4,930 matches
-
pentru mine. Vroiam să prind secunda, oricât de ușoară, de superficială, de (aparent) banală. Culoarea unui fluture, ca și mireasma unei flori, are țâșnirea ei unică într-o clipă. Cealaltă clipă aduce altă mireasmă, altă rază, alt surâs. Există o indiferență, insesizabilă doar pentru oameni, a luminii de acum și cea ce-mi bate foaia și zidul casei după ce-am terminat fraza asta! Cred că obiectele simt mai bine! Ceașca mea de teracotă galbenă trăiește-n pereții ei zmălțuiți mii
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
pentru mine. Vroiam să prind secunda, oricât de ușoară, de superficială, de (aparent) banală. Culoarea unui fluture, ca și mireasma unei flori, are țâșnirea ei unică într-o clipă. Cealaltă clipă aduce altă mireasmă, altă rază, alt surâs. Există o indiferență, insesizabilă doar pentru oameni, a luminii de acum și cea ce-mi bate foaia și zidul casei după ce-am terminat fraza asta! Cred că obiectele simt mai bine! Ceașca mea de teracotă galbenă trăiește-n pereții ei zmălțuiți mii
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
Balfour. Emoția care o cuprinse la Elysée ("Românii mei au plâns de bucurie, iar inima îmi bătea cu o mândrie pe deplin justificată") pare cumva de moment, pentru că autoarea "memoriilor redescoperite" e silită să constate, probabil, și în urma altor întâlniri, indiferența, o anume stare de nervozitate a oamenilor politici importanți ai Europei față de "speranțele noastre tremurânde": Aproape că simțeam gândurile lor și presupuneam ceva din iritația și impaciența lor, atunci când puneam în discuție drepturile și cererile noastre." E posibil ca Regina
Regina Maria, o mare ambasadoare by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8762_a_10087]
-
public, altul decât acela de breaslă. Nici un poet nu mai poate fi un mare scriitor în epoca divertismentului cultural atotstapânitor. Neomoderniștii și postmoderniștii se mai pot coaliza pentru ceva ce pot avea în comun: apărarea poeziei. A mai insista, împotriva indiferenței tuturor, cu critică de poezie în toate revistele și în toate suplimentele culturale mi se pare un gest sinucigaș pentru publicațiile respective. Receptarea poeziei pe coloane generoase în presă nu are mai mult decât valoarea unui gest consolator pentru poeții
Ce s-a întâmplat cu literatura română în postcomunism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8755_a_10080]
-
să anuleze circumstanțele pentru a recupera sîmburele de eternitate amorțit în culcușul efemer al aparențelor. Sub privirea sa iscoditoare și contemplativă, în primă instanță neutră și glacială, banalitatea s-a ridicat pînă la vibrația lirică, anodinul a căpătat măreție și indiferența un tragism inexprimabil. însă dincolo de prospecțiunile temporale și de permanenta codificare culturală, artistul a fost în permanență un voluptuos al materiei. De la instrumentele și de la tehnicile consacrate ale pictorului și ale graficianului, de la marile scenografii la focalizările microscopice, de la hîrtia
Ion Bitzan, între creație și mimesis by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8794_a_10119]
-
proiectul Memorialului a atras aprecierea și apoi susținerea Consiliului Europei, oficialitățile române de la acea vreme să dea și ele un semn de susținere. În loc de fireasca mână întinsă, au venit în serie acuzele, atacurile calomnioase sau, în cel mai bun caz, indiferența. De exemplu, în oficiosul Guvernului Văcăroiu, din 22 mai 1995, a apărut un articol cu titlul Sacrilegiul de la Sighet. "Sacrilegiul" constă, conform autorului articolului, în "internaționalizarea proiectului", în "realizarea unui Memorial internațional total străin aspirațiilor, intențiilor și intereselor românești". "Am
Muzeul de luat acasă by Domnița Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8802_a_10127]
-
scaun din fața computerului. O idee benefică pentru viitorul Muzeului, un stimulent pentru cei care încă n-au ajuns la Sighet, dar intenționau s-o facă, ca și pentru cei care n-au aflat încă de existența Muzeului, un antidot pentru indiferența sau comoditatea altora. Așadar punga de pânză nu conținea doar niște perisabile obiecte de protocol, așa cum se obișnuiește să se împartă la momente aniversare. De această dată obiectele sunt împrumutate parcă din recuzita lui Făt-Frumos care arunca în urmă o
Muzeul de luat acasă by Domnița Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8802_a_10127]
-
în care au fost "stîrnite" și în care s-au împlinit dialogurile în cauză, ne vom referi la cîteva asemenea opinii care vizează cu precădere porțiunile de umbră ale frămîntatului relief ce ni-l oferă actualitatea. Bunăoară Dumitru }epeneag deploră indiferența scriitorului român față de promovarea literaturii autohtone în străinătate. Ar fi la mijloc "o tactică eminamente feminină", de o vinovată pasivitate, un "tic mioritic". "În timpul lui Ceaușescu, existau două categorii privilegiate (din punctul de vedere al publicării în străinătate): disidenții (în
Seductia dialogulu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8887_a_10212]
-
proza lui Drieu bântuie motivul decadenței. El e torturat de răsturnarea valorilor, de lipsa de fermitate, de coborârea în tenebre. De aci pedalarea pe disperare. În romanul Gilles, un militar, rănit pe front se întoarce la Paris, e dezgustat de indiferența bogaților și, cinic, vrea să profite de slăbiciunea lor. În prefață, Drieu expune o profesiune de credință, se consideră un reprezentant al unei falange care s-a cristalizat, alături de Montherlant, Mauriac, Céline și cu deosebire Malraux. Îi ia apărarea prietenului
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
ar uni, dintre toți prețuiește sarcasmul lui Céline, dar adugă că autorul, de la un moment dat, scuipă, scuipă și e satisfăcut că are o salivație bogată. Surprinzătoarea sa afiliere la nazism este o urmare a cinismului, e un fascist prin indiferență, va zice cineva despre el. Narațiunile sunt realiste, este descrisă fără cruțare o lume în derivă, Drieu se autolaudă că e singurul care contrapune decadenței o alternativă eficace. E înfățișată presiunea capitalei asupra tinerilor în căutarea unui ideal, siliți să
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
destinul (p. 156). Situația nu e deci nici pe departe una lejeră, relaxată, acceptabilă. Dimpotrivă! Avem concentrată aici drama profundă a unui istoric literar și editor. Iar motivele acestei decepții sunt dintre cele mai serioase, angajând chiar deficiențe de sistem: indiferența instituțiilor politice și a celor culturale, absența unui program național de valorificare a patrimoniului literar, carența instrumentelor bibliografice, ceea ce face, ieri, ca și azi, să "rămânem proprietari pe teritoriile vaste ale unei culturi neinventariate" (p. 158). Aceste lipsuri cronice determină
Istorie literară în schițe satirice by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8912_a_10237]
-
se mai arate pe glacisuri și să aibă grijă de Gumperto. Fapt e că după discuții devenea tot mai agitată. Bănuitor, le-am întrebat pe slujnice în ce stare sufletească se află stăpâna. Mi-au zis că de la obișnuita ei indiferență trecea la o stranie tulburare, numai auzind chemările lui Bayan. Cea mai flecară dintre ele îmi spuse la ureche: - Eu cred că încă e îndrăgostită de avar. Zidurile din Cividale aveau un singur punct slab, pentru cei mai mulți necunoscut. Era o
MARCO SALVADOR by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8873_a_10198]
-
Prima minciună se referea la afirmația acestuia că vioara ar fi deteriorată (după câte ne amintim, AI pusese un "dacă" în față: Dacă e deteriorată, atunci...). Nu mai reproduc și alte vorbe de ocară, pe care RT le tolera cu indiferență, ca și cum nu le-ar fi auzit. Ele contrastau cu laudele pe care MV le aducea familiei sale ("sunt un patriot luminat" etc.). MV formula și câteva revendicări, unele legitime, dar și una care nu-și avea locul în acel context
Ecouri Sută la sută? by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/9828_a_11153]
-
clipa de față, fotbalul acaparează interesul cetățenilor într-o măsură mult mai mare decât orice marș de protest pentru pace sau decât revendicările sindicale. Fotbalul a reușit să propună un model alternativ de viață comunitară, într-o lume în care indiferența, egoismul și rapacitatea politicienilor au atins cote infernale. Deși adunarea suporterilor frustrați ai Politehnicii Timișoara s-a desfășurat în condiții absolut civilizate (s-a cântat, s-a scandat, s-au etalat pancarte nu lipsite de umor), nu mă pot împiedica
Noua xenofobie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9808_a_11133]
-
Mircea Mihăieș Nerușinarea și lăcomia pesedeilor au atins un punct de maximă intensitate. Năpârliți miraculos, la umbra indiferenței publice, sforarii partidului au crezut c-a sosit momentul să reintre în cărți. Prilejul, ce-i drept, era prielnic: păruiala sterilă dintre palate, abandonul administrării țării în favoarea intereselor de grup, senzația de sufocare pe care-o au liberalii când aud
Etichete pe borcane goale by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9934_a_11259]
-
parte, și a accepta subordonarea față de cineva care întrupează tot ce poate fi mai rușinos într-o națiune înseamnă o formă gravă de schizofrenie. Știu, boala bântuie de mult prin România și face ravagii. Dar acceptarea mioritică, amestecul de fatalitate, indiferență, cinism și fascinație a vulgarității, a unei astfel de sfidări enorme a logicii și a bunului-simț înseamnă că deraierea noastră nu e doar definitivă, ci și culpabilă. Trăim în aceste zile unul din cele mai respingătoare momente din istoria recentă
Etichete pe borcane goale by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9934_a_11259]
-
un context nefericit (la sfârșit de sezon literar când ierarhiile anului ce se încheie sunt deja stabilite, în condițiile în care Editura Albatros se afla ea însăși în restructurare, cu o altă conducere și, inevitabil, o altă politică editorială) sau indiferența autorului în legătură cu destinul propriului său produs literar. Am mai scris și cu alt prilej că Dan Perșa are capacitatea - specifică numai marilor prozatori - de a-și surprinde cititorii cu fiecare nouă apariție editorială ce îi poartă numele. Orice roman al
Rătăciți în ficțiune by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9983_a_11308]
-
vorba despre dragoste, viața sexuală și sentimentul țineau balanța în echilibru. Acum folosim acest romantism pe post de scuză, evitând să privim mai îndeaproape o realitate ce nu mai are nimic de a face cu sentimentele. Discreția se transformă în indiferență, comportament care convine și care lasă drum liber tuturor anomaliilor. Cei care evocă în exces dreptul la intimitate au reușit să își impună punctele de vedere. De obicei, minoritățile procedează astfel. Căsătoria homosexuală este dorința de a recupera o normalitate
Despre corp și alte năluciri by Diana Gradu () [Corola-journal/Journalistic/8945_a_10270]
-
cenușii ale unor spitale în care zumzâie suferințe, durere, omenet disperat și neputincios... Suntem în vremuri normale, e pace, avem imagerie medicală, tehnologie digitală, dar "zidurile" nevăzute din jur sunt parcă și mai apăsătoare! Ziduri compacte, de neclintit, clădite din indiferență, aroganță si neomenie. Ce dificilă e această ultimă compoziție în banalul și în realismul unui "fapt divers" cu care ne înmărmurește Ion Fiscuteanu! îngeri triști nu mai există, iar ultimul dintre ei a murit. Totuși o ființă i-a fost
In memoriam - Ion Fiscuteanu - Moartea unui înger trist by Myra Iosif () [Corola-journal/Journalistic/8969_a_10294]
-
asemenea "normalități" recente. l Casa Balș din Iași, monument arhitectonic de la început de secol XIX, sediul (dar se mai poate numi așa?) Filarmonicii "Moldova", e (tot) în schele. Ce n-a reușit regimul comunist demolator, izbutesc cei 18 ani de indiferență post-comunistă. Un imens cancer în arhitectura, și-așa, bălțată, din zona centrală a orașului, care, parcă, a intrat într-o zodie culturală crepusculară. Dar asta este o altă istorie... curentă. Pe zidurile palatului, una din puținele clădiri patrimoniale cu care
Opacități by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8999_a_10324]
-
al așezării natale a ajuns, aproape exclusiv, o sticlă. Pe care fug, bezmetic, nesfârșite imagini de nimic. ...Pe o stradă din Iași, o secvență, ca să zic așa, văzută și auzită în direct, ne dă aceeași neliniște, poate, mai adâncă decât indiferența autorităților politico-administrative față de cultură: o mamă își târâie puștiul de mână, parcă ar fi o marfă. Puștiul, cu ghiozdan, să tot fie prin clasa a doua-a treia primară. Îi zice mamei că doamna învățătoare le-a spus, în clasă
Opacități by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8999_a_10324]
-
nesimțirea, indolența noastră au făcut ca mult prea mulți cetățeni români să nu cunoască un alt fel de viață, de comportament, de civilizație. Dacă ar fi să găsesc poporului căruia îi aparțin o imensă vină, atunci l-aș acuza de indiferență. Nu ne pasă cum trăim, nu credem în nimic, nu avem pic de onoare și compasiune. Am văzut cu ochii mei cel puțin două cazuri de oameni morți pe un bulevard faimos al Capitalei, doborâți de caniculă, și alți oameni
Bella Italia by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9093_a_10418]
-
ediție, revăzută și adăugită, a studiului său monografic despre Ștefan Aug. Doinaș. Dacă bine cunoscutul poet, eseist și traducător rămâne același creator multiplu și substanțial, câmpul receptării lui critice și publice s-a modificat (alterat) îngrijorător după moartea autorului. La indiferența așezată ca o lespede peste numele unui scriitor român, îndată ce emoția stârnită de dispariția lui fizică s-a risipit (procesul durează la porțile Orientului între trei și șapte zile, nu mai mult), am mai avut prilejul să mă refer polemic
Poezia sintezelor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9099_a_10424]
-
său de receptare se arată a fi unul aproape lipsit de memorie. În fond, nu de sancționat - ci numai de constatat cu luciditate - sunt toate manifestările acestei ciudate amnezii culturale. Ele traduc oscilația de atitudine între, pe de-o parte, indiferența față de ceea ce este străin și, pe de alta, curiozitatea inerentă legată de reflectarea propriei imagini în ochii celui venit din afară, în mirările neîntrerupte ale expatului. Și, fiindcă în romanele lui Florescu întoarcerea într-o Românie demult abandonată reprezintă centrul
Un final românesc by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9115_a_10440]
-
dar dramatic și de o incontestabilă autenticitate în profunzime. Denunțînd vehement mercantilismul și disoluția ideilor mari din arta apuseană de astăzi, sculptorul se autodefinește implicit ca un artist din Est, după cum stupoarea și revolta în fața neseriozității, a gregarismului și a indiferenței levantino-semidocto-comuniste din țară îl definesc prompt ca cetățean al Europei Occidentale. Pe jumătate răsăritean ( jumătatea simbolică și spirituală) pe jumătate apusean (jumătatea civică și morală), Bata Marianov este exact ceea ce el observă cu multă îngrijorare în această carte: un artist
Un disident universal by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9128_a_10453]