744 matches
-
noastră pe care o pune În umbră, o eclipsează. Proiectul vieții - schița soarelui - rămîne astfel nefinalizat. Poemul cumulează parcă aceste eșecuri ceea ce Îl face să semene cu titlul unei poezii a lui Blaga, Inscripție acoperită cu mușchi. Umbra, cu toată inconsistența sa, pare să fie mai puternică. Dar asta poate fi Însă o lecție de viață ce ne Întoarce la slăbiciunea dintîi care, asumată, ne poate susține În continuare. Șevaletul, plin de licheni, ne așteaptă Încă răbdător. Dangăt de clopot Dangăt
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
actuală a lucrurilor (Linklater 1990b: 22-3). De aceea, sarcina este "să pornim de unde ne aflăm", cum spunea Rorty (citat în Linklater 1998: 77), și să scoatem la iveală principiile și valorile care ne structurează societatea politică, să expunem contradicțiile și inconsistențele din modul în care societatea noastră este organizată, pentru a urmări valorile asociate. Acest punct de vedere este sprijinit de alți gânditori critici internaționali, în special de Kimberly Hutchings, a cărei versiune a teoriei critice internaționale este foarte mult influențată
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
să se elibereze de vechea comandă a scopului și de melancoliile "sfârșitului artei". Nu există sfârșit în absolut sau, mai trivial: sfârșitul artelor nu este sfârșitul imaginilor. Așa mamă, așa fiică Unui obiect artificial îi corespunde o istorie ireală. Iar inconsistența mitului "artei" nu se revelează nicăieri mai bine decât în examinarea fragilităților idealiste ale "istoriei artei", care-l adăpostește ca o cochilie stridia. Noțiunea de Artă a apărut, într-adevăr, în Renaștere, susținută de ideea cu totul nouă a progresului
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
pentru a umple vidul de sens"47. Recunoaștem că există discriminare, că aceasta are impact asupra indivizilor, familiilor, comunităților. Se caută soluții de prevenire-combatere a discriminărilor de orice fel. În acest fel ies la iveală efectele asimilării, limitele integrării 48, inconsistențele promisiunilor (politice)... Sociologii care le cercetează fac acum apel la interacționism, studiază afirmarea diferențelor, diversitatea (studiază cazuri de eșec individual în lupta pentru o locuință, pentru un loc de muncă...). Ordinea (politică) este văzută ca o construcție căreia indivizii i
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
diferențierea) socială specifică lumii moderne, reclamă necesitatea intervenției sintetice a sociologiei cunoașterii. Prin dezvoltarea contradicțiilor interne care-i sunt proprii, concepția totală asupra ideologiei se transformă într-o sociologie a cunoașterii, acoperind necesitatea revendicată de societatea modernă, ceea ce elimină aparenta inconsistență a viziunii sale: "Mannheim este, în acest punct, consistent din punct de vedere sociologic: pentru el, probleme precum raționalitatea sau înțelegerea nu sunt pur și simplu probleme, ci probleme sociologice centrale ale societății industriale. Și cum problemele sociale cer soluții
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
că "ele sunt în fapt "ideologii totale" sau, pentru a exprima altfel aceeași idee, unii reprezentanți ai științelor sociale nu sunt capabili, nici măcar dornici, să vorbească o limbă comună"145. Din punctul meu de vedere, putem sesiza aici semnul unei inconsistențe în ceea ce privește abordarea popperiană, inconsistență care rezultă din următoarele aspecte: a) rațiunea că obiectivitatea științifică se definește prin caracterul său public nu anulează, pe de o parte, posibilitatea ca anumite teorii științifice, deși valabile, să nu fi trecut prin dezbatere publică
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
fapt "ideologii totale" sau, pentru a exprima altfel aceeași idee, unii reprezentanți ai științelor sociale nu sunt capabili, nici măcar dornici, să vorbească o limbă comună"145. Din punctul meu de vedere, putem sesiza aici semnul unei inconsistențe în ceea ce privește abordarea popperiană, inconsistență care rezultă din următoarele aspecte: a) rațiunea că obiectivitatea științifică se definește prin caracterul său public nu anulează, pe de o parte, posibilitatea ca anumite teorii științifice, deși valabile, să nu fi trecut prin dezbatere publică (înțelegând aici, prin caracterul
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
deplină contradicție unele cu altele, și nici nu elimină posibilitatea existenței unui subiect interesat care să preia din fiecare acele elemente care pot fi supuse experienței publice, în sensul conferit acesteia de către Popper. Mai mult, putem considera că semnul acestei inconsistențe este evidențiat încă o dată în momentul în care gânditorul austriac în încercarea de a elibera teoria de asumpțiile psihologice califică obiectivitatea științifică drept "inter-subiecti+vitate a metodei științifice"146 și alocă teoriei sociale și politice "metoda obiectiv-comprehensivă sau logica situațională
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
printre care și critica teoriilor, aparțin, în ultimă instanță, subiectului cunoscător (sau altor subiecți interesați de respectiva teorie), și nu vreunei autorități care transcende mediul social în care aceste metode sunt aplicate (și în care critica este formulată)148. Posibila inconsistență semnalată nu anulează, desigur, teoria popperiană în fundamentele sale: discuția critică este necesară, iar metodele indicate de raționalismul popperian sunt, în acest sens, de un real sprijin, inclusiv în cercetarea socială. Rămâne problematică însă, din punctul meu de vedere, încercarea
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
occidentale. Singura apropiere constă în prezervarea rolului utopiei ca element esențial al gândirii umane, care să împiedice ca omul "să devină nimic altceva decât un lucru". În subsidiar, prin atingerea idealului extatic, Mannheim pare să înțeleagă dispariția ideologiei. Dincolo de eventualele inconsistențe care apar la nivelul ideilor susținute în scrierile sale și care ar putea fi invocate sub aspect critic, rămâne constatarea că, deși a încercat "neutralizarea" conceptului de ideologie, nu a reușit să-l "elibereze" de semnificația negativă. Rămâne, de asemenea
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
construiască o identitate coerentă, trebuie să furnizeze motivații solide pentru acțiunea efectivă și trebuie să încerce să explice propriile lor contradicții și incoerențe flagrante. Pe scurt, ideologiile de succes trebuie să fie mai mult decât iluzii impuse și, date fiind inconsistențele pe care le conțin, trebuie să comunice subiecților o versiune de realitate care să fie suficient de recognoscibilă pentru a nu fi respinsă"340. În fapt, astfel de considerații nu vin decât să argumenteze în favoarea rolului epistemologic pe care ideologia
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
Fukuyama să rămână cantonată într-un moment socio-istoric precum a fost cel al colapsului comunismului din fostul imperiu sovietic, fără a-și dovedi însă valabilitatea universală 463. De altfel, într-un studiu publicat la începutul acestui secol, Daniel Bell sugerează inconsistența asocierii dintre "sfârșitul ideologiei" și cel al istoriei, prin revigorarea, pe de o parte, a argumentelor tezei sale și prin afirmarea, pe de altă parte, a unei "renașteri a istoriei" gândită din perspectiva noilor schimbări sociale survenite la scară globală
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
242 Idem, p. 216. 243 Idem, p. 221. 244 În acest sens, Charles Turner sugerează că "faptul că Mannheim nu a putut niciodată separa sociologia cunoașterii de politica zilelor sale a fost una dintre marile sale dificultăți", iar "a căuta inconsistențe și contradicții în opera unui gânditor ce răspundea rapidelor schimbări politice și sociale este un exercițiu steril" (Charles Turner, "Mannheim's utopia today", în History of the Human Sciences, Vol. 16, No. 1, 2003, p. 29). 245 Karl Mannhiem, Louis
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
ca într-o feerie a unei nopți de vară, să se amestece în însăși viața firii, ca un zeu, și să se joace cu legile și cu făpturile ei. Ostenit de atâtea fantasmagorii, la un pas să creadă în însăși inconsistența universului, el numește toate acestea this rough magic, vrăjitoria asta grosolană, și o abjură, pentru a se întoarce, bătrân, la condiția obștească. Iar clemența lui, capacitatea de iertare și de împăcare, care crește în el cu trecerea vremii și cu
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
ușurință care nu are nevoie de învățătură, nici de treptată strunire. 168 În Ariel se află, dintotdeauna și pentru totdeauna, întregul Ariel. Dimpotrivă, Prospero, bântuit de mărginirile omenescului, ale căror nume sunt osteneala și o anume spaimă a irosirii în inconsistență, are de străbătut un drum interior, are trepte de urcat, are de învățat. Iar în aceasta, cum se va vedea, Ariel are un rol. Apropiindu-se, întâmplător (sau poate nu), de omenesc, el îi arată lui Prospero o cale mai
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
ca într-o feerie a unei nopți de vară, să se amestece în însăși viața firii, ca un zeu, și să se joace cu legile și cu făpturile ei. Ostenit de atâtea fantasmagorii, la un pas să creadă în însăși inconsistența universului, el numește toate acestea this rough magic, vrăjitoria asta grosolană, și o abjură, pentru a se întoarce, bătrân, la condiția obștească. Iar clemența lui, capacitatea de iertare și de împăcare, care crește în el cu trecerea vremii și cu
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
o ușurință care nu are nevoie de învățătură, nici de treptată strunire. În Ariel se află, dintotdeauna și pentru totdeauna, întregul Ariel. Dimpotrivă, Prospero, bântuit de mărginirile omenescului, ale căror nume sunt osteneala și o anume spaimă a irosirii în inconsistență, are de străbătut un drum interior, are trepte de urcat, are de învățat. Iar în aceasta, cum se va vedea, Ariel are un rol. Apropiindu-se, întâmplător (sau poate nu), de omenesc, el îi arată lui Prospero o cale mai
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
esențe. Dacă parodiile în versuri presupun o arie referențială restrânsă la cea a literaturii, la nivel macrotextual, lumea comediilor și a momentelor se prefigurează ca o vastă parodie a ontologiei cotidiene burgheze, o replică menită să-i reveleze micimea, incoerența, inconsistența și degradarea. De aceea, lumea imaginarului caragialian e una scoasă din țâțâni, e o mascaradă, un carnaval populat de marionete angrenate în mecanismul iluzoriu al "marii trăncăneli"85. Analizând sistematic Spiritul parodic la I. L. Caragiale, Adelina Farias evidenția complexitatea actului
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
pe nimeni nu miră că dușmanii de ieri devin peste noapte aliați, sau că senilul dar machiavelicul Dandanache va deveni reprezentantul în parlament al urbei X, etc. Astfel de situații absurde sunt frecvente la Caragiale, dar ele țin, demonstrabil, de inconsistența și absurditatea realității exterioare pe care o oglindește, chiar dacă nu întotdeauna cu fidelitate. Pe de altă parte, deși coloratura spațio-temporală dă relief lumii caragialiene, aceasta transcende astfel de limite, pentru că, așa cum observa Eugen Ionescu în subtilul "portret" al înaintașului, "Caragiale
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
descoperi din nou despletită în altă încăpere a drumului meu rămâi aici (îmi spui) în toate camerele mă vei găsi pe mine are și viața nevoie de singurătate noi ne avem unul pe celălalt e de ajuns 18 august 2011 Inconsistența întrebărilor Nu întrebați ce poftă mă apasă, Nici ce impozite mă sapă, lent, Chiar moartea mi-a împrumutat o coasă, Iar azi sunt doctor. Mâine - pacient. Nu întrebați cum stau cu sănătatea, Dacă mi s-a fixat vreun diagnostic, Dacă
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
ceea ce grecii știau de mult că unele boli ale trupului vin din prea marea dezordine psihică în care se află bolnavul, un psihiatru ca Jung, Și eu tresar puternic auzind acest nume în gura părintelui Ioan, a înțeles că incongruența, inconsistența și chiar lipsa unei atitudini religioase la bolnavii săi avea un rol precumpănitor în ivirea și agravarea unei maladii de ordin psihic, Eu tac, îl las pe părinte să vorbească din colțul odăii și sutana lui neagră întunecă pereții și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
și au împărtășit un moment de amuzament tăcut. Era plăcut să ai cu cine râde de chestiile astea, se gândea Lisa. Am ajuns la un nivel nou sezonul acesta, producând un gloss pentru sprâncene; suntem foarte încântați de el. Orice inconsistențe în textură se datorează faptului că, spre deosebire de alți producători de cosmetice, refuzăm să băgăm grăsimi animale în produsele noastre. Un preț mic pe care trebuie să îl plătim... Într-un final, demonstrația a luat sfârșit și Caro a adunat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
lui Germanicus. Pe când vorbea astfel, în aula plină a Senatului izbucnea, într-un mod neașteptat, cel care fusese proconsul în Africa și-i pusese pe fugă pe rebeli. Cu ajutorul autorității date de victoriile sale și al surprizei, proconsulul a demascat inconsistența rușinoasă a acuzațiilor împotriva fiului lui Gracchus. „Singurul din tot orașul acesta care și-a păstrat curajul“, scrise Drusus. În Roma se răspândi voința de răzvrătire - o dată chiar, senatorii se temură mai mult de popor decât de împărat. Acuzatul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
oamenii, în viață, în lumea visată de Supremul Visător. Omul, ca autor, are temporar șansa de a-l imita pe Dumnezeu, visându-și personajele, dar se vede visat el însuși de ele și devine în chip tragic conștient de propria inconsistență onirică. Se poate vedea, așadar, fie și numai din Niebla (cf. mai ales cap. XXI) cât de mult i-a fost îndatorat Jorge Luis Borges „bascului absolut“. Comunicarea dintre personaje, în rândul cărora se numără, după cum s-a văzut, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Surpriza provocată de ordinea de zi ce n-a fost respectată a creat în rândul oamenilor o preocupare în plus, pe care o înțeleg și pe care toți, chiar și invitații aflați în prezidiu, trebuie s-o înțeleagă, o anumită inconsistență în luările de cuvânt și în modul cum s-au pregătit sau se pregătesc să-și completeze cuvântul. Eu unul cred că darea de seamă a biroului a reprezentat un efort important de cuprindere, poate prea exhaustivă, a problemelor mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]