621 matches
-
Politica predominantă primului secol de viață independentă a Mexicului era puțin rasistă. După triumful revoluției, mai mulți gânditori au considerat că Mexicul era o națiune mixtă din punct de vedere cultural, și atunci politicile sociale s-au dirijat să asimileze indigenii în cultura națională. Consecințele au fost: reducerea în termeni absoluți și relativi a persoanelor ce vorbesc limbi indigene. Criteriul pe baza limbii a fost utilizat pentru a determina numărul indigenilor din țară. Cu toate acestea, acest criteriu a fost criticat
Demografia Mexicului () [Corola-website/Science/319486_a_320815]
-
cultural, și atunci politicile sociale s-au dirijat să asimileze indigenii în cultura națională. Consecințele au fost: reducerea în termeni absoluți și relativi a persoanelor ce vorbesc limbi indigene. Criteriul pe baza limbii a fost utilizat pentru a determina numărul indigenilor din țară. Cu toate acestea, acest criteriu a fost criticat, deoarece identitatea etnică nu este dată de identitatea lingvistică precum spunea Guillermo Bonfil Batalla în "México profundo". Cifrele oferite de Institutul Național de Geografie, Statistică și Informatică și Comisia Națională
Demografia Mexicului () [Corola-website/Science/319486_a_320815]
-
INI) sunt în opoziție. Pentru prima dată, populația indigenă este în jur de 6% din total, cât și pentru INI, proporția oscilează între 10% si 14%. Pe site-ul web al CNDI cifra oferită de instituție este de 10.220 indigeni în țară în anul 2000, care reprezentau circa 11% din populația mexicană. Criteriile angajaților de la CNDI pentru calcul includ, în afara celor lingvistice, locul de origine, identitatea etnică a unuia sau a ambilor părinți, ipoteza individuală a identității indigene, printre altele
Demografia Mexicului () [Corola-website/Science/319486_a_320815]
-
fi „Festivalul Iyemanja” și „Apele din Oxala”, în regiunea nord-estică. Pornind din Bahia spre Nord există diverse practici, cum ar fi Catimbo sau Jurema, cu foarte multe elemente indigene.În întreaga țară, dar mai ales în pădurea tropicală amazoniană există indigeni care încă își practică vechiile lor tradiții. Multe din credințele lor și utilizarea derivatelor din plantele ce cresc în mod natural în pădure, au fost încadrate în religiile africane, spiritiste și populare. Există grupuri restrânse ce se declară ca aparținând
Religia în Brazilia () [Corola-website/Science/319493_a_320822]
-
ale producției de legume în spații protejate și în câmp din țară, în scopul obținerii unui nivel cantitativ și calitativ ridicat în cadrul fermelor mici și mijlocii, care să poată face față exigențelor pieței comune și cerințelor internaționale. Realizarea unor portaltoi indigeni pentru cultivarele de tomate, vinete, ardei, va conduce atât la reducerea efortului valutar, cât și la folosirea unor portaltoi cu caracteristici specifice care vor fi mai bine adaptați condițiilor locale de climă și sol, cu rezistențe sau toleranțe la bolile
ANEXE din 23 aprilie 2015 la Ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 708/2015 privind aprobarea Planului sectorial pentru cercetare-dezvoltare din domeniul agricol şi de dezvoltare rurală al Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, pe anii 2015-2018, "Agricultură şi Dezvoltare Rurală - ADER 2020" (Anexele nr. 1 şi 2). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/272720_a_274049]
-
circa 10-20%, cu impact pozitiv asupra rezultatelor economice. În acest sens se vor testa în vederea introducerii în tehnologiile recomandate noi portaltoi specifici diferitelor specii cultivate, care vor proveni atât din țări cu tradiție dar se vor introduce și unii portaltoi indigeni de solonacee, rezultați din activitatea de cercetare. Vor fi urmărite aspecte care se referă la influența portaltoiului asupra comportamentului plantelor altoite față de stresul produs de factorii climatici excesivi (temperatură, precipitații, secetă), cât și de sol (fenomene de sărăturare a solului
ANEXE din 23 aprilie 2015 la Ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 708/2015 privind aprobarea Planului sectorial pentru cercetare-dezvoltare din domeniul agricol şi de dezvoltare rurală al Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, pe anii 2015-2018, "Agricultură şi Dezvoltare Rurală - ADER 2020" (Anexele nr. 1 şi 2). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/272720_a_274049]
-
pentru categoria "testat", poziția geografică exactă unde se găsește materialul de bază; (g) altitudinea sau raza altitudinală; (h) întindere: mărimea sursei (surselor), arboretul (arboreturile) sau plantajul (plantajele) de semințe; (i) originea: este menționată fie că materialul de bază este autohton/indigen, non-autohton/ non-indigen sau dacă originea este necunoscută. Pentru materialul de bază non-autohton/non-indigen, originea este menționată dacă este cunoscută. (j) în cazul materialului care face parte din categoria "testat", dacă este genetic modificat. (3) Forma în care astfel de liste
jrc4143as1999 by Guvernul României () [Corola-website/Law/89307_a_90094]
-
cerințelor 1 - 10, în funcție de scopul specific. Criteriile de selecție sunt determinate de statul membru, iar scopul este specificat în Registrul Național. 1. Originea: Trebuie să se determinate fie prin dovezi istorice, fie prin alte mijloace corespunzătoare dacă arboretul este autohton/indigen, neautohton/neindigen fie că originea sa este necunoscută, iar pentru materialul de bază neautohton/neindigen originea trebuie să fie declarată, dacă aceasta este cunoscută. 2. Izolarea: Arboretul trebuie situat la o distanță suficientă de arboreturile mai slabe din aceeași specie
jrc4143as1999 by Guvernul României () [Corola-website/Law/89307_a_90094]
-
Porțiuni de plante ( Material săditor ( 3. Categoria materialului de reproducere Sursă-identificată ( Selectată ( Testată ( 4. Tipul de material de bază Sursă sămânță ( Arboret ( 5. Scop:............................................................................................................. 6. Registrul țării de referință sau identitatea materialului din Registrul Național........../ Amestec................ 7. Autohton ( Neautohton ( Necunoscut ( Indigen ( Neindigen ( 8. Originea materialului de bază (pentru materialul non-autohton/non-indigen, dacă este cunoscut):.......................................................................................... 9. Țara sau regiunea de proveniență a materialului de bază:................................ Proveniență (Denumirea prescurtată, dacă este adecvat) 10. Altitudinea sau domeniul de altitudini al materialului de bază:.................................................................................................... 11
jrc4143as1999 by Guvernul României () [Corola-website/Law/89307_a_90094]
-
Sevilia. Pedro de Mendonza a numit orașul „Santa Maria del Buen Aire” (Fecioara Maria a bunului vânt), un nume ales de către capelanul din expediția lui Mendoza, un credincios al Fecioarei din Buen Ayre. Așezarea a fost in curand atacată de către indigeni și a fost abandonat în 1541. După mulți ani numele a fost atribuit lui Sancho del Campo, care se spune că ar fi exclamat „"Ce liniștite sunt vânturile pe aceste pământuri"” când a ajuns. Dar Eduardo Madero, în 1882, după ce
Buenos Aires () [Corola-website/Science/297223_a_298552]
-
cu secolul al XVII-lea. Marinarul Juan Diaz de Solis care a navigat în numele Spaniei, a fost primul european care a ajuns în Rio de la Plata în 1516. Expediția să a fost întreruptă atunci când a fost omorât în perioada atacurilor indigenilor din tribul "Charrúa" în zona unde azi este Uruguay. Orașul Buenos Aires a fost prima dată findat că "Ciudad de Nuestra Señora Santa María del Buen Ayre" (literar „Orașul Sfintei Noastre Maria din Buen Ayre”) după Fecioara din Bonaria (Sfântă care
Buenos Aires () [Corola-website/Science/297223_a_298552]
-
patronează Sardinia) în 2 februarie 1536 de expediția spaniolă condusă de Pedro de Mendoza. Așezarea fondată de Mendoza era localizată în cea ce astăzi este Sân Telmo, un district al Buenos Aires, în sud față de centrul orașului. Mai multe atacuri din partea indigenilor au forțat plecarea coloniștilor și în 1541 așezarea a fost abandonată. A doua (și permanentă) așezare a fost stabilită în 1580 de Juan de Garay, care a sosit navigând în josul Râului Parana din Asuncion (acum capitala statului Paraguay). El a
Buenos Aires () [Corola-website/Science/297223_a_298552]
-
din 2001 erau 2.891.082 locuitori în oraș. Densitatea populației în Buenos Aires era de 13.680 locuitori pe kilometri pătrați, dar doar 2.400 în suburbii. În oraș sunt 88,9% albi, 7% mestizo (locuitori provenind din europeni și indigeni), 2% asiatici și 1% africani. Populația Buenos Aires este în jur de 3 milioane încă din 1947, datorită ratei de nașteri mici și a migrației înceta către suburbii. Districtele vecine au o populație de 5 ori mai mare față de 1947 (10
Buenos Aires () [Corola-website/Science/297223_a_298552]
-
de 2,4 %. Aproape 70 % din populația Boliviei e compusă din nativi americani, dintre care Quechua 30 % și Aymara 25 %. Alte grupuri de indigeni cuprind Guarani, Mojeno și Chimane. Aproximativ 25 % din locuitori sunt metiși (moștenitorii amestecului rasei europene cu indigenii), iar 5 % din populație îl reprezintă urmașii europenilor. Principalele orașe sunt: La Paz (1.200.000 locuitori), Santa Cruz (694.616), Cochabamba (404.102), Oruro (183.194), Sucre (120.000) și Potosí (112.291). Există trei limbi oficiale: spaniola (folosită
Bolivia () [Corola-website/Science/298079_a_299408]
-
8 milioane) din populație sunt descendenți din europeni și 44 % de origine metisă . Alte studii arată că descendenții europoizi s-ar situa între 64 % și 90 % din populația țării . Conform recensământului din 2002, 3,2 % din populație s-au declarat indigeni . Spaniolii și bascii (inclusiv bascii francezi) sunt cele mai importante grupuri etnice stabilite în Chile, care alcătuiesc astăzi nucleul societății chiliene. Descendenții chilienilor basci, sunt estimați la 10% (1.600.000) până la 27% (4.500.000). Alte grupuri etnice europene
Chile () [Corola-website/Science/298085_a_299414]
-
mărginita de Nicaragua la nord, Panama la sud - sud est, Oceanul Pacific la vest și de Marea Caraibilor la est. Costă Rîca a fost prima țară din lume, care prin constituție a abolit existența armatei încă din 1949. În timpurile precolumbiene indigenii care locuiau în locurile cunoscute azi sub numele de Costă Rîca făceau parte din zona intermediară situată între regiunile culturale mesoamericane și andine. Aceste lucruri au fost de curand actualizate să includă și influența zonei Isthmo-Columbiene în regiunea Atlanticului de
Costa Rica () [Corola-website/Science/298092_a_299421]
-
fost vizitată de Cristofor Columb în 1502, în timpul celei de-a patra să expediție. El a ajuns la Cariay, în fața insulei Quiribrí (astăzi Isla Uvita). Cuceririle și colonizările următoare ale zonei a fost complicate prin distanță și rezistența feroce a indigenilor, care totuși nu se compară cu cucerirea spaniolă a Mexicului. În secolul 16, în zona era o scădere pronunțată a forței de muncă. Populația indigena, sclavi la momentul respectiv, începuse să cadă pradă mulțimilor de boli aduse de coloniști, sau
Costa Rica () [Corola-website/Science/298092_a_299421]
-
americane s-au intalnit. Partea de nord-vest a țării, Nicoya, a fost cel mai sudic punct de influență culturală Nahuatl cand cuceritorii spanioli (conquistadores) au venit în secolul 16. Partea centrală și sudică au avut parte de influențe Chibcha. Totuși, indigenii au influențat într-o măsură foarte mica cultură modernă cost ricana, pentru că majoritatea indienilor au murit din cauza bolilor și tratamentului aspru al spaniolilor. Coasta atlantică a fost populată cu sclavi africani în secolele 17 și 18, dar majoritatea descendenților costă
Costa Rica () [Corola-website/Science/298092_a_299421]
-
vestică (după Saint Kitts și Nevis). Se află la 200 km nord de Venezuela, între Trinidad-Tobago (la sud) și Saint Vincent și Grenadines (la nord). În 1498, insula a fost descoperită de Cristofor Columb. În acea vreme, era locuită de indigenii caraibieni, iar spaniolii nu au colonizat-o. Columb a numit insula "Concepción". În 1650, francezii au reușit să cucerească insula, după mai multe încercări nereușite ale englezilor de a-i înfrânge pe indigeni. Insula rămâne sub dominație franceză până în 1763
Grenada () [Corola-website/Science/298104_a_299433]
-
Columb. În acea vreme, era locuită de indigenii caraibieni, iar spaniolii nu au colonizat-o. Columb a numit insula "Concepción". În 1650, francezii au reușit să cucerească insula, după mai multe încercări nereușite ale englezilor de a-i înfrânge pe indigeni. Insula rămâne sub dominație franceză până în 1763, când, prin tratatul de la Paris ce încheie Războiul de Șapte Ani, intră în mod oficial în proprietatea britanicilor. Între 1958 și 1962 a fost parte a Federației Indiilor Vestice, o federație ce a
Grenada () [Corola-website/Science/298104_a_299433]
-
Cea mai mare parte a populației (80%) este de origine africană, descendenți ai sclavilor aduși de europeni. 12% sunt indieni veniți în cadrul migrației către Santa Lucia și Granada, începute în 1855. Restul sunt un amestec de africani, indieni și europeni. Indigenii (caraibieni și arawak) au fost exterminați de francezi la Sauteurs. Din cauză că sunt emigranți câtă populație are Grenada, în alte țări caraibiene, și încă o dată acest număr în alte țări (Statele Unite, Regatul Unit etc.), în Grenada locuiește doar o treime din
Grenada () [Corola-website/Science/298104_a_299433]
-
și periodic, teritoriile de continent au fost unite administrativ sub conducere spaniolă. Între 1926 și 1959 au fost unite în colonia Guineea Spaniolă. "Articol principal: Demografia Republicii Guineea Ecuatorială" Majoritatea populației este de origine Bantu. Cel mai mare trib, Fang, este indigen pe continent dar s-au produs migrații substanțiale către Insula Bioko și dominația acestora asupra locuitorilor inițiali Bantu. Fang constituie 80% din populație și este divizată în 67 de clanuri. Cele din partea de nord a râului Muni vorbesc Fang-Ntumu pe când
Guineea Ecuatorială () [Corola-website/Science/298105_a_299434]
-
constituie 80% din populație și este divizată în 67 de clanuri. Cele din partea de nord a râului Muni vorbesc Fang-Ntumu pe când cei din sud vorbesc Fang-Okah; aceste două dialecte sunt ininteligibile din cealaltă parte. Populația Bubi constituie 15% și sunt indigenii insulei Bioko. În plus, există triburi costale, câteodată denumite "Playeros": Ndowes, Bujebas, Balengues, și Bengas pe continent și insulele mici. "Fernandinos" constituie o comunitate creolă pe Bioko. Împreună, aceste grupuri formează 5% din populație. Este în creștere numărul de străini
Guineea Ecuatorială () [Corola-website/Science/298105_a_299434]
-
populație. Noua Zeelandă este notabilă pentru izolarea ei, fiind separată de Australia, la Nord-Vest, prin Marea Tasmaniei (cca. 2000 km distanță). Cei mai apropiați vecini sunt Noua Caledonie, Fiji și Tonga. Majoritatea populației este formată din descendenții europeni (Pakeha - în limbajul localnicilor), indigenii Măori fiind cea mai mare minoritate. Non-Măori polinezieni (samoanii) și populația asiatică constitue de asemenea minorități importante, în special în orașe. Oficial, Elisabeta a II-a a Marii Britanii este Regina Noii Zeelande și este reprezentată în țară de Guvernatorul General
Noua Zeelandă () [Corola-website/Science/298131_a_299460]
-
numit „Republica ”. Ei vedeau Africa, continentul de pe care fuseseră strămutați cu ani în urmă, ca un „Pământ al Făgăduinței”, chiar dacă nu intenționau să se reintegreze în societatea africană. Americano-liberienii s-au considerat americani și au fost tratați ca atare de către indigeni. Deasemenea, au fost recunoscuți ca americani de către autoritățile coloniale britanice din țara vecină, Sierra Leone. Simbolurile statului liberian (deviza, stema și drapelul) reflectă identitatea americană precum și experiența de imigranți a liberienilor. În viziunea americano-liberienilor, noii-veniți vor coexista cu indigenii, care în
Liberia () [Corola-website/Science/298117_a_299446]