1,840 matches
-
din când în când, mai închidem ochii pentru a-i lăsa și pe ei să se odihnească. Astfel, îi simți mai bine. Iar când se deschid, parcă-s noi. Semănătorism, câmpenism, tradiționalism. Bucolic. Iubirea e în toate. Sunt un romantic incurabil. Mi-e dor de o lume romantică, pe măsura dorului meu, de omul din ea. Mi-e dor de tine”. Jurnalul cucerește prin sinceritate, cum altfel? Oricât ar fi de estompate sentimentele, tot răbufnesc. Pentru că știi sigur că le încredințezi
CRONICĂ LITERARĂ LA VOL. ELENA M. CÎMPAN, JURNALUL NEFERICIRII , EDITURA NAPOCA STAR, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 456 din 31 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354848_a_356177]
-
a momentului, așa cum spuneam, e arta vulgarității extreme și a inesteticului deformant, a imaginii contrafăcute și a spațiului virtual creator de iluzii puternice și, nu de puține ori, de confuzie halucinantă, a morbului spiritual (cu sensul de gravă infirmitate lăuntrică incurabilă) ridicat la rangul de normalitate a firii, a îndelung întreținutului spectacol wapurgico-irațional al lumii, spectacol care ucide din fașă și frumusețea, și puritatea Ființei umane, deopotrivă. Postmodernitatea nu a avut de la început nici cea mai fină urmă de luciditate autoconținută
CE CAUT EU ÎN POSTMODERNITATE? de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 606 din 28 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355288_a_356617]
-
continuat mai tristă și ușor iritată. M-a sunat după vreo săptămână și m-a rugat să accept o întâlnire cu ei, adică el și prietena lui. Să discutăm despre pregătirea nunții lor... Și m-am dus... Ca o proastă incurabilă... - De ce vorbești așa? - De aia, că am fost o proastă și am crezut că este om serios! Valentin a sărit violent de pe scaun. Obrajii săi nu mai aveau culoare și sprâncenele se uniseră de adâncă încruntare. După câteva secunde s-
ISPITA (7) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 262 din 19 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355324_a_356653]
-
București. Dansul zglobiu al fulgilor de nea o ispiti așa că, lăsă pentru o clipa mica trusă pe care tocmai o inspectase și se apropie de fereastră... Dar nu spectacolul iernii era motivul reveriei, cu toate că era o fire de un romantism incurabil. Frânturi de imagini se suprapuneau cu repeziciune în mintea ei și o năpădiseră amintirile pe care atâta timp încercase din răsputeri să le închidă într-un ungher al sufletului ei, numai de ea știut ... Când oare trecuseră cei zece ani
INIMĂ RĂNITĂ (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356741_a_358070]
-
BUCURIA DE-A FI CONTEMPORAN CU NEMURITORII Nu fac decât să-mi exprim niște convingeri strict personale despre poezia română contemporană.Sau, poate, niște opțiuni ale inimii. Stimați tovarăși, iubesc POEZIA! SUNT NEBUN DUPĂ POEZIA ROMÂNĂ CONTEMPORANĂ! Sunt irevocabil și incurabil îndrăgostit de următorii poeți naționali români: IOAN ALEXADRU , ION GHEORGHE,ADRIAN PĂUNESCU,MARIN SORESCU ȘI NICHITA STĂNESCU! Însă vreun cuvânt mai cusurgiu s-ar putea să mă ia de guler: -Domol,domol,tovarășu`! Ce înțelegi matale prin ...poet? " Poetul este
DEŞERTUL DE CATIFEA (46-47) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 874 din 23 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/346157_a_347486]
-
foaia,continuând: Fiecare răsărit e pentru mine o durere,o suferință fără nume îmi macină speranța încă din fașă. De aici culoarea violentă,vie,a cerului în asemenea momente.Deși nu te-am văzut niciodată,răsari mereu ca o rană incurabilă,cu fiecare bătaie de inimă! Mi-s ochii bolnavi de veghe ,Melancolie! Și nu mai știu spre care fereastră să privesc: toate au forma indiferenței. În centrul orașului,un neon a fost înlocuit cu un corb.Lumina lui întunecată face
DEŞERTUL DE CATIFEA (50-52) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 885 din 03 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346219_a_347548]
-
care era utilat cu un fel de tablou de bord cu butoane ,de unde ea îl conducea cu multă îndemânare.Avea 78 de ani, trebuise să înceapă a folosi scaunul cu rotile de la vârsta de 70 de ani în urma unei boli incurabile ce îi provocase dizgrația de a nu mai putea merge.Avea apartamentul său și baia astfel utilate, că ajutată de propriile mâini și de o persoană,de mine spre exemplu, putea să meargă la baie, se spăla singură, în pat
DOAMNA ,,EINSTEIN' (FRAGMENT DIN ROMANUL INGRID, PUBLICAT ÎN 2015- EDITURA EDITGRAPH) PARTEA I de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368809_a_370138]
-
se cuvine, Să mă ridic atât de sus, la ele! Am visat să am o Stea, Dar nu pot să o ajung! Ea se strecoară prin perdea, Ale ei raze mă străpung. Am fost mereu un visător, Și un romantic Incurabil, Prin Universul veșnic, Trecător, Nu pot să fiu Inconfundabil. Steaua va rămâne sus, în zare, Eu voi fi aicea pe Pământ, Lumină va veni din depărtare, Iar eu? Doar IMNE am să-i cânt! Referință Bibliografica: Ce faci Destinule?...autor
CE FACI DESTINULE?...AUTOR MIHAI LEONTE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370937_a_372266]
-
-o: Alois Alzheimer (1864-1915), Psychiatru și Neuropatholog german.) este o boală care se răspândește într-un mod înfricoșător îmbolnăvind fără milă milioane de oameni. Ea apare cam pe la vârsta de șaizecișicinci de ani; la ora actuală suferă de această boală incurabilă aproximativ douăzecișipatru de milioane de oameni. În 1901, psihiatrul german și neuropatolog Alois Alzheimer a descris primul caz de boala, care mai târziu a devenit cunoscut sub numele de boala Alzheimer. Pacientul, a fost o femeie de 50 de ani
ALZHEIMER... UITAREA VEŞNICĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/370998_a_372327]
-
muzicală cu sora ei, vine la Cluj unde efectuează primele imprimări și absolvește liceul „Ady-Șincai”. La vîrsta de douăzeci și trei de ani se căsătorește și se stabilește în Beclean, județul Bistrița-Năsăud. După treisprezece ani de căsnicie, în urma unei boli incurabile soțul îi decedeaza iar ea se va muta la Cluj împreună cu fiii Aurel-Tudor și Valeriu - Cristian. Venirea sa în orașul în care mă aflam și eu, ca și afinitățile ce ne aduceau împreună pe scena spectcolului muzicii populare aveau să
TRAIAN ŞI VALERIA ILEA. CONTRA CELOR CE COMBINĂ CÂNTECELE CU NIMICUL de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369892_a_371221]
-
finală”. Omul credincios este conștient că suferința aduce după ea binecuvântare sau aici sau „dincolo”, el este conștient că atunci când este încercat de boală practic se aseamănă cu Isus care ducând crucea ispășește pentru păcatele noastre. Dacă boala credinciosului devine incurabilă, mai devreme sau mai târziu o va accepta-o, „se va împrieteni cu ea” și vor conviețui bine după voia Domnului. Acest fenomen nu-l vom întâlni niciodată la necredincios, el va deveni tot mai neliniștit, tot mai răzvrătit, tot
CRUCEA SUFERINTEI de MIRON IOAN în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370566_a_371895]
-
i-a dăruit-o natura învăluia pe toți din preajmă cu energii pozitive. Mi-o și închipuiam într-un halat alb, imaculat, plimbându-se agale printre paturi, aruncând gratuit cu zâmbete galeșe în toate părțile, vindecând prin simplă atingere boli incurabile și suflete chinuite. Mai ales pe cele din urmă ... În plus, vedeam cu ochii minții cum un întreg stol de medici roia în jurul ei, uitând cu totul de pacienții în agonie, nedorind altceva decât să-i fie robi pe viață
EXISTENŢA SPIRITUALĂ DUPĂ DISPARIŢIA TRUPULUI FIZIC (NU CREZI, NU CITI ! GREU ÎŢI VA FI ÎNSĂ CÂND, VRÂND-NEVRÂND, TE VEI LOVI DE ASTA …) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369308_a_370637]
-
dată pentru mine, era ceva nou, dar era prima dată când mi se recunoștea valoarea scrierilor, fără a mi se cunoaște numele, sorgintea sau anamneza. Și spun „anamneză”, pentru că încă mai consider dorința mea de scris ca pe o boală incurabilă, de care aș vrea să scap în anumite momente și să revin cu picioarele pe pământ. Am avut pentru asta, ca antidot temporar, relații eșuate de iubire eșuată, care îmi blocau spiritul atât de tare, încât eram nevoită să particip
POET (DIMINEŢILE UNUI ANOTIMP) de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2045 din 06 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370524_a_371853]
-
o boală literară, o macină; nu poate trăi în afara cuvintelor care se joacă cu imaginația ei; himerele o devoră încetul cu încetul [...]; poezia Anei Podaru ascunde în ea mistere și fantasme de tot felul, așa cum îi stă bine unui visător incurabil.» (p. 18; așadar - după cum ar fi zis regretatul critic literar, Laurențiu Ulici -, în rândurile „promoției“ din care fac parte George Terziu, Ana Podaru ș. a., este „conștientizată“ existența unui „grup de acțiune culturală“, „grup“ ivit, dacă nu ne înșelăm, ca reacție
LIRISMUL DE PE TĂIŞUL ALBASTRU AL UNUI HANGER SELENAR de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370601_a_371930]
-
Sebastian Golomoz s-a format pe frontul cuvintelor încărcate de evenimente sentimentale și imagini de substanță epică, care l-au făcut așa cum era de așteptat, poet. Debutul editorial l-a avut în anul 2012, cu volumul de poezie ,, Un romantic incurabil ,, . Încă de atunci Sebastian Golomoz s-a afirmat a fi un visător cu o certă capacitate de a crea poezie de dragoste, stăpânit de pasiunea visării. Aceleași sentimente le întâlnim și în cartea bilingvă ,, Scrisoare către Alex(t)andra ,, / ,, Lettre
de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370733_a_372062]
-
i-l aruncă în față:- "Adevăr zic, strigă el, ca de te prind, la fel ca și cu Taurul, cu tine mă voi purta! Măruntaiele lui, alături de tine le voi atârna!" dar și atrăgând asupra sa pedeapsa divinității, o boală incurabilă, care avea să-l doboare în a douăsprezecea zi de agonie sub privirile îndurerate și îngrozite ale lui Ghilgameș: Amarnic Ghilgameș mi-l plînse pe Enkidu; El străbătu pustiul precum un vînă tor, Pe cîmp, în lung și-n lat
”AMARNIC GHILGAMEȘ MI-L PLÂNSE PE ENKIDU” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370721_a_372050]
-
pic, apoi din ce în ce mai devreme. - Nu am avut somn și am vrut să profit de aerosolii dimineții și să fotografiez răsăritul soarelui, explică ea, mai împăciuitoare. Imi place nespus de mult când răsare soarele din adâncul mării. - Aha, sunteți o romantică incurabilă! Pentru fotografiat ați nimerit un timp superb, fără nori. Vedeți ce frumos se vede luna deasupra hotelului Mangalia? Când va trece de releul de la poștă, se va lumina de ziuă. Și luceafărul lui Eminescu astăzi este deosebit, se scaldă direct
FEMEIA DE SUB LUNĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1754 din 20 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368230_a_369559]
-
Acasa > Strofe > Amintire > A MAI TRECUT UN AN Autor: Dorel Dănoiu Publicat în: Ediția nr. 2309 din 27 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului A mai trecut un an ... Un optimist atât de incurabil plin de iluzii ce plutesc pe-un val, cu visul său deloc realizabil sortit să se înece lângă mal... Privirea-n gol, cafeaua s-a răcit, iubirea ei îți stăruie în minte... Când tu erai atât de fericit a dispărut
A MAI TRECUT UN AN de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370149_a_371478]
-
i-a dăruit-o natura învăluia pe toți din preajmă cu energii pozitive. Mi-o și închipuiam într-un halat alb, imaculat, plimbându-se agale printre paturi, aruncând gratuit cu zâmbete galeșe în toate părțile, vindecând prin simplă atingere boli incurabile și suflete chinuite. Mai ales pe cele din urmă ... În plus, vedeam cu ochii minții cum un întreg stol de medici roia în jurul ei, uitând cu totul de pacienții în agonie, nedorind altceva decât să-i fie robi pe viață
EXISTENŢA NOASTRĂ SPIRITUALĂ CONTINUĂ ŞI DUPĂ MOARTEA TRUPULUI FIZIC ! (PARTEA A PATRA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370141_a_371470]
-
mie! Povața minunaților ani de care am avut parte se desprinde că un jeg de pe mâinile nespălate. O curat cu grijă pentru a nu-i anihila efectul. Apoi voi folosi săpunul fiindca-mi dau seama că sufăr de o boală incurabilă: infantilită virală! Coaja pe care a creat-o neputința se va curată mai greu. Poate că voi folosi niscaiva diluant chiar dacă mirosul lui îmi va aminti de tine, de cel pe care l-am așteptat să-mi renască bucuria în
GÂNDURI CIUFULITE de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353375_a_354704]
-
un prieten să intervină pe langă împărat pentru a-l ierta și a-l rechema la Romă, dar, în același timp, îi cere să nu aducă vorba despre vină pentru care a fost pedepsit, spre a nu redeschide o rană incurabilă. În schimb, în scrisoarea adresată lui Augustus (care ocupă întreaga carte a II-a a Tristelor), Ovidiu se oprește în treacăt asupra motivelor care i-au adus condamnarea, dar și aici este evident că a ales intenționat termenii pentru a
2017- ANUL OVIDIU de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/353369_a_354698]
-
vorbește fluent, civilizat, niciodată cinic, niciodată plictisitor ori deranjant. Nu este excentric, dar nici monoton. Nu e intimidat ușor, dar nici nu e împietrit, rigid. Ceea ce mai e remarcabil și de model la Pepe, e faptul că-i un familist incurabil. Dăruie totul familiei sale și reprimește avere spirituală contra acestei dăruiri. Dar nu putem lăsa deoparte primatul identității sale artistice. E un artist unic, integrat în principiul general al universului scenei doar prin aceea că este cu desăvârșire artist, dar
CLIPELE CU EL SUNT SĂRBĂTOARE SAU VACANŢĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352803_a_354132]
-
epuizată complet, mai întâi, individul începe să-și piardă rezistența sistemului imunitar, apoi îmbolnăvindu-se rapid la organul cel mai sensibil din corp. Dacă aceasta stare, de extenuare energetică, durează mai mult de câțiva ani, șansele individului să se îmbolnăvească incurabil sunt foarte mari. Există, însă, și o cale mai sigură de echilibrare energetică și anume legătura permanentă a omului cu Dumnezeu, prin credință, precum și aplicarea unei gândiri pozitive pe tot parcursul vieții;acestea pot mări substanțial capacitatea de regenerare a
BINE VERSUS RĂU ... UN RĂZBOI ETERN de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1173 din 18 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353848_a_355177]
-
de spectacole mi se părea foarte lung, deși în mod obișnuit făceam doar 10 minute! Genunchii îmi tremurau de fiecare dată, iar inima o lua la trap, încât nu o mai puteam opri. Intram timidă în sală (sunt o timidă incurabilă), ca un copil într-o încăpere cu multe jucării nevăzute și pe care și le-ar fi dorit! Făceam rost, încă de la intrare de toate materialele informativedespreartiștii mei, până la începerea spectacolului: un CD, o casetă, un poster, un pliant, un
CÂND REFLECTOARELE SE APRIND ŞI CORTINA SE RIDICĂ... de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 802 din 12 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352616_a_353945]
-
să te joci cu ele, pentru ca, la un moment dat, nici ele să nu aibă tupeul să se joace cu tine. E un joc tare periculos. Mai bine să stai deoparte. Mai prudent. Pentru orice eventualitate. Jurnalul unui om romantic incurabil. Puțin patetic. Dar cine nu e patetic în lumea crudă din jur? Avem nevoie de patetism că de aer. Jurnalul cucerește prin sinceritate, cum altfel? Oricât ar fi de estompate sentimentele, tot răbufnesc. Pentru că știi sigur că le încredințezi cuiva
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 449 din 24 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354703_a_356032]