1,077 matches
-
solicitudine, ca și cum tu, și nu el, rupseseși vraja, și te Încuraja: „Dar spuneți, spuneți. Pentru că acolo, dedesubt, sigur există... există ceva care... Omul avea cap, nu glumă”. Uneori, când era În culmea indignării, reacționa necuviincios. Așa cum singurul lucru care-l indigna era necuviința altuia, necuviința lui de ripostă era În Întregime interioară, și regională. Își strângea buzele, Își Întorcea privirea către cer, apoi Își pleca ochii și capul la stânga și În jos și spunea cu jumătate de glas: Ma gavte la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ne porcăiam, ne-mpăcam, ne sărutam. Au urmat alte scene ale operei ca aceea în care Belmonte știind că Pașa Selim tânjea după iubirea Constanței, a întrebat-o:”Spune-mi, nu-mi ascunde nimic, pe pașă îl iubești”. Ea este indignată:”Să se îndoiască dacă îl iubesc? Cum ai putu să crezi, Belmonte, că mi-am dăruit inima altcuiva?”. Auzind această mărturisire, Belmonte își exprimă fericirea: „Tot ce părea de negândit, prin iubire s-a-mplinit”. Se cântă pe scenă în aplauzele publicului
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
numai un an după cununie, a mințit că-l bucură cadoul ei, i-a mulțumit și a îmbrățișat-o, dar în sineși a fost întristat și decepționat. Avea pretenția, nemărturisită, să-i aparție exclusiv lui măcar goliciunea ei trupească. Îl indigna închipuirea că soția lui, dragostea lui cea mare, s-a putut arăta astfel unui bărbat străin, fie el chiar fotograful. Sosise în București plin de încredere că toate vor merge strună. A încasa rata a doua și ultima din prețul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pricină nu i-am împlinit poruncile cum am fi poftit și cum suntem datori. În aceeași zi Grigore comunică vestea aceasta și tatălui său care o ascultă foarte calm, fără să arate vreo mirare sau supărare, în sine însă era indignat împotriva lui Buruiană. Mai ales se simțea atins pentru că trebuia să recunoască, chiar ocolit, în fața fiului său că a greșit. ― Bine-ai făcut că mi-ai spus! zise la urmă simplu, liniștit. Și peste un răstimp, ca și când ar fi vorbit
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Platamonu și apoi se întoarse frecîndu-și mâinile de mulțumire: ― Ei, acuma să vedem ce mai spune poetul nostru! Îl descusu când și cum a venit în țară, ce-a făcut aici, ce rost și-a găsit. Auzind deslușirile tânărului, se indignă, se scuză și strigă: ― Dar se poate una ca asta? Un poet ardelean să nu se poată aciua în Romînia? Revoltător!... Bietul băiat! Tânărul Herdelea era mișcat de atâta interes, iar Gogu, în cele din urmă, declară patetic: ― Te rog
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dar nu se gândesc să împartă cu nimeni beneficiile fabricilor și băncilor lor. În fond vor să decapiteze pe țărani, omorîndu-ne pe noi, căci turma țărănească fără păstori va fi pe urmă complet la cheremul lor... Te revoltă și te indignează, mai ales când vezi că noi, cei condamnați la moarte, stăm și ne ținem de cancanurile șefiei, de intrigile remanierii și de toate fleacurile!... Pentru a tempera puțin atmosfera ce o crease izbucnirea bătrânului, Grigore făcu zîmbind: ― Nici nu mi-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
țara asta!... Cum să nu te jupoaie de viu țăranii, dacă guvernului nu-i pasă de soarta noastră? ― Dacă vorbești așa și față de țărani, să nu te miri de ce ți-or face! zise Iuga ironic. ― Se poate, coane Miroane? se indignă colonelul. Dar cum îți închipui? Eu vă spun aci, dumneavoastră, ca unor frați de suferință! Cu țăranii însă fac miliție în toată regula! Se poate? Mai liniștit era Platamonu. Fata o expediase la Pitești mai de multișor, iar el cu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
serios să ceară intervenția armatelor austriace, altfel e pericol să se ducă peste cap țara... Informațiile reporterului stârniră consternare. Gâturi curioase din tribuna vecină se întindeau să audă. Un redactor obiectă totuși: ― Câte basme circulă acuma... ― Ce basme, bre? se indignă Popescu-Răcaru. N-auzi că știrea e proaspătă, adusă de șeful de cabinet de la Interne și spusă într-un grup de deputați... Da ce, azi mai e nevoie de basme? De altfel, eu o și duc la gazetă. Nu știu însă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nici nu I-ar fi văzut și nici auzit. În vreme ce mulțimea se îmbrîncea în jurul magaziilor, unii mai îndrăzneți se ciorovăiau din pricina vitelor. Marin Stan scoase din grajduri o pereche de boi și voia să-i ducă acasă, Leonte Orbișor era indignat și răcnea: ― Să-ți fie rușine să pui tu mâna pe boi, că doar tu ai și nu-ți fac trebuință, iar eu nu mi-am putut agonisi niciodată și n-am cu ce munci!... D-aia fii bun și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pierdut în zare, ciobanul și-ar fi rîs cu poftă în barbă : „Ce l-am păcălit, aia nu era o oaie, era cîinele meu !...”. Populația revine în urmă cu cîteva zile, Liviu Voinea, unul dintre tot mai numeroșii economiști liberali „indignați” (trăiască Stéphane Hessel !), încheia un articol în Jurnalul Național cu o frază memorabilă : „Mai lăsați-mă cu piețele și să ne concentrăm pe populație !”. Memorabilă deoarece poate cea mai importantă success story a modernității a fost tocmai modul în care
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
care a vorbit sub tortură - deși el rezistase torturii), închis la Buchenwald, evadat în ultima secundă, diplomat după eliberare și coredactor al Declarației Drepturilor Universale (și nu „internaționale”, cum sugerau anglo-saxonii) ale Omului, Hessel a fost întreaga sa viață un „indignat” constitutiv : „lunga mea viață mi-a dat o succesiune de rațiuni de indignare”, mărturisește el. Nu știu dacă indignatus și dignitas au aceeași origine etimologică, dar pentru Hessel indignarea ține organic de o practică a demnității umane și nu are
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
doar cîteva ore după apariția articolului din România liberă : „Este lucru știut că stînga/socialistă/comunistă «exploatează» situațiile critice ale societății, dar nu are măsuri de îndreptare a acestora. Ca la noi, de altfel. Dacă acest socialist este așa de indignat, de ce nu îi ajută el și cei ca el ? Să nu mai dea sfaturi, să și le țină pentru el. La MUNCĂ” (alegător, 10 :57 | 6 Ianuarie) ; „fumigene, un alt pierdut de Stînga, puneți mîna la muncă, băi socialiștilor...” (john
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
poate fi gîndită și altfel dacă există „voința de a trăi” mai bine în viitor. Căci pentru Hessel, hegelian convins și optimist incurabil, mersul lumii are un sens pozitiv, iar rostul profund al indignării a fost dintotdeauna speranța. Să ne indignăm așadar cu rost, nu motivele lipsesc... 7. A șaptea zi Omul din parc A apărut, cred, odată cu toamna. Cel puțin eu de-abia atunci am început să-l remarc. De fapt, de-abia atunci am început să renunț la mașină
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
două trupuri fragile înfruntîndu-se în singurătatea camerei fochistului. Nu înțelegeam nimic. De ce se schimbase Mendebilul atât de brusc, atât de total, după venirea negustorului de nimicuri? Dar nici să îmi pun întrebări nu mai reușeam. Sandu însă reacționase altfel. Era indignat, plin de furie. Seara, la Scara Unu, când s-a adunat toată vechea gașcă, le-a povestit totul, mai punând și de la el, iar din povestea lui reieșea că Mendebilul ne prostise pe toți cu tâmpeniile lui, dar că acum
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și se opri din mers, căutîndu-i privirile. - Dar de ce? întrebă coborând glasul. Cine ar fi putut avea interesul să distrugă un monument istoric? Doctorul Griffith și Colomban se priviră o clipă, zâmbind cu înțeles. - Mulți, răspunse Stephens. Mai întîi, iredentiștii, indignați că revoluționarul Bran e revendicat și omagiat de câțiva poeți, filozofi și ocultiști. - În al doilea rând, continuă Colomban, biserica, mai precis ultramontaniștii și obscurantiștii care văd în Sean Bran prototipul magicianului satanist, ceea ce este absurd, pentru că Bran urma tradiția
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
discretă, bezele, ridicau pălării etțetera, iar cele mai frecvente comentarii erau provocate de nemulțumirea generală că, odată cu starea de asediu, guvernul a interzis consumul băuturilor spirtoase, văzând deci acest spectacol frivol, onestul domn Nicolaid (infirm din cealaltă campanie) s-a indignat. Cum, a spus, în ziua când s-au anunțat primele pierderi, peste cinci sute de răniți, iar morți desigur mai mulți de câți ni se spune, este posibil ca aici să nu se fi schimbat nimic ? De-a dreptul nerușinată
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
asaltat de lume. Avea anticamera plină ! Atâția care în ultimele luni îl ocoliseră, alții care nici n-avuseseră ocazia să-l cunoască, alții care îl bârfiseră sau îl atacaseră direct acum îi solicitau ajutorul ! Dinainte încă să aibă nevoie ! Era indignat, bietul Papa, povestind. Domnul Ialomițeanu provenea dintr-o familie cândva influentă în Buzău și îl cunoștea de acolo pe domnul Marghiloman. De ce atunci să nu fi apelat și el, ca și alții, într-un moment greu ? După opinia lui Margot
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
dar și crema cartoforilor, a jucătorilor la bursă, a pariorilor la cursele de cai. Și printre toți aceștia, de un rang cu nimic mai prejos, se pare, se amestecau și tartorii hoților de buzunare. Tata nu numai că nu era indignat de prezența printre onorabilități a starostilor hoților de buzunare, dar era chiar oarecum amuzat de această realitate. Ce-l amuza? Îl amuza zicea el pitorescul lor ca persoane, ca și puterea pe care o aveau peste... Breaslă!... sau cum să
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Umbra lui Țepeș Tot răsucindu-se-n mormânt frigară, A evadat, să afle ce-i prin țară; De ce-a văzut, e-atât de indignat, Că s-a întors mai trist ca un păcat. Puși doar pe hărtănit bravi patrioți, Cum să le-ascuți o țeapă la toți? De-am masacra toți codrii seculari, N-ai cum ciopli de-odată atâția pari. Sau să îi
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93456]
-
la Apolonius, până ce acesta a strigat, acum și mai tare: "Efesieni, împăratul a fost ucis chiar în clipa aceasta". Efesienii au crezut că filosoful delira și s-au temut să n-o pățească fiindcă ascultaseră asemenea vorbe, fără să se indigneze, dar ștafetele le-au adus mai târziu vestea că, într-adevăr, Domițian fusese omorât de liberții săi, la Roma, chiar în ceasul de amiază când Apolonius își ținuse discursul. Întâmplarea aceasta a avut loc pe la sfârșitul primului secol după Christos
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
grijă și indignare, numai prin atitudine ai fi putut schimba unele lucruri... Tu te ții de glume! - Mai încet acum cu vinovăția mea! Dacă crezi că mutra mea i-ar fi împiedicat! Si pe urmă eu nu știu să mă indignez în tăcere. Eu știu numai să torn vorbele reci sau fierte. Mi se părea 222 si Norv se înfurie pe mine vinovată că Rim sufere pe Ce să fata - O sufere! ... O pre? mejdii, nu vedea pe cealaltă așa de
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
zece mii de ori mai bine în pielea ei față de cum o făcuse să se simtă la ultima lor întâlnire. —Mă ajuți chiar acum, spuse ea. Robert readuse discuția la Mark. Simptomele îl fascinară, pronosticul îl deprimă, iar reacția medicală îl indignă. Să mă anunți când se întoarce Doctorul Scriitor. Aș vrea să fac niște teste pe el. Nu i-o descrise pe Barbara lui Karsh. Nu voia ca ei doi să se întâlnească, nici măcar în închipuire. —Povestește-mi despre tine, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
e nici măcar... Weber se pregătise cu explicațiile liniștitoare necesare. —Mark nu e schizofrenic, dar a dezvoltat simptome complicate. Medicamentul ăsta e eficient pentru combaterea acestor simptome. A dat rezultate foarte bune într-un caz similar... în altă parte. Daniel se indignă. N-am vrea să-l drogăm sau să-l băgăm într-un fel de cămașă de forță chimică. Se uită la Karin, care nu-l susținu. — N-ar fi într-o cămașă de forță chimică. Nu mai mult decât era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
sugerez să vă exprimați indignarea mai degrabă față de tipele de la pagina trei din tabloidele din țara asta (this country) care pozează dezbrăcate (fac semn cu bărbia în direcția lui bărbatu-su). Tipele alea, de la pagina trei, ar trebui să vă indigneze. Nu eu și copilul meu. Are dreptate. Sunt complet de acord, zice o doamnă două scaune mai încolo, cu accent irlandez. — Ai dreptate, zice Toma, de undeva din spate. Închid ochii. Copilul plânge. Acum în vecii vecilor n-o să mai
100 de zile. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
aceea ce se arată: arătare sfîntă ori vis mincinos, iluzie ori fapt de viață. Și cum spun, în abureala minții mele ( sau mai bine zic în abureala minții noastre, că suntem mai mulți) taman vine domnu' Adrian Păunescu și se indignează pe acute joase, zice: "vai, vai, popor român ce greu o duci" și, pe urmă, după ce isprăvește căinarea, pleacă la vila lui cea mare într-un Nissan Patrol, urmează la rând dom' Vadim și zice cu ochii înfipți în vulturul
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]