693 matches
-
și nici chiar pe cel de phasma, ci cuvîntul soma: pentru el, ceea ce vede nu este forma vidă numită Elena, ci un corp. „Cine plăsmuiește”, întreabă Menelau, „aceste corpuri înzestrate cu darul privirii?”. „Eterul”, îi răspunde Elena, acel aer imaterial, inconsistent din care e făcută soția fantomă, soția „vidă” (kene). Va trebui să sosească însă un mesager care să anunțe dispariția Elenei din Troia, ținută prizonieră într-o grotă, dispariția ei în acest Eter, pentru ca Menelau să folosească termenul de eidolon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
într-un tigru, într-un rinocer - ar căpăta, așadar, aspectul unei fiare sălbatice. Confruntat cu această realitate în perpetuă schimbare, Macbeth e gata să lupte, să o înfrunte, deși indeterminabilul subzistă: horrible shadow, unreal mock’ry, fantomă reală sau fantasmă inconsistentă, această formă (shape) pe care o iau vedeniile lui Macbeth își păstrează o ambiguitate, ca să zicem așa, de nedepășit. Aceeași ambiguitate care, pentru Shakespeare, definește deopotrivă magia și teatrul. Convocarea fantomelor: puterea magicianului și puterea teatruluitc "Convocarea fantomelor\: puterea magicianului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
nesubstanțialului. Peste ani, figura neastâmpăratului Ariel - ca metaforă a actorului - va fi ecoul celei a năzdrăvanului Puck, iar Furtuna - un ecou al Visului... În formele (shapes) pe care le ia Ariel, în nălucirile provocate de Prospero cu ajutorul lui, există ceva inconsistent, golit de substanță; toate alcătuiesc un cortegiu de imagini evanescente, care se topesc și dispar în văzduh precum fantomele, dar și ceva ce dobândește un corp, se materializează („to take a shape”): magia lui Prospero, stăpânul său, i-a conferit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
înșelat de miracol. Teroarea tragică și spaima comică sunt cele două fațete ale acestei credințe sincere/credulități naive, fără de care teatrul nu ar putea să existe. Un teatru a cărui cheie se află, pentru Shakespeare, în acel nesubstanțial, în acel inconsistent care capătă contur și corp și care se înfățișează sub o formă a cărei putere de atracție este dată tocmai de caracterul său indeterminabil. Teatrul - ce stranie și fascinantă plasă în care ne lăsăm prinși, țesută de un fantomal care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
regulă. În al treilea rând, există tot atât de puține date care să probeze o legătură între participare și încredere: chiar acolo unde această legătură este pusă în evidență, ea este de obicei slabă statistic și de o intensitate redusă. Aceasta este inconsistentă în studii la nivel agregat de țară. Chiar și în teorie, crede Newton, există puține argumente pentru care participarea să producă astfel de efecte: timpul pe care-l petrec în organizații secundare este incomparabil mai redus decât cel petrecut în
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Administrative/906_a_2414]
-
un nivel scăzut de încredere generalizată nu fac parte din astfel de asociații voluntare. Chiar și acolo unde legătura dintre participare și încredere este pusă în evidență, ea este de obicei slabă statistic și de o intensitate redusă. Aceasta este inconsistentă în studii la nivel agregat de țară (Newton, 1999). În teorie, crede Newton, există puține argumente pentru care participarea să producă astfel de efecte: timpul pe care-l petrec în organizații secundare este incomparabil mai redus decât cel petrecut în
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Administrative/906_a_2414]
-
2006). În afara acestor probleme, nici relațiile măsurate dintre participare și presupusele sale efecte benefice nu sunt foarte consistente. Dacă unii par să descopere probe care să le susțină argumentele în favoarea teoriei capitalului social (Hooghe, 2003), alții nu găsesc decât legături inconsistente. Nu doar că legătura dintre participarea voluntară și încrederea socială este slabă, dar importanța participării pentru încrederea politică este foarte mică, mult mai mică decât pretențiile teoriei capitalului social (Newton și Norris, 2000). Desigur, aici intervine și probleme nivelului măsurării
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Administrative/906_a_2414]
-
privind, spunem că fiecare matur a fost odată copil, că fiecare serios critic "de azi" a tremurat pentru o rimă, a plâns pentru o frunză care părea să cadă cu tot cu cerul plumbuit de toamnă sau a tremurat pentru vreo iubită inconsistentă care lua chip doar în metaforă. Gheorghe Grigurcu e criticul serios care "nu s-a jenat" niciodată de prezența filonului poetic în miezul ființei, de această perpetuă copilărie a sufletului care e poezia, "tatăl cel aspru" este surprins de fiii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
un ipotetic colț, cu genunchii pe grăunțe, pe omul de cultură român: Dacă prin imposibil ar dispărea România din lume, atunci nici măcar o filă întreagă din istoria culturii europene nu s-ar rupe". Suntem o cultură mimetică? Suntem o cultură inconsistentă? Sau producem cultură doar pentru propriul consum, ca țăranul român cu mentalitate medievală, care își evaluează cu mândrie boabele din hambar și slana din pod, singurele certitudini în fața viitorului de a doua zi...? Povestea e veche, cea cu originalitatea ori
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
gleznelor ei, le evidenția static, dar mai ales dinamic printr-un mers vertical.“ Asemenea pasaje generează întrebări. Era nevoie de explicația cu alimentația consistentă? Exista riscul ca vreun cititor să creadă că Agripina ajunsese împlinită la trup din cauza unei alimentații inconsistente? Cum poate fi o gură înconjurată de buze? Gura nu este formată din buze? Dacă buzele sunt arcuite, fie și ușor arcuite, nu înseamnă că există două semicercuri și nu doar unul, cum crede romancierul? Pe de altă parte, ce
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
senin, se mai găsesc și astăzi.“ „Diversitatea văzută prin lentile de salcie devine deranjantă în momentul spargerii în tipare străine a două timpane posomorâte. În același spațiu își face apariția neliniștea, care se laudă bucuroasă cu degetele ei impare și inconsistente în același timp.“ Principala povestire din volum, Cuibul de întuneric, este scrisă la persoana întâi, în numele unui personaj, Victor Grațianu, angajat într-o investigație detectivistică. Ca în unele filme americane (puerile), există un misterios „Centru“ responsabil de asasinarea unor oameni
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
cumpără haine scumpe / Iar planetele / Sunt planete / Și cumpără haine cu defecte / Pentru că sunt ieftine. // Pe Pământ / De ce nu e ca-n Cer? / Pe Pământ / Oamenii răi cumpără/ Haine luxoase.“ Volumul conține și un fel de poeme în proză, la fel de inconsistente din punct de vedere filozofic: „— Frate, destinul este ca o cămașă pe care o purtăm de la naștere până la moarte, și cum toți dorim s-o purtăm curată în fiecare zi, în fiecare zi trebuie s-o îngrijim, astfel vom respira
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Nu ne Închinăm Însă cu patimă, ci doar așa, de dragul de-a ne Închina. Facem lucrul acesta ca să nu ne Îndepărtăm chiar de toate obiceiurile moștenite de la strămoși. Ăștia suntem noi, dragă Mașa, ființe himerice, plămădite din praful cosmic, la fel de inconsistente și la fel de străine de voi cum e și El. Ne naștem, trăim și, dacă vrem murim, iar dacă nu, nu. - Cum adică, zise Mașa, dacă vreți, muriți, iar dacă nu, nu? Oare e posibil așa ceva? Aici nu e pe vrute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
se rostogolea pe scările În spirală, trupul femeii devenea tot mai fluid, scurgându-se ca o pastă roșie pe trepte, sfârșind prin a forma la capătul scării o băltoacă, din care, scuturându-se de mâzgă, se ridică un trup alb, inconsistent, asemănănător cu un limax. Privind această imagine, pe masterand Îl apucă disperarea. „Prin urmare”, Își spuse el, „nici pe lumea asta, nici În cealaltă nu reușim să scăpăm cu totul de ispită. Instinctele de procreare ne deposedează de toată energia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
spuse Noimann. „Mă uit la dumneavoastră și mă minunez...” „Minunați-vă”, răspunse interlocutorul său cu impertinență. „Dacă-mi veți turna Încă un păhărel, vă veți minuna și mai mult...” „Nu zău”, murmură Noimann, „e În Înfățișarea dumneavoastră ceva bizar. Ceva inconsistent. Păreți, așa, cum să vă spun, coborât parcă dintr-o peliculă destul de cunoscută....” „Cine vorbește de bizarerii și de inconsistență”, se ofuscă musafirul. „Totul În jurul dumneavoastră e lichid. Trăiți Într-o lume Înconjurată de o peliculă subțire, pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
În limitele unui limbaj civilizat. Rar i se Întâmpla să-și iasă din fire. Ieșirea lui de acum era de neînțeles. Ce-l apucase oare să bruscheze această făptură ce i se ițea În cale odată ce știa că e la fel de inconsistentă ca o umbră sau ca un gând?! Ce rost avea s-o bruscheze, s-o Înghesuie În ușă, știind că În curând din ea nu va rămâne decât o vagă adiere?! Noimann abia apucă să atingă nasturele când se trezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ce se zvântau fie stând pe scaun, fie mergând pe trotuar. Ce rost avea să te Împotrivești cursului general al vremii? Nu era mai simplu să te lași dus de curent, devenind o simplă părticică din acest tot șovăielnic și inconsistent ce Încerca să-și găsească identitatea, umplând până la refuz orice margine, pentru a se pierde fără urmă În neant?! Cu sau fără experimente, viața are un sfârșit. Și atunci, la ce bun să te Împiedici la orice pas de stavile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ăsta străin? Soarele îi bătea drept în fața prelungă și neghioabă. Gaston își ștergea sângele de la nas. Privindu-l, Endō simțea că se petrece ceva straniu cu acest străin. — De fapt, ce ești tu? — Nimic. — De unde vii? — Franța. Răspunsurile lui erau inconsistente precum vata de zahăr. — De ce... de ce-ai venit în Japonia? — Cu vaporul. Gaston confundase cuvântul „cum“ cu „de ce“. — Ticălosule! Te întreb de ce-ai venit? Gaston a zâmbit încurcat și nu a răspuns. — Nu ești actor, nu? Aha, asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
cu lașitatea asta duplicitară! Dumnezeul cailor poartă hamurile cu el, tu împarți iluzii în oglindă și când îți razi barba cu dosul briceagului. Depresia trăgea cortina, când Petru, la 15 ani, a pășit în arenă. Inutilă lupta de unul singur, inconsistentă lașitatea în doi, fără rost victoriile în care doar un soldat rămâne viu să se bucure pe câmpul de bătălie, cascadă de lapte dând în foc înfrângerile (sânii fecioarelor s-au copt pe când fii împăratului dormeau în grădinile cerului). Inutilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
consistența, nu-l mai zăreau în ei înșiși. Și in timp ce, în primele săptămâni, aveau tendința să se plângă că în dragostea lor nu mai întâlneau decât umbre, își dăduseră mai târziu seama că aceste umbre puteau deveni mai inconsistente, pierzând și cele mai neînsemnate culori pe care amintirea le-o păstra. La capătul acestui lung drum de despărțire, ei nu-și mai reprezentau această intimitate care fusese a lor, nici cum putuse trăi lângă ei o ființă pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
zburând printre norii de deasupra lui. Prezența eului în vise este covârșitoare ca aceea a unui zeu ce ne apare într-o epifanie continuă, fără chip, printr-o serie infinită de semne, ca și cum substanța revelatoare ar lipsi materiei fluide și inconsistente din care e plăsmuit visul. Eu nu-mi pot vedea sau recunoaște niciodată chipul în vise. Prezența îngrozitor de puternică, fără față, fără trăsături, asemenea unei mujine japoneze (spirit cu fața netedă, ca un ou, fără nicio trăsătură), nu vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în fiece clipă și o captivează: imaginea televizată. În fiece clipă înseamnă acum că în timpul lumii ceea ce se arată aici și, potrivit legii acestui timp, dispare tot imediat trebuie să fie de asemenea înlocuit în orice moment de altceva, la fel de inconsistent și la fel de ireal, la fel de gol. Inconsistent deoarece imaginea nu mai este aici, ca în artă, venirea în sine a forței și astfel consistența vieții, ci, dimpotrivă, ceea ce, ca punere la distanță de sine, trebuie să elimine coerența acestei consistențe și
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
imaginea televizată. În fiece clipă înseamnă acum că în timpul lumii ceea ce se arată aici și, potrivit legii acestui timp, dispare tot imediat trebuie să fie de asemenea înlocuit în orice moment de altceva, la fel de inconsistent și la fel de ireal, la fel de gol. Inconsistent deoarece imaginea nu mai este aici, ca în artă, venirea în sine a forței și astfel consistența vieții, ci, dimpotrivă, ceea ce, ca punere la distanță de sine, trebuie să elimine coerența acestei consistențe și să o expulzeze de-a dreptul
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
iasă din ea, nefiind înfățișat decât pentru a fi suprimat. Se deplânge astăzi faptul că diversele producții de televiziune reportaje, filme, documentare sunt întrerupte de spoturi publicitare care invită telespectatorul să treacă fără încetare de la un program la altul, la fel de inconsistent ca și cel pe care tocmai l-a părăsit. Cum să nu vezi totuși că odată cu această trecere perpetuă de la o imagine la alta și de-a lungul seriilor lor schimbătoare mass-media își realizează esența? Actualul nu doar este incoerentul
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
menirea. Mijloacele de comunicare pervertesc tot ce ating. Dacă li se întâmplă să întâlnească în calea lor ceva important, chiar esențial o operă, o persoană, o Idee -, prin chiar faptul de a instala acest ceva în actualitate îl așează în inconsistent, pentru că odată cu acest mod de a fi acolo în față pentru o clipă, ființa acestui Esențial, adică sporirea în sine a vieții potrivit temporalității sale proprii, nu mai este posibilă. Există așadar o cenzură proprie mass-media. Nu este numai, așa cum
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]