545 matches
-
mirare și dezmirare" - proces infinit repetitiv, căci dezmirarea e urmată de o altă mirare, stîrnită de o altă enigmă, în cadrul unui alt context al cunoașterii) și a oricărei creativități, a oricărei faceri creatoare (a oricărei poiesis), reprezintă, cred, locul unui incipit comun pentru filosofie, știință și poezie (artă)". Întregul volum ne oferă, cum spune și-n subtitlu, cîteva exerciții de uimire, aplicate in actu: "Scriitorul, artistul (căci despre el vorbește această carte) este cel ce se uimește întruna, cel ce este
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
reflexiei politologice actuale. Tema se cere, bineînțeles, reluată și mult adâncită. 1. Capitolul cel mai original al culturii, după 1989, este, în mod indiscutabil, incipienta reflexie politologică. Fenomenul este, efectiv, nou și de importanță, nu ezităm să afirmăm, istorică. Un incipit creator și de mari perspective, în toate sensurile cuvântului. 2. Se poate vorbi, efectiv, și de o adevărată modificare de paradigmă. Referințele teoriei politice sunt radical schimbate. Față de simplistele broșuri și compilații marxist leniniste, progresul este enorm. în același timp
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
dezordonată pe gheața obținută prin proliferare metaforică. Derapajul poetic prin rețeaua deasă de metafore se produce sub semnul unei simbolistici încărcate, apăsătoare, psihotice, ce eliberează la răstimpuri aluzii intertextuale. În acest fel, Triptic (I-III, 1997-1999) marchează prolix traseul dintre incipit („privesc un obiect / obiectul privit i-o foaie de hârtie - un burlan - un ecran - un ce ce se adâncește / adâncul e înapoi - / e deci o suprafață înainte? / obiectul se adâncește / privire = retragere / retragere la suprafață / suprafață = abis”) și exit („scoțându
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289709_a_291038]
-
spre locurile natale va fi dobândit, pentru Lovinescu, semnificația unui gest ritualic, menit să adoarmă conștiința și să trezească la viață imaginația, printr-un mecanism pus în mișcare de niște resorturi inconștiente, traductibile în gama unor acorduri muzicale. De aceea, incipitul romanului descrie starea de reverie a creatorului care iese din timp, din "istorie", pentru a regăsi paradisul pierdut: "Pentru a nu știu câtea oară, pe timp de vară, în fața brazilor casei natale. Acum ca și anul trecut, ca și anii
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Inspirat de concepția kantiană asupra timpului, Ricoeur postula existența unei "amintiri pure", pe care o descrie drept "o stare virtuală a reprezentării trecutului, anterior survenirii sale în imagine sub forma mixtă a amintirii-imagine (s.n.)20. Cu toate diferențele de nuanță, incipitul romanului lovinescian surprinde foarte exact această "stare virtuală" de dinaintea "filmului" amintirilor/ imaginilor propriu-zise. Rememorarea ar fi, mai exact, un proces cognitiv complex, constând în convertirea unei reprezentări schematice ("ale cărei elemente se întrepătrund") într-o reprezentare în imagini ("ale cărei
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
vorba despre procesul de disoluție a personalității, semnalând tentativa de asumare a unei identități noi (înmormântarea e un ritual de "trecere" prin excelență) printr-o proiecție empatică ce reflectă ca-ntr-o oglindă, acum la nivelul personajului, "dedublarea" onirică din incipitul romanului (dialogul imaginar autor-personaj). Prima "viziune" e prilejuită de contemplarea unui cadavru, a cărui descompunere iminentă angrenează, în imaginația lui Bizu, spectacolul dezagregării universale: "Privind cu spaimă la bietul Truțu, el se gândea că peste câteva zile va începe să
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
patru menită a spulbera "enigma" și a reconfigura estetic ficțiunea romanescă, abandonând procedeele biografiei romanțate sau ale analizei psihologice, utilizate până acum, în favoarea unor soluții epice surprinzătoare (inadecvate, s-a spus), din repertoriul comediei de moravuri și al romanului polițist. Incipitul e din nou regizat cu migală, până la cele mai mici detalii, pentru că, așa cum remarca Ligia Tudurachi 47, Lovinescu și-a construit, ca și Rebreanu, "o mitologie personală a romanelor", menită a sugera caracterul mecanic al procesului creator, reductibil la un
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
îi convenea lui, reconstituind trecutul nu exact cum a fost, ci "cum l-ar fi dorit". Reîntoarcerea "acasă" declanșează însă emoția regăsirii de sine și, nu mai puțin, elanul creator (Lovinescu a lăsat numeroase mărturii în acest sens vezi și incipitul din Bizu ș.a.155), astfel încât "activitatea lui poetică folosea și ea de pe urma acestei stări euforice: motivele i se precizaiu în tipare, în care aveau să se toarne viitoarele poezii" iar modelul feminin "lua conturul nu numai al unui ideal ca
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
în ochi și cu durerea despărțirii în suflet, fără să știe că "dragostea de dragoste va mai renaște în el, căci fără dânsa nu putea trăi". Trecerea de la un roman la altul al ciclului se realizează acum firesc, fără căznitele "incipituri" din Bizu ori Firu'n patru. În trenul care-l duce spre Iași, la Veronica, Eminescu se cufundă în reverie și rememorează povestea lor de dragoste (așa cum și-o imaginase el), fără să observe că în compartiment se consumă un
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
soi, Librairie Droz, Genève, 2002; Jean-François Jeandillou, Esthétique de la mistification. Tactiques et stratégies littérraires, Éd. de Minuit, Paris, 1994; Jacques Finné, Des mistifications littérraires, José Corti, Paris, 2010 ș.a. 31 Vezi E. Lovinescu, Memorii. Aqua forte, ed. cit., pp. 178-182 (incipitul capitolului al IX-lea, intitulat "Hortensia Papadat-Bengescu", din volumul al II-lea de Memorii). 32 Otto Rank, Dublul. Don Juan, traducere de Maria Vicol, prefață de Petru Ursache, Editura Institutul European, Iași, 1997. După cum remarcă prefațatorul, la Otto Rank "topica
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Vrea să salveze o proprietate subminată de datorii, dar intervine ineluctabila decădere la care izolarea, ajunsă forța malefică a locului, îl condamnă. Realitatea pe care și-o asumă ca unică armă de apărare este iluzia estetizată, ficțiunea. În rândurile de incipit ale romanului se conturează o puternică imagine a ruinei și agoniei, iar ultimele fraze încheie cercul prin sinuciderea Prințului, care se aruncă sub roțile Orient Expres-ului, ce îl purtase de atâtea ori în cavalcada fastuoasei sale vieți. După această
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290143_a_291472]
-
mitizantul" Alexa Visarion își reafirmă programul, acum ca rescriere tot postmodernă, de bună seamă! a legendei, proiectîndu-și simbolic propria extincție, dar și răsturnînd-o în victorie, deci îndepărtînd-o, căci... pînă urmă, ca poveste a poveștii, filmul s-a făcut, iată! Drept care incipitul se rectifică așa: Alexa Visarion o excepțională personalitate a teatrului și a filmului de la noi... Ion Bogdan LEFTER Alexa Visarion în Statele Unite În ultimii 25 de ani, am avut privilegiul și o placere sinceră, genuină de a putea invita în
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
imperioasa divă începe să cînte. Ce-a fost asta? Trucul marii cîntărețe, mimînd insignifiantul om de ordine? Extazul? Inegalabila voce. Dezarmant de originală și această carte a lui Ernst Jünger, acum în librării: Droguri și extaz (de unde și parafraza din incipitul nostru). Scrisă de matusalemul literelor germane pe la optzeci de ani! După care a mai trăit încă douăzeci, pînă de curînd, murind la 102. De revenit oricînd la cel care "a băut vin, a fumat, s-a drogat sub permanentul control
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
morții năpraznice, în preajma nunții, a iubitului ei. Tendința feministă, vizibilă ici-colo, e în final dezactivată de amănuntul realist, ce denotă buna cunoaștere a lumii rurale. Alte proze (Bunicuța, Sunt lacrimae rerum, Umbra Mariei Antoaneta, Prin Pădurea Fontainebleau ș.a.) relevă, în incipit, în scriitură, dar și în tematică, o influență măcar, dacă nu cumva o colaborare, a lui D. Anghel. După moartea „dioscurilor” N. a fost muncită de dorința de a se justifica, de a explica dramele. În ciuda multiplelor îndemnuri de a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288412_a_289741]
-
povestiri a lui A. E. Baconsky. R. monitorizează sarcastic corul interpretativ, regizându-l pentru a maximiza stridențele și, implicit, efectul ilar, apoi trece la o interpretare sobră, în cheie stilistică, remarcând inabilitățile autorului. Concluziile, în opoziție cu receptarea înregistrată în incipit, sunt zdrobitoare: „cavalerul balt, sarmat sau scit, a cărui fantomă - în ipostaze felurite - cutreieră nu o dată prozele lui A. E. Baconsky, n-are cum privi cu mândrie spectacolul acesta atât de puțin sobru al urmașului dedulcit la efectele școlii bizantine
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289165_a_290494]
-
rămâne profund individualizat. Reluând deosebirile dintre cele două universuri ficționale, Loredana Ilie se desparte, motivat, de opiniile lui Nicolae Balotă și George Pruteanu. Universul antropologic imaginat de Caragiale se raportează la realitate prin strategia "maximei stilizări", îmbinată cu "deformarea caricaturală". Incipitul "paginilor bizare" pornește de la "normal și acceptabil", spre a glisa succesiv și contrariant spre distorsionarea relației dintre ficțiune și realitate. Urmuz a preluat procedeul "caricaturizării excesive" caragialiene. Dar se deosebește de precursorul său prin străduința de a fractura conexiunile dintre
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a realității date. Raportul dintre planul creației urmuziene și cel al existenței fenomenale este, mai degrabă, unul de oscilare derutantă între cele două nivele, și nu de paralelism prin imitare sau ignorare. Observăm, în acest sens, cum, în mod invariabil, incipitul textelor urmuziene pornește de la normal și acceptabil, pentru a devia treptat și contrariant, spre anormal și inacceptabil simțului comun. Astfel: Ismail "nu umblă niciodată singur. Poate fi găsit însă pe la ora 5 1/2 dimineața, rătăcind în zig-zag pe strada
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
extatic, în acest decor de vis. Un alt tablou feeric este intitulat A fost odată... (Ulei pe pânză 1,84 x 2,020 cm, inventar 216, semnat stânga jos cu portocaliu, pe verso cu tuș negru, nedatat), prima parte din incipitul consacrat în basme: "A fost odată, ca niciodată". Se pot observa în pictura sa influențele prerafaelite, probabil pe filiera secession-ului german. În prim plan stau trei figuri, zâne, două dintre ele purtând flori în păr, una șoptindu-i ceva
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
declanșează conflictul Între personajele narațiunii. Desfășurarea acțiunii reprezintă povestirea faptelor și Întâmplărilor Într-o ordine cronologică; Punctul culminant este momentul de tensiune maximă a conflictului. Deznodământul Înseamnă rezolvărea conflictului. Există o terminologie mai nouă pentru structura operei epice: Situația inițială (incipitul); Evenimentul care schimbă situația inițială; Desfășurarea acțiunii; Depășirea situației dificile sau punctul de maximă tensiune; Situația finală. Opera epică definește oameni, lucruri, obiecte. O operă epică poate fi rodul creației În versuri (ca În epoca antică), sau În proză. Genul
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
pe ea În calitate de proprietar al casei, dar bărbatul ei a tot amânat hotărârea, iar faptul a adâncit permanent conflictul dintre cei doi soți, dus cu Îndărătnicie până la despărțire. Plecând de la acest episod informativ despre familia Moromete, se poate trece la incipitul (expozitiunea) propriu zis, cel al Întoarcerii de la câmp a tuturor membrilor familiei, În urma terminării săpatului porumbului, constituit ca prim moment al a acțiunii, al subiectului. După sosirea lor, fiecare Își caută refugiul din fața celor rămase de făcut. Paraschiv, Nilă și
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]