare strălucite și pornise la drum. Tatăl și frații lui veniseră în vizită și fuseseră foarte impresionați. Dar... de ce nu suna Karen? Se uită la ceas. Era ora nouă. Copiii ar fi trebuit să fie în pat deja. Iar Karen ar fi trebuit să fie acasă. Menajera spusese că plecase cu o oră înainte, însă nu știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Amunet. Și ia ghiciți? Avea un tatuaj. Ghiciți unde? Acum Asya s-a Întors spre scenarist și l-a privit drept În ochi. — Pe buric! Scenaristul a clipit, uimit să vadă cât era de informată. Noua lui prietenă părea la fel de impresionată când a Întrebat: — De unde știi toate chestiile astea? — Mama ei are un salon de tatuaj, a intervenit Caricaturistul Alcoolic fără să-și desprindă ochii de la Asya. S-a afundat În scaun, rezistând dorinței de a-i săruta buzele mânioase, rezistând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
dați În seama puterii diavolului. Familia mea locuia la Avignon, iar eu mi-am făcut prima comuniune În bazilica Notre-Dame-des-Doms, unde ostiile au fost sfințite pe un altar care mai slujise și la patru sau cinci papi. Tata părea la fel de impresionat ca mine. Bunica din partea mamei era și ea acolo. În fiecare an, debarcam la ea la Începutul vacanței de vară, precum un emir, Însoțit de un roi de surori, și În fiecare an mă trăgea după ea la bucătărie. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
o reprezentare a lui Hristos acoperită de bujuterii. Cercul de perle, din jurul capului Mântuitorului, era brăzdat cu încrustări de safire și lazulit, toate pe un suport de argint. Uimită, simțea cum își pierde răsuflarea și încerca să nu se lase impresionată numai de frumusețea și băgăția bijuteriilor și a metalului prețios, înțelegând că aceastea erau menite să reprezinte splendoare lui Hristos. Însă sufeltul său înțelegea deasemenea neputința oricărei bogății pământești de a o reda. Fața Mântuitorului părea rece la bogățiile din jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Sergheievici? Păru gata să-l întrebe ceva cu totul diferit, însă lentilele groase îi mascară intenția. ă Am vorbit despre alte lucruri. ă Ce fel de alte lucruri? ă Filozofie în general. Fliozofi. Hegel. Osip Maximovici își țuguie buzele, părând impresionat. ă Ați vorbit despre Hegel. ă Vă rog. Vreau să lucrez pentru dumneavoastră. Dați-mi o secțiune de tradus. Dacă sunteți mulțumit cu rezultatul, mă angajați că să o termin. Voi munci pentru jumătate din cât îl plăteați pe Goriancikov
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
vă rugăm, am bătut atâta drum până aici, Îl rugă Kitty, neobișnuită să străbată atâția kilometri cu mașina doar ca să ajungă la un bar. Portarul, un negru imens, ras În cap, Îmbrăcat Într-un tricou negru mulat, nu păru deloc impresionat. — Drăguță, toată lumea a pierdut două ore pe drumuri ca să ajungă aici. — Kitty e din Manhattan, frățioare, Îi explică Diane, Înfuriată de atâta așteptare. Nimeni nu face asta acolo. Da, surioară, dar aici suntem În Los Angeles. Ia asta ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
ce e cu extazele stârnite de furtună, dar la ora aceea el stătea probabil cu punga de medicamente alături, de teama astmului. Într-o doară, mai mult ca să văd ce spun, le-am povestit bătrânilor scena. Nu s-au arătat impresionați, cum mă așteptam. Numai Domnul Andrei a ținut să facă această remarcă: „Nu există, domnule, om perfect; cum să vă spun eu? nu cade, domnule, cu parașuta la punct fix; nimerește alături și, gata, s-a zis cu perfecțiunea”. Adevăratul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
apoi propune: — O să măresc poza asta și o să o proiectez În spatele siglelor care se transformă! Efectul subliminal va fi fenomenal! Wakefield Își imaginează bebelușii grunjoși străfulgerînd printre sinistrele sigle metamorfozate și se chircește de oroare. Nici Mariana nu este foarte impresionată, așa că pleacă oarecum brusc, lăsîndu-l pe bietul artist să se simtă Încă și mai singur. Fiecare pavilion național este Înconjurat de castani și arțari fără frunze, cu zăpadă Înghețată pe ramuri și, pe măsură ce Înaintează, lui Wakefield Îi devine din ce În ce mai clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
încântat la culme. Săptămâna asta fusese repartizat drept corespondent la Consilul Parohial din Woodbury Dene și la dezbaterile lor fascinante pe marginea problemei dacă trebuia sau nu să taie iarba din cimitir. Woodward și Bernstein n-ar fi fost prea impresionați. Principala reprezentanță a trustului de distribuție Morton’s era la doi pași de redacția Citizen, dând spre piața din fața catedralei. Fran și Sean își croiră drum printre turiștii care mișunau pe trotuar. — Ar trebui să edităm ghiduri turistice pentru străini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ochi, Gaston i-a privit trist și a încercat să le explice, în japoneza lui bâlbâită, că pleacă. În clipa în care a rostit cuvântul „plec“, chipul lui a căpătat o expresie atât de frumoasă, încât Takamori a fost profund impresionat. Oare ce-a mai văzut Gaston din ziua aceea? Prin ce aventuri a mai trecut? Takamori l-a întrebat iar dacă îl mai doare rana. Auzind că nu-l mai doare, l-a abordat direct: — Bara aceea de oțel te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
și dumneavoastră! Mă Împinse Într-o parte, ca să se prezinte tatei. — Eu sînt Linda, mama lui Dan, iar el este Michael. Nici nu știam că sînteți aici. Îmi aruncă o scurtă privire, care voia să-mi arate cît de puțin impresionată era că nu-i pomenisem de venirea tatei și că nu i-l prezentasem. — E foarte jenant pentru mine că nu ne-am cunoscut mai devreme, continuă ea, dar e atît de minunat că ați venit. Fiica dumneavoastră e foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
la mine. Era Cartea lui Enoh, despre care auzisem vorbindu-se câte-n lună și-n stele și pe care nu ajunsesem până atunci nici măcar s-o ating. M-am dus în odaia mea dornic s-o citesc. Am rămas impresionat, iar când m-am întors la Garibaldo, mi-a spus: - Tatăl nostru întru știință, așa cum ai citit, a fost Semiazà, care i-a învățat pe oameni să îngrijească alți oameni cu cuvântul, cu plante, cu rădăcini, cu metale și pietre din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de admirație. Nevenindu-i să creadă, un roman s-a aplecat și a ciocănit cu degetele în lespezi, crezând că nu era piatră tare, ci altceva. Nici eu nu văzusem o asemenea perfecțiune în arta decorării moderne. Rotari a rămas impresionat, drept care de-atunci iscusința lui Rubiano și a fiilor săi a cucerit mediile cele mai înstărite din regatul longobard și a impus regulile în sculptură, în arhitectură și în pictură. Ei au avut abilitatea de a prelua preferințele longobarzilor fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a poruncit peste umăr: - Orice veți vedea să nu faceți nimic. Stați de-o parte și așteptați să vă spun eu ce e de făcut. Am să vorbesc cu duhul bălții, care este ca un om negru. Slujitorii nu păreau impresionați și, ascultându-și stăpâna, s-au tras un pas înapoi. Zogru l-a fluierat ușor pe Omul Negru, care a apărut, ținându-se câteva clipe pe picioarele ca ale unei broaște uriașe. Apoi se lăsase încet pe burtă, cu capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
a lui Eusebiu, cârtița cu vedere de vultur, găina și-a dat seama că și-a uitat poșeta acasă, în cuibar. Porcul, ca un domn ce este, s-a dus la cotețul găinii și i-a cules-o dintre ouă. Impresionată, găina i-a mulțumit și cei doi și-au continuat călătoria. Aaaaaa, am uitat să îți spun unde mergeau. Se îndreptau spre locul de desfășurare a Marii Conferințe anuale a Animalelor, unde în fiecare an se dezbătea un subiect care
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
fusesem eu însămi acolo. - Cântecele au fost minunate, trebuie să recunoaștem, zicea Zilpa, care se întorcea de fiecare dată îngânând o nouă melodie, cu palma bătându-se peste șold ca să țină ritmul. - Sigur, zicea și mama, dar cumva mai puțin impresionată. Au învățat să cânte de la mamele și de la bunicile lor. Rahela zâmbea răutăcios și o înghiontea pe Lea: - Păcat că bunicile lor nu știau și să gătească, nu? Lea zicea cu compătimire: - Când o să fie rândul Dinei să intre în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și hieratic. Profilul de vultur al bătrînului ieși Încet din umbră. Marie deveni imperceptibil mai rigidă. În puținele dăți cînd Îi fusese dat să Întîlnească statura impunătoare și straniul chip al castelanului, nu se putuse Împiedica să nu se simtă impresionată. Acesta continuă cu un calm și o siguranță impozante: - Eu i-am propus două sute cincizeci de mii de euro lui Pérec. Știam că e În dificultate. Fixă o privire impenetrabilă asupra Mariei și Își răsfrînse preț de o clipă buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ăsta să se sfîrșească și, cu voia lui Dumnezeu, să mă duc lîngă Loïc. Glasul i se frînse. Lacrimile Îi șiroiau În tăcere pe chip. Era pentru prima oară că Marie o vedea plîngînd, dar, departe de a se lăsa impresionată, Începu să aplaude rar. - Frumos număr, dar nu ține. Hai, vino, am pierdut și așa destulă vreme. Gwen avu o expresie dezamăgită și se pregăti s-o urmeze, dar, În clipa cînd cobora de pe vas, acesta avu o mișcare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Upanișade, de Lao-zi, În fine, circul obișnuit. De asemeni, a vorbit mult despre Aldous Huxley, amintea că Îl cunoscuse, povestea discuțiile lor; poate mai Înflorea puțin, dar În definitiv insul era pe moarte. Când mi-a venit rândul, eram destul de impresionată, el Însă m-a rugat să-mi desfac cămașa, atât. Mi-a privit sânii, apoi a Încercat să spună ceva; nu prea am Înțeles, Începea deja să vorbească Împleticit. Deodată, s-a Îndreptat În fotoliu, a Întins mâinile spre pieptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
un portchei Tiffany licărind pe pervazul ferestrei. Îl culeg și îl ridic spre ea. — Da ! Trish pare total uimită. Da, astea sunt ! Samantha, ești extraordinară ! Cum le-ai găsit ? — Sunteți foarte amabilă, ridic din umeri modestă. — Ei bine, sunt foarte impresionată ! Mă privește sugestiv. Am să-i spun și domnului Geiger. Da, doamnă, spun, încercând să-mi injectez nota adecvată de recunoștință în voce. Vă mulțumesc. — Domnul Geiger și cu mine vom pleca imediat, continuă ea, scoțând un spray parfumat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
a... ăă... finisajului... și completează perfect foie-ul... Gras, adaug repede. De gras. Adică... amestecul de arome. Habar n-am ce naiba îndrug aici, dar se pare că nici Trish și nici Petula nu și-au dat seama. Ba chiar par sincer impresionate. — Unde naiba ai găsit-o ? o întreabă Petula pe Trish pe un ton de șoaptă care ea își imaginează că e discret. Fata mea mă aduce la disperare. Nu știe să gătească și nu înțelege nici o vorbă din ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
bune prietene. Crezi că te descurci singură ? — Sigur că da ! zic, sforțându-mă să nu par exagerat de veselă. Nu vă faceți griji pentru mine. Serios. O să-mi văd de ale mele... — Ai terminat cu călcatul ? Se uită spre spălătorie, impresionată. Dacă am terminat? Dar ce crede că sunt, Wonder Woman ? Să vă spun drept, m-am gândit să las călcatul deocamdată și mă ocup mai întâi de restul casei, spun, cât pot de sec. De obicei, așa fac. — Categoric. Încuviințează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
partaj. O să mă fac că n-am auzit-o. — El este Guy, care o să mă ajute astăzi, spun, începând să servesc tartele cu ciuperci. Și, de asemenea, partener la Carter Spink, adaugă Trish mândră. Toate invitatele schimbă între ele priviri impresionate. O femeie în vârstă din capătul opus se întoarce către Trish, confuză. Tot personalul tău e format doar din avocați ? — Nu chiar, spune Trish degajată, luând o gură mare de șampanie. Dar mă-nțelegeți, atunci când ai o menajeră care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Partenariat egal la Carter Spink. Mă uit la el, încercând să-i transmit ce înseamnă exact asta. E cel mai prestigios... mai profitabil... mai incredibil... În câțiva ani, pot câștiga suficient cât să ies la pensie ! Nathaniel nu pare prea impresionat. Se mulțumește doar să se uite fix la mine. — Cu ce preț ? — Ce vrei să spui ? Îi evit privirea. — Vreau să spun că atunci când ai apărut aici, erai în pragul unei depresii nervoase. Erai ca un iepure speriat. Albă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]