813 matches
-
în anumite condiții semantice, fiind obligatorie doar în anumite condiții. (iii) Dublarea clitică în contextul unui nominal indefinit sau nonspecific > (iii bis) Dublarea clitică în contextul unui nominal nonspecific sau lipsa informației semantice suplimentare Cliticele pot dubla un complement indirect indefinit: (25) a. I-am telefonat unui deputat. b. Am telefonat unui deputat. Diferența dintre (25)a și (25)b este că în propoziția cu dublare, nominalul dublat este +specific. Este aceeași diferență semantică pe care am observat-o și la
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Analiza propusă ar capta și faptul că nominalul complement din structurile cu dublare este +specific. Trăsătura de specificitate se asociază adesea cu articolul definit, fără ca între ele să existe o suprapunere exactă (am văzut mai sus că un nominal articulat indefinit poate fi +specific în context). (vi) Conform lui Van Peteghem (2003-2004), DC are rolul de a marca structura argumentală a verbului și de a preciza cazul atribuit de verb. Cliticul este utilizat atunci când argumentul este marcat indirect (prin acuzativul prepozițional
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
cum judecăm noi. Ei au alt sistem... (Realitatea TV, 5.III.2008) n-aveau ce să le mai facă lu' Dinamo (Realitatea TV, 2006) avem o promisiune că îi batem pe Real Madrid (Realitatea TV, 2007) 2.3. Acordul cuantificatorilor indefiniți Cuantificatorul distributiv fiecare poate fi acordat la plural. Exemplele înregistrate sunt rare: (38) Două de mii de euro, atât au pierdut fiecare stelist în această seară. (TVR 1, 7.V.2008) Fiecare dintre dânșii au fost în România în ultimele
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
stelist în această seară. (TVR 1, 7.V.2008) Fiecare dintre dânșii au fost în România în ultimele zile. (OTV, 15.XI.2007) Cred că cel mai bine ar fi să vă prezentați fiecare. (OTV, 21.X.2007) Și cuantificatorul indefinit vreunul poate accepta acordul la plural (rar), atunci când predicatul se aplică mai multor indivizi: (39) Cel mai bine ar fi să-l întrebați pe domnul Meleșcanu și pe domnul Traian Băsescu, să vedeți dacă vreunul dintre dânșii recunosc acest lucru
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Substantivele abreviate admit, în funcție de anumiți factori, acordul potrivit trăsăturilor substantivului centru din alcătuirea sintagmei abreviate (de ex. Televiziunea Română, TVR) sau potrivit trăsăturilor substantivului format prin recategorizarea abrevierii (de ex. TVR-ul, recategorizat drept substantiv masculin sau neutru). Termenii inclusivi (pronume indefinite, negative, interogative sau relative și substantive sau grupuri substantivale) sunt nominale aflate în poziția de subiect care, fără să aibă trăsătura de persoană (I sau a II-a), acceptă acordul la persoana I sau a II-a a verbului-predicat, lectura
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
guvern) găsim entități atomice (membrii guvernului, miniștrii), astfel încât sintagma partitivă exprimă o sumă a unor entități atomice (o denotație de tip plural). Acest tip de denotație face posibil acordul la plural. Când în poziția cuantificatorului partitiv se află un pronume indefinit, acordul cu N2 depinde de semantica fiecărui pronume în parte. Sunt atestate exemple în care sintagmele cu vreunul admit acordul la plural (vreunul dintre noi am putea avea un secret), reflectând faptul că predicația se poate aplica, virtual, mai multor
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
punct de vedere semantic, existența acestuia fiind vizibilă, de exemplu, în controlul infinitivului: The boat was sunk [PRO to collect insurance] ' Vasul a fost scufundat [PRO pentru a încasa asigurarea]'. (b) Detranzitivizarea (D) reprezintă operația prin care se șterge obiectul indefinit al verbului tranzitiv, prin saturarea rolului tematic al obiectului: a. Forma logică a D: <e, π> → π b. Conținut: ˘[D(eat−mânca)](x)↔∃y˘[eat−mânca(y)](x) c. Stilul Montague: λx∃y[eat−mânca(y)(x)] Detranzitivizarea diferă de
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
2003)27, Mendikoetxea (1999)28. Testul e valabil și pentru catalană, portugheză și italiană. Alboiu, Barrie, Frigeni (2004: 6) preiau de la Belletti (1988)29 și Alsina (1996)30 ideea că numai obiectele verbelor tranzitive pot fi realizate ca nume nude indefinite, pe când subiectele, nu, de unde rezultă că inacuzativele acceptă ca unicul lor argument să apară nud, dar inergativele, nu: Caiem rochas da montana − inacuzativ 'Cad pietre din munte' *Trabalham crinças − inergativ 'Lucrează copii' *Lavam-se crinças na banheira − reflexiv ' Se spală copii
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
limbii sunt fie elemente unifuncționale (gramaticale), care marchează predicatul și indică ordinea determinanților acestuia, fie elemente plurifuncționale (lexicale, intraductibile în afara contextului). Elementele gramaticale se împart în două clase aflate în distribuție complementară: modalitățile temporale, care marchează predicatul, și modalitățile definit, indefinit, posesiv, care introduc elemente plurifuncționale nepredicative. Există categoriile timp și aspect. Există un sufix aspectual care tinde să se specializeze pentru valorile de diateză, semn al apropierii de sistemul obiectiv (acuzativ). Nu există mod. Valorile modale se exprimă lexical. Aspectul
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
minimaliste de la grammaire générative, Paris, Presses Universitaires de France. Randall, Janet, Angelik van Hout, Jürgen Weissenborn, Harald Baayen, 2004, "Acquiring Unaccusativity: A Cross-Linguistic look", în: A. Alexiadou, E. Anagnostopoulou, M. Everaert (eds.), p. 332−353. Raposo, Eduardo, Juan Uriagereka, 1996, "Indefinite Se", Natural Language and Linguistic Theory, 14, p. 749−810. Reilly, Ehren M., 2004, "Ergativity and Agreement Splits at the Syntax/Phonology Interface", MA Thesis, John Hopkins University, ms. Reilly, Ehren, 2007, "Morphological and Phonological Sources of Split Ergative Agreement
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
un suport ontologic care i-a oferit, în sfârșit, o perspectivă cu totul nebănuită asupra eului și a lumii. Indecizia și nesiguranța au devenit prisme de refracție a unor niveluri transfinite de realitate, viziune transdisciplinară. Umbra de îngândurare și de indefinit, care înainte colora doar afectiv poezia sa, acum străluminează cele mai nepătrunse profunzimi ontologice. Ritmurile, altădată ușor cantabile și cu o aură de romantism sentimental, se ascund în adâncul textelor, capătă ceva obsesiv, de cadență primordială, de mantră budistă prin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
le spune Theodor Codreanu cu o sintagmă fericită din titlul unei cărți) și, într-o totală libertate, a vedea susul ca adânc și adâncul ca înălțime, golul ca plin de mister și de Dumnezeu și plinul ca o curgere a indefinitului și a insondabilului, pândit mereu de Nimeni și de Nimic. Astfel, predispoziția heracliteană nativă a poetului se debarasează de complexele extremelor gândirii tari a modernității, regăsindu-se ontologic, cum demonstrează Theodor Codreanu, în gândirea slabă a transmodernismului. Gândul refuză aderența
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
În lucrarea citată este vorba despre o temă principală a demersului. A se vedea și P. Ricoeur, La școala fenomenologiei, 1. "Husserl". 22 Iată un exemplu semnificativ pentru acest punct de vedere: "Conceptul nu este decât o virtualitate, o posibilitate indefinită de judecăți." Edmond Goblot, Traité de logique, p. 87. 23 Cf. Mircea Florian, "Logica lui Aristotel", în vol. Aristotel, Organon I. 24 Cf. Aristotel, Despre interpretare, 16 a 16 b. 25 A se vedea, pentru o cercetare amănunțită a acestor
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
dar și în semiosferă, așa cum este și ordinea, ceea ce asigură o totală determinare și distingere. Organismele indeterminate au capacitatea de a-și desfășura sau deschide marginile (limitele), ceea ce le permite să-și continue creșterea și să-și schimbe modelele lor indefinite. În simbioza dintre diferite specii, procesele de delimitarefusiune, delimitare-pecetluire și delimitare-redistribuire determină o mai mare presistență a organizării, în care individualitatea îngrădită, devine difuză. Analiza semiotică a organismelor vii probează că simbioza, sau mutualismul simbiotic, este considerabil mai răspândită în
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
bucuriile competitivității („satisfacție maximă și baftă la ciocnit ouă“) sau la fatalitatea chefului mocnit: „Poți să te maturizezi, să te cultivi, dar nu vei putea renunța niciodată la bunătățile mesei de Paști!“ Imaginația autorilor de mesaje „deștepte“ poate fi ilustrată indefinit. Avem de-a face, în fond, cu o involuntară subversiune a oricărui sentiment religios. Sărbătoarea creștină începe să semene a amuzament de club, iar Răstignirea și Învierea Domnului sunt reduse la scenariul roz al unui film de desene animate cu
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
în Marea Britanie sau, în Italia, Giorgio Agamben, socotit, îndeobște, ca fiind „de stânga“. De neocolit, în zona ortodoxă, este și impozanta galerie a unor intelectuali ruși de talia lui Vladimir Soloviov, Nikolai Berdiaev sau Lev șestov. Exemplele se pot multiplica indefinit. E vorba de figuri prestigioase, pe care și cititorii, și universitățile și teologii „profesioniști“ sunt gata să-i ia în serios. Numai la noi, cu puține excepții, această „specie“ e deficitară și, în general, privită strâmb de „breasla“ specialiștilor în
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Mila - spune spre sfârșitul romanului său Goncearov - e un sentiment precumpănitor în firea femeilor. Din acest punct de vedere, Ilia Ilici e un personaj feminin, o „figură“ a feminității biruite de cumsecă denie și imanență, de griji insolubile și afecte indefinite. Nu e vorba de feminitatea goetheană, care „ne înalță în tării“, ci de cea care ne „fixează“ în patosul imediatului, care ne răstignește și se răstignește odată cu noi pe lemnul vieții zilnice. Cealaltă față a feminității. Probabil că Marx n-
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
pe jumătate și pe care îl uită de îndată ce l-a citit. O singură „mișcare“ e încurajată de statul la televizor: cea mijlocită de telecomandă. O invenție genială pentru a combina somnolența cu nerăbdarea. Stai și alergi. Posibilitatea de a tatona indefinit devine incapacitate de a te fixa. Te uiți și nu vezi. Te uiți cu degetele, ca într-un suprarealist exercițiu de lectură Braille. Televizorul se întoarce, paradoxal, împotriva lui însuși: toate programele devin simultane și sucombă, ca amestecul tuturor culorilor
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
atenuat dar mai strălucitor, adică din nou progresul, evoluția. Aș prefața subiectul de săptămâna viitoare. Ca și culoarea sa, bine definită, bărbatul e unic și, prin aceasta, expus. O altă culoare, una complementară - verdele - Îl neutralizează, aneantizându-l. Femeia e Însă indefinită: albul e suma tuturor culorilor. N’are deci cine-o aneantiza, prin complementaritate, decât doar negrul ce absosoarbe totul, adică moartea. Dar scapă și de asta, creând viață. „Radioalmanah“, 1 martie 1997, ora 13,23 8. Blidul de linte Cu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
factori: informația genetică și mediul. Primul conferă identitatea indivizilor unei clone; al doilea Însă, diferențierea. Iar primul și, deosebit de important, impact al mediului e - pentru mamifere - Însăși mama. Într’un anumit stadiu al său, un embrion poate fi divizat, teoretic indefinit, În alții, identici din punct de vedere genetic. Pentru a ajunge indivizi deplini, e nevoie Însă de tot atâtea mame adoptive; fiecare cu particularitățile ei, legate de constituția ei genetică, antecedentele vieții sale și influența primită de la mediul exterior. Aceeași
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
am subliniat că avem un rol deosebit de important În lume pentru ca să n’o slujim decât În scurtul interval dintre naștere și moarte, ambele cu ghilimele, căci nu sunt un Început și un sfârșit, ci doar salturi calitative Într’o existență indefinită, mai mult, să nu facem disonanță cu acea caracteristică a lumii - În care suntem o parte inseparabilă, reflectând Întregul - adică veșnicia, o existență nesfârșită deși, sigur, În multiple forme. Cu asta se Împărtășește tot ceea ce este viu, inclusiv animalul și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
E banala schimbare, dar una direcționată, din sine, nu din afară, ca răspuns la stimulii pe care viul Îi primește de la un mediu el Însuși aflat În schimbare, evoluând deci și el. Până unde pot merge cei doi? Pot merge indefinit. Dacă... Dacă ultimul produs al evoluției biologice n’ar fi fost omul. Adică acela care, prima dată, a dobândit rațiunea, aceea care să-l facă să-și pună Întrebări. Cu sau fără răspuns cert, dar fixate, Înainte de sisteme filosofice, În
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
a inventat biochimia, adică chimia materiei vii. Iar amintita genetică, care trebuie totuși „monitorizată“, pentru aptitudinea/pericolul de a schimba lumea, a ajuns ceea ce este datorită biochimiei. Aceasta a analizat o genă, „centimetrul“ de „bandă magnetică“ care Înmagazinează și perpetuează indefinit un caracter, ea a sintetizat-o apoi; ea a găsit calea introducerii genei În genomul, proiectul, barem al unei bacterii, precum Escherichia coli care produce astfel, Împotriva datului ei genetic, insulină sau interferon, de care omul, iar nu altcineva, are
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ajuns În epoca modernă. Vechile recipiente, ambalaje În același timp, erau Însă fie biodegradabile - a se vedea pielea oii În care era livrată ea Însăși - fie refolosibile, ca aceeași piele pentru un cojoc, sau tot ca recipient, de un număr indefinit de ori, până ce ulciorul nu mai merge la apă, precum amfora. Cușma, poalele cămășii, traista, așișderea, reveneau apoi la Întrebuințarea obișnuită, alta decât aceea de ambalaj. Deja modernă, bucata de hârtie ajungea pe foc - unde nu deranja pe nimeni, căci
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
chiar dacă pe atunci Încă necodificate, și-au făcut apariția Încă din preistorie: Usturoiul e mai mult un condiment prin iuțeala lui, decât aliment prin glucidele și chiar lecitina conținută - à propos: lecitina face ca un mujdei să poată fi „lungit“ indefinit cu ulei, precum maioneza - și țin minte din armată că În rația mea erau și ceva grame de usturoi... câte anume e secret militar... Apoi, În antichitate, condimentul se Îndepărtează de ideea de aliment, fiind reprezentat deja de ceea ce numim
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]