911 matches
-
fie sub efectul parodiei de electrocutare. Mulțimea aplaudă și explodează În urale și apoi se mută cu toți Într-o altă cameră, unde o masă lungă de sufragerie așteaptă plină cu platouri cu globi oculari și mățăraie. Mulțimea Începe o incantație și balerina cea aproape nudă se cațără Într-un coșciug. Prietenii ei aruncă mațele și globii oculari peste ea. Alte poze. Călătoresc mai departe, uneori aproape de-a bușilea, prin alte Încăperi, mobilate cu paturi procustiene și fecioare de fier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
colegii de la unu. Un adevărat conflict de interese, generat de o „nepotrivire de caracter”. Căci pentru Ilarie Voronca suprarealismul nu era decît o formă de radicalitate poetică. Intrarea sa în Societatea Scriitorilor Români și premierea de către aceeași organizație a volumului Incantații apărut la Cultura Națională - editură rezervată autorilor canonici, „candidaților la Panteonul literaturii române” - a echivalat pentru mulți „uniști” (Roll, Sașa Pană, Sernet, Brunea Fox, Maxy, Moldov) unei pactizări cu burghezia. O burghezie conotată tot mai „fascizant”, pe fondul ascensiunii mișcărilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
deosebire la Rémy de Gourmont și Thibaudet - apar cu deosebire în situațiile în care Perpessicius simte nevoia să își justifice cu argumente de autoritate estetică aprecierile față de „poezia nouă”. Într-un preambul al comentariului despre volumele Invitație la bal și Incantații de Ilarie Voronca, Perpessicius face o serie de considerații despre poezia pură care, „fie că a practicat imaginea în mai mare măsură decît poezia tradițională, parnasiană sau romantică, fie că s’a adresat surselor melodice închise în cuvînt, se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pe această linie devenită cu adevărat productivă abia prin anii ’70: „Transcriu numai poema „Tîrziu”, pentru excepționala ei calitate de invocare a unei stări de halucinație și care poate fi alăturată celor mai onirice pasagii suprarealiste sau celor mai veninoase incantații ale lui Lautréamont”. Ca și în cazul altor critici „artiști”, Boz polemizează cu Lovinescu, care „oprindu-se, cum era și cazul, la elementele superficiale”, a ratat înțelegerea poeziei bacoviene, fixînd-o în rama desuetă a unui simbolism provincial, minor. Observație corectă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cinci la Acquario. Nu, mâine nu, nu vin la meci, șopti Valentina. Antrenorul Înțelese. Părinții separați sunt Întotdeauna o problemă, distrug mereu week-end-ul copiilor. — Rămâne pe luni, Îi aminti. Antrenament la șapte. — Luni, promise Valentina, apoi rosti ca pe o incantație, cu degetele Încrucișate: Fie ploaie, fie vânt,/ Esquilino se antrenează. Luni - se gândi Antonio. Pentru mine nu va mai fi luni. a douăzecea oră La intrarea pe aleea Bottini, Emma grăbi pasul și spuse că trebuia să meargă mai repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
a urlat, iar sunetul pe care l-a scos, probabil din cauza atâtor urlete din acele zile, a sunat nu ca al unei femei, ci ca al unui animal cuprins de flăcări. Inna a început să spună un fragment dintr-o incantație în numele vechii zeițe a vindecării. Gula, grăbește nașterea Gula, te implor, îmi pierd mințile, sunt vrednică de plâns, Disperată de durere, sunt sclava ta Fii bună și ascultă-mi ruga. În câteva clipe, Zilpa era deja așezată pe cărămizi, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a mințit fără să clipească: - Ruti nu se simte bine, sângele nu i-a venit, dar are burta fierbinte și ne temem să nu piardă sarcina în noaptea asta. Rahela o să facă tot ce se poate cu leacurile și cu incantațiile ei ca să salveze copilul. Să ne rugăm pentru sora noastră Ruti. Dar în câteva minute era deja limpede pentru toată lumea că leacurile Rahelei nu erau menite să salveze copilul, ci tocmai să-l facă să dispară. Au privit lung, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Doar Inna n-a renunțat. I-a dat Rahelei fiecare leac pe care îl avea. A încercat combinații de plante de care nimeni nu mai auzise. A spus rugăciuni necunoscute, deși nu era inițiată în lumea cuvintelor magice și a incantațiilor. Nici Rahela nu s-a lăsat și a luptat pentru visul ei de o viață. S-a luptat ca un animal, cu ochii ieșiți din orbite și transpirația șiroind. Chiar și după trei zile și trei nopți, n-a strigat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
care nu se gândise înainte: - Nu putem să te liniștim cu dovezi, Zilpa. Zeii rămân mereu tăcuți. Știu, am văzut că femeile aflate în chinurile facerii se liniștesc auzind numele zeilor. Le-am văzut luptând dincolo de puterea omenească la auzul incantațiilor. Am văzut viața biruind în ultimul moment, fără nici un alt motiv decât speranța. Dar știu și că zeii n-o cruță nici pe cea mai pioasă femeie, că nici cea mai supusă dintre ele nu e scutită de moarte sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și pleca capul ca să audă ce-i spuneau cele două. Ascultam prin pânza cortului cum tata striga la demonul fluviului albastru și cum conducea o armată de îngeri care îl învingeau pe monstrul ce ieșea din apele lui. Zilpa murmura incantații pentru Gula, iar Inna cânta ceva cu niște zei străvechi, de care nu auzisem niciodată, Nintinugga, Ninisinna, Baba. L-am auzit pe tata plângând și implorând iertarea de la fratele lui. L-am auzit pe Iacob, tată a unsprezece fii, plângând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ele. Mirosul o făcuse apoi să leșine și în cădere, fata se lovise la frunte și sângera. După asta, Ruddedit îl dăduse afară din cameră pe doctor și-l pusese să stea afară, în fața porții și să-și recite acolo incantațiile, ceea ce făcea, pe nas ca orice preot. Ziua se făcuse noapte din nou, iar noaptea se luminase de ziuă, iar durerile nu-i scădeau și nici copilul nu se mișca. Hatnuf, singura fată a doamnei, era aproape moartă de frică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
înfuriat. I-am blestemat lătratul și coada și mama. Am făcut asta în limba mea natală, care îmi suna aspru chiar și mie după atâția ani de vorbe egiptene în urechi. Meryt și ceilalți au crezut că am spus cine știe ce incantație secretă și au murmurat aprobator. Chiar și Hatnuf s-a ridicat și s-a uitat în jur. Am cerut ulei și o piuliță și am amestecat cele mai puternice ierburi pe care le aveam: mărul lupului și o esență de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a ținut bulgărele de noroi sub deget, a așteptat să cadă cei trei stropi, după care mi-a spus să-mi ling rana, ca nu cumva să fac puroi, apoi s-a apucat să frământe bulgărele, murmurând un fel de incantație, din care prindeam doar câte-o vorbă, modelând din noroi o siluetă de formă umană. Era asemenea păpușilor de cârpă, cu mâini și picioare abia schițate, când a fost gata, i-a înfipt în spate aripile de pasăre, preschimbând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
dacă asta îmi va afecta șansele de a obține statutul de partener ? Simt o împunsătură de alarmă. Nu e momentul să las nici cel mai mic lucru la voia întâmplării. — Încearcă să elimini orice gând... rostește pe un ton de incantație Maya. Simți cum te eliberezi de tensiune... Poate reușesc să îi trimit un e-mail rapid. Pe sub prosop. Îmi strecor mâna pe șeșt și simt colțul tare al BlackBerry-ului. Îl extrag cu grijă din chiloții de hârtie. Maya încă îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
-și prepare licori îngrozitoare, să nu scoată de sub fustele ei multe cine știe ce șipuri și să-și ungă trupul cu alifii ucigătoare, să nu se îmbăieze cumva în otrăvuri ascunse din veac doar în știința ei de măiastră, să nu facă incantațiile acelea groaznice, când stăpânii întunericului, frații paingilor negri, băutorii de cucută, veneau și-i cădeau la picioare, implorând-o să-i lase liberi în lume, când cele nouă fete nebune își porneau hălăduirea prin sufletele singure, să nu care cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
care Îmi lipsise din educație, cea de disciplină și de rezistență. Dar Îmi era din ce În ce mai clar că asta ar fi Însemnat să-mi iau adio de la angalok. Nu, categoric, căutarea angalok-ului, pentru care venisem, de fapt, nu era compatibilă cu incantațiile șamanilor de ocazie care se sting În excitația jocului de bingo - anunțate pe programul aventurii polare distribuit de organizatori. mă Îndreptam agale spre hotel, În grup, gândindu-mă la aceste lucruri, mai dezorientată ca oricând, când ivan mă prinse deodată
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
care îmi lipsise din educație, cea de disciplină și de rezistență. Dar îmi era din ce în ce mai clar că asta ar fi însemnat să-mi iau adio de la angalok. Nu, categoric, căutarea angalok-ului, pentru care venisem, de fapt, nu era compatibilă cu incantațiile șamanilor de ocazie care se sting în excitația jocului de bingo - anunțate pe programul aventurii polare distribuit de organizatori. mă îndreptam agale spre hotel, în grup, gândindu-mă la aceste lucruri, mai dezorientată ca oricând, când Ivan mă prinse deodată
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
arunc neliniștit pătura sub care ne camuflasem. La cinci metri de mine, totul normal. La zece metri, un tip care citește, tipe care ascultă, inși ce se foiesc, pregătindu-se de plecare. La cinsprezece metri, priveliște halucinantă. Încremenesc. Sub acțiunea incantației, jumătatea depărtată a încăperii a fost turtită. Și este cuprinsă într-un asemenea proces de micșorare progresivă, încît ar putea să încapă întîi în ambalajul de carton al unui televizor. Apoi în ambalajul unui aspirator. La sfârșit, în spațiu îngust
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
spirit, cu manșetele veșmintelor tivite cu vapori de pucioasă, cu sceptru de trestie și coroană împletită din gheare de pasăre, m-a fulgerat din scurt: "Prea vrednicule Alcibiade! Ești la curent că nevastă-ta dezvăluiește din formulele sacre și din incantațiile secrete, derbe- 367 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI - Când îl primeam prin cămăruța din spate și îl serveam cu rahat... Puneam alături de farfurioară și un pahar cu apă rece, de puț. De-ți îngheța dinții... Și făcea mărgele-mărgele într-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
care a fost confirmată de cercetările asupra propagandei din timpul războiului. Prin repetiție, cuvîntul de ordine și formula se rup la un moment-dat de persoana însăși a conducătorului. Ele dobîndesc o viață proprie și capătă o realitate autonomă, ca o incantație sau ca o rugăciune. Apoi vor pătrunde în inconștient și vor deveni un element al credinței colective. Cu atît mai mult cu cît mulțimea este adesea solicitată să răspundă conducătorului în felul în care credincioșii răspund preotului în timpul unei slujbe
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
este dat de aceeași măreție a Franței. Cu toate acestea, accentul se deplasează de la colectivitate la individ. "Societatea noastră, scrie d'Estaing, se întemeiază pe avîntul individual"328. În consecință, se schimbă și substanța discursului. În locul vastelor panorame istorice, al incantației magice a imaginilor, în locul evocării credințelor milenare apar acum lecțiile terne, dar eficiente ale științei, demonstrațiile economice seci, analizele sociologice reci și uscate. În locul nesigurei logici a emoțiilor este preferată logica statisticilor, cea mai fermă dintre toate. Republica pretendenților devine
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
al revistei unu, unde trebuia să apară, iar sub locul rămas alb, Gheorghe Dinu (Stephan Roll) a și publicat un răspuns-pamflet, intitulat, cu tîlc, Șacalul acestui colibri, ce condamna „trădarea” confratelui. În plus, Voronca mai publicase În acel an volumul Incantații, la Editura „Cultura Națională” („o editură mercenară” - o califica Gheorghe Dinu) și făcea demersuri pentru a fi primit În „Societatea Scriitorilor Români”. Excluderea din gruparea unu nu face Însă decît să „oficializeze” o deviere și o desprindere pe care Voronca
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
pe care Îl au uneori cuvintele”. Căci „puterea magică” despre care vorbește poetul (cu trimiteri la universul copilăriei) este considerată de el tot din unghiul absenței unui „sens util”, ca ieșire, deci, din sfera pragmaticului Într-un spațiu de pură incantație, straniu-soteriologică. „Întreaga suspiciune avangardistă la adresa verbului pare să fi dispărut” - sesizează Nicolae Balotă; dar numita „magie” nici nu era În opoziție cu spiritul avangardist, de vreme ce indica un mod cvasi-gratuit de eliberare din convențiile „logicii” și „gramaticii”, al spiritului pozitivist. Adevărat
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
text deschis, putînd fi continuat la nesfîrșit, și a cărui Încheiere apare oarecum arbitrară, - o Întrerupere ce putea avea loc În orice alt punct al itinerariului imnic (Împinsă spre extreme, această experiență Își va găsi manifestarea cea mai semnificativă În Incantații, volumul tipărit În 1931). E un mod de a sugera, indirect, acea disponibilitate a spiritului neîngrădită de nici o convenție, amendabilă - și nu În mică măsură - doar din unghiul de vedere al coerenței și rotunjimii „clasice” a construcției lirice. ULISE ÎN
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
aglomerată imagistic, această carte a lui Voronca aduce și un plus de coeziune a registrului imaginar, subordonat unei problematici mai strict delimitate - În speță, unei „definiții” a poeziei - și unei fluențe discursive pe care, În creația ulterioară, doar volumul de Incantații o va Întrerupe pentru moment, e revenirea la „imaginația delirantă” din poeme precum Colomba sau Brățara nopților. INCANTAȚII Publicate În 1931, la prestigioasa editură „Cultura Națională”, Într-un moment cînd autorul lor făcea, paralel, demersuri (nefinalizate, de altfel) pentru a
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]