1,390 matches
-
lasă descumpănit nici de acest argument. Nu este Însă clar dacă Marcion dorea să spună prin asta că Demiurgul avea cunoștință de existența unui Dumnezeu superior, sau dacă intenționa, pur și simplu, să sugereze că proceda În mod dubios. Pare improbabil ca Demiurgul să fi fost la curent cu existența unei sfere mai Înalte, deoarece Tertulian afirmă În altă parte că pînă la venirea lui Isus Cristos Dumnezeul cel bun nu era cunoscut nimănui. Cristos s-a arătat În timpul celui de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Adolf von Harnack Îi consideră a fi doar pe jumătate marcioniți - halbschlächtige Marcioniten 31. Dmitri Obolensky observă că nu sînt nicăieri menționate la paulicieni encratismul și vegetarianismul 32. Cu toate acestea, una dintre Formulele de abjurare le atribuie (În mod improbabil) respingerea căsătoriei 33. Nici pronunțata respingere pauliciană a sfintelor taine nu Își are vreo paralelă În marcionism. Marcioniții practicau botezul, Împărtășania (cu apă În loc de vin) și ungerea cu mir, iar liturghia lor se aseamănă cu cea a Bisericii primitive 34
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
altul din punctele listei de mai sus era contrazis de realitate, când aveai căldură, sau lumină, sau pașaport, sau măsline, când îți apărea o carte, sau nu așteptai autobuzul decât o jumătate de oră, aveai toate motivele să te bucuri. Improbabilul devenea posibil. Minimalul căpăta proporții solemne. Bucurii minimale A savura din plin bucuriile minimale - iată una din experiențele ireductibile ale bucuriei în Răsăritul european înainte de 1989. Bucuriile minimale nu trebuie confundate cu „bucuriile simple”. Una e să te bucuri de
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
aici; ajutor; alături; Băsescu; calm; fără caracter; casă; cel mai bine; cine?; cinstit; colegi; cred; cuminte; curios; de ce; decedați; degeaba; deștept; nu doarme; drum; dușman; ei; nu face nimic; fals; familie; fantomă; fără; fericire; fiecare; fleac; furt; grijă; identitate; impersonal; improbabil; inanimat; incompetență; indiferent; interzis; inutil; Ion; încredere; fără însemnare; însuși; lasă; leneș; limitat; lipsit; loc; lucru; pe lume; maxim; micuț; nașpa; neant; necunoscuți; neexistent; negare; negru; neidentificabil; nenoroc; niciuna; fără nimic; nu-i; o; un om; oriunde; pe pămînt; perfect
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
empêche nullement qu’elles aient été utilisées toutes deux comme Ecriture Sainte à Qumran”3. Problemele ridicate de această teorie sunt: 1. Presupusul prototext. În lumina cercetării istorico-critice privind dezvoltarea scripturilor ebraice, în special în ultimii 10-15 ani, este foarte improbabil ca Biblia ebraică să se fi „încheiat” atât de repede, în secolele VI-V î.Hr. Pe lângă faptul că texte precum Cronicile și ultima parte a cărții Daniel nici nu existau la acea dată, este foarte greu de crezut că Pentateuhul
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
ironie cu personajul central se înscrie și natura eredității negative, ilustrate deopotrivă de Tudorel și de Pica. Pentru propriul său genitor, "băiatul era voluntar ca și Ioanide, în forma inferioară a obstinației (credea arhitectul)..." Tocmai de aceea, succesul persuasiunii devine improbabil: "chestiunea depășea cu mult limitele pedagogiei paterne." "Junele", cum îl ghilimetează naratorul, urmînd indirect vorbirea interioară a tatălui ("dobitocul", mai simplu raportat la categoriile lui Ioanide) "făcea altă politică." Degradarea naturii idealității, cum și împrejurarea inacceptabilă că o a doua
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
vedea J.J.Rousseau, iar pe tânăr îl vede ca purtător de istorie, pentru că este începutul, iar istoria nu este, pentru Cioran, decat "o paradă de false absoluturi, o succesiune de temple ridicate cu acest pretext, o înjosire a spiritului în fața Improbabilului"101. De aici, concluzia, în spiritul sau tăios: "nu, e o greșeală fundamentală, e complet fals! Uitați-vă la copii, cât de răi sunt! Cred că trebuie să acceptăm, pentru că nu avem alternativă; omul știe acest lucru, îl simte, este
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
accesului egal. Din perspectiva acestui principiu, echitatea cere o egalitate deplină de acces numai în anumite circumstanțe: mai precis, numai dacă, sub aranjamente economice echitabile, același pachet de asigurare este optimal prudențial pentru toată lumea. Acest lucru, observă însă Gibbard, este improbabil. În schimb, ideea că echitatea îndreptățește pe oricine să beneficieze cel puțin de anumite servicii medicale esențiale este legitimată de principiul Pareto ex-ante. Prin servicii medicale esențiale, Gibbard numește acea categorie de servicii medicale pentru care ar fi prudent pentru
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
principiul nevoii medicale. Conceptul de nevoie medicală este, însă, extrem de ambiguu și nu poate rezolva problema în discuție. Cum putem compara nevoile medicale? Are cineva nevoie de o operație care i-ar putea salva viața, deși acest lucru este extrem de improbabil? Este nevoia unui pacient pentru un tratament care i-ar putea salva viața afectată de calitatea vieții sale în urma efectuării cu succes a acelui tratament? Datorită ambiguității sale în răspunsul la astfel de întrebări, idealul insulării nu ne este de
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
fie și media dintre unu și trei. Dar doi este totodată și o plăsmuire, atunci când semnifică doar un rezultat abstract. În cazul nostru, media dată de normal este un loc ipotetic, însă nu imposibil, și, în realitate, e totuși foarte improbabil de găsit în natură. În continuare, prima întrebare ce se pune, în mod firesc, este: "A cui medie este norma? Dacă normalul (sănătosul) se află la mijloc, înseamnă că pe circumferințele cercurilor exterioare ori chiar doar exterior lor se găsește
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
modelul al muzei antice (organizatoare de banchete vesele înainte de a patrona comedia ca artă, ca spectacol public). În interstițiul dintre spațiul "privat" (termenul nu era utilizat atunci, suna chiar scandalos) și cel public, simțim un discret parfum de Lacan. Este improbabil să-l fi citit pe autorul francez, psihanalistul ar fi șocat-o prea mult cu o analiză care pornea de la un fragment de text de music-hall londonez pentru a ajunge la Aristofan: Le terme de cul béant est répété dix
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
strategie pe care, în franceză, aș considera-o "payante": Elpi se asigura că, în fața oricărui interlocutor, se poate retrage într-un refugiu idiomatic (precum broasca țestoasă în carapacea ei), din care să poată țâșni la atac la momentul potrivit. Era improbabil ca un singur individ să dispună de suficiente cunoștințe pentru a-l "trage de limbi". Sau, dacă vreți să-i considerați pe cei numiți de Pițu "Pretorieni" drept "păzitori ai credinței de partid statal", Patafizicianul intră în pielea balaurului cu
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
autorealizării. Este un erou Înzestrat cu toate puterile instinctuale naturale În timp ce conștiința este prinsă constant Într-un presupus se poate altfel. Impulsul și compulsiunea autorealizării este legitate a naturii și de aceea are o putere de neînfrînt, chiar dacă Începutul este improbabil. Puterea se exteriorizează În minunile copilului erou, mai tîrziu În athla, În lucrările figurii sclavului (tipul Hercule) În care eroul a depășit inconștiența copilului dar se află Încă Într-o poziție nesemnificativă. Figura sclavului conduce de regulă la epifania propriu
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
a rămas, în istoria culturală, în primul rînd, ca autor de povestiri și abia apoi drept romancier. Fenomenul în cauză reprezintă, fără echivoc, o trăsătură narativă americană, apariția sa în literaturile europene cel puțin la nivelele elitiste ale prozei fiind improbabilă, dacă nu imposibilă. S-a spus, am spus-o eu însumi în Suplimentul de cultură, cu ceva timp în urmă, că prozatorii americani ating frecvent performanțe singulare în epicul scurt, întrucît acesta "se mulează" perfect pe orizontul lor existențial: dinamic
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
cartierul băiatului. L-am cumpărat la doi pași de casa lui, pentru șase dolari." Un jurat: "Să-l fi înjunghiat altcineva cu o armă identică?" Un alt jurat: "O șansă dintr-un milion!" Juratul recalcitrant: "E posibil." Un altul: "Dar improbabil!". Persoanele care au votat în mod spontan vinovat se vor mai exprima o dată, dar prin vot secret, propune juratul recalcitrant: Dacă se adună iarăși 11 voturi "vinovat", admit: verdictul va fi vinovat. Dacă un vot spune nevinovat, discutăm iar." Propunerea
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
fi fost ele de la început atît de evidente pentru toată lumea dacă acuzatul ar fi fost fiul unui intelectual din clasa de mijloc, trăind într-un pavilion dintr-o periferie curățică și liniștită? Unsprezece persoane judecă în termenii "evenimente probabile", "evenimente improbabile": este improbabil (o șansă dintr-un milion) ca cineva să fi comis crima cu același tip de cuțit ca al băiatului, un șiș presupus rar. Un om le propune o viziune în termenii "evenimente posibile" și "evenimente imposibile" (acest lucru
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
ele de la început atît de evidente pentru toată lumea dacă acuzatul ar fi fost fiul unui intelectual din clasa de mijloc, trăind într-un pavilion dintr-o periferie curățică și liniștită? Unsprezece persoane judecă în termenii "evenimente probabile", "evenimente improbabile": este improbabil (o șansă dintr-un milion) ca cineva să fi comis crima cu același tip de cuțit ca al băiatului, un șiș presupus rar. Un om le propune o viziune în termenii "evenimente posibile" și "evenimente imposibile" (acest lucru e posibil
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
cuțit ca al băiatului, un șiș presupus rar. Un om le propune o viziune în termenii "evenimente posibile" și "evenimente imposibile" (acest lucru e posibil). Un eveniment posibil nu este un eveniment probabil. Un eveniment imposibil nu este un eveniment improbabil. Un eveniment improbabil este un eveniment posibil. Filmul povestește demersul unui jurat care se străduiește să-i facă pe ceilalți să perceapă non-imposibilul pe care și l-au creat, în care s-au zidit, fără să-și dea seama. Încetul
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
băiatului, un șiș presupus rar. Un om le propune o viziune în termenii "evenimente posibile" și "evenimente imposibile" (acest lucru e posibil). Un eveniment posibil nu este un eveniment probabil. Un eveniment imposibil nu este un eveniment improbabil. Un eveniment improbabil este un eveniment posibil. Filmul povestește demersul unui jurat care se străduiește să-i facă pe ceilalți să perceapă non-imposibilul pe care și l-au creat, în care s-au zidit, fără să-și dea seama. Încetul cu încetul se
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
traiectoriile planetelor și astrelor. E vorba însă de fenomene cu mare grad de improbabilitate, insistă oamenii de știință: Putem dormi liniștiți sub un cer plin de amenințări? Statisticile arată că da97." Unul din reflexele spiritului modern este de a transforma improbabilul în imposibil. Un eveniment chiar foarte improbabil fiind un eveniment posibil, ar trebui să admitem că această credință a aztecilor și, deci, angoasa lor sunt mai aproape de ceea ce noi numim adevăr științific decît siguranța noastră calculată. Imposibil ca omul să
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
de fenomene cu mare grad de improbabilitate, insistă oamenii de știință: Putem dormi liniștiți sub un cer plin de amenințări? Statisticile arată că da97." Unul din reflexele spiritului modern este de a transforma improbabilul în imposibil. Un eveniment chiar foarte improbabil fiind un eveniment posibil, ar trebui să admitem că această credință a aztecilor și, deci, angoasa lor sunt mai aproape de ceea ce noi numim adevăr științific decît siguranța noastră calculată. Imposibil ca omul să stăpînească lumea: pentru azteci, lumea este o
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
în măsura în care poate fi, decît dacă îi redăm caracterul imprevizibil, negat de primii autori ai tragediilor sale122." Luînd drept obiect de studiu apariția, răspîndirea și căderea comunismului, Furet încearcă să înțeleagă, după cum spune el însuși, forța unei mitologii politice. "Întîmplător", "neprevăzut", "improbabil", "misterios", "discontinuitate", "ceva cu totul nou", "enigmatic". Frecvența acestor adjective, substantive și expresii pare să confirme caracterul nedeterminist al demersului istoricului: "Departe de a fi o repetiție, octombrie 1917 este ceva cu totul nou"; "Bolșevismul, stăpîn întîmplător și fragil al
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
Departe de a fi o repetiție, octombrie 1917 este ceva cu totul nou"; "Bolșevismul, stăpîn întîmplător și fragil al Imperiului țarilor din toamna lui 1917..."; Ceea ce l-a adus la putere pe Hitler, el, plecat de jos, un atît de improbabil cancelar, a fost nu atît un program economic capitalist, ci faptul că a incarnat fantasmele germane de după Primul Război"; Succesul ideologic inițial al bolșevismului în Europa nu e mai puțin misterios decît răspîn-direa ideilor fasciste în aceeași epocă". Cu toate
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
și, desigur, Holocaustul au fost evenimente probabile, chiar inevitabile. Cu totul altul este demersul istoricului american Henry Ashby Turner Jr.132. El încearcă să demonstreze că numirea lui Hitler în fruntea guvernului german a fost unul din evenimentele cele mai improbabile cu putință, pentru a relua propria sa expresie. Pînă în 1923, cînd are loc tentativa de lovitură de stat de la München, Partidul Național Socialist, condus de Hitler începînd cu anii '20, nu era decît o formațiune politică insignifiantă. Hitler ajunge
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
de vedere politic, era aproape compromis? Hitler n-a luat puterea, a primit-o. Chiar dacă a știut foarte bine cum să uneltească, a fost, în general, pasiv în procesul de decizie care l-a condus spre șefia guvernului. Ca să înțelegi improbabila ascensiune a lui Hitler trebuie să urmărești zi de zi, pe parcursul lunii ianuarie 1933, toate intrigile și calculele urzite de o mînă de personaje, în special de președinte, de fiul său și de doi foști cancelari. Demersul istoricului american repune
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]