56,780 matches
-
-l citești pe Paul Cernat, unul dintre cei patru autori ai volumului memorialistic O lume dispărută, pentru a măsura unghiul deformării mentale și sufletești operate de regimul trecut. Directiva partinică și comanda socială echivalează cu un strung funcțional în care individul e prins, fixat, observat și corectat de toate ,protuberanțele" lui, făcut să intre într-o serie omogenă, produsă după un anumit șablon de gândire și comportament. În diferențierea schizoidă dintre acestea două (conduita publică și universul lăuntric) stă, în fond
Decrețeii (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11518_a_12843]
-
implacabil, aceasta vine, în cercuri concentrice răsturnate, până în dreptul fiecăruia, dându-i rația cuvenită de mizerie și suferință, luându-și tainul, variabil, de angajament cetățenesc și avânt revoluționar. Diferențele, deosebirile, notele proprii, ceea ce dă culoare și consistență lumii formate din indivizi, nu din clone cuminți, se interiorizează, modelează omul pe dinăuntru, în profunzimi ascunse cu grijă. Casa bunicilor (la Paul Cernat, ca și la Ioan Stanomir) e un ultim refugiu, un spațiu intim-ocrotitor tot mai expus excavatoarelor sistematizării urbane; și totodată
Decrețeii (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11518_a_12843]
-
formelor trecute, o tot mai rapidă degradare a lor. Concluziile lui Schulz pe această direcție se aflau, era de așteptat, în deplin consens cu aprecierea lui Gombrowicz, formulată în teoria formelor degradante care împiedicau exprimarea identității reale și totale a individului. Comparațiile dintre cei doi scriitori pe linia asemănărilor și deosebirilor dintre ei, conceptual și artizanal, ar putea conduce la concluzii rodnice. Cea despre imaturitate și maturitate, din primele opere, spre exemplu. Având ca punct de plecare astfel de motivații și
Bruno Schulz, precursorul by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/11528_a_12853]
-
stării civile. Problema (recentă) cu Paul Lambrino nu e dacă poate moșteni sau nu invizibilul tron al României, dacă e de sânge regal sau neam prost: e treaba sa și a celor care împart astfel de titluri. Problema e că individul încearcă să arunce țara, din pure și penibile calcule pecuniare, într-un conflict din care avem toate șansele de a ieși terfeliți. Aflat la Ierusalim, nepotul lui Zizi Lambrino n-a găsit ceva mai bun decât să învârtă cu cinism
Prinț și delator by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11533_a_12858]
-
de care vorbeam dau o mână de ajutor și aluziile livrești: Dostoievski și Kafka, cam asta citește protagonistul (filmul e spaniol, nu american). Faptul că rolul principal îi aparține lui Christian Bale e un plus, talentul lui pentru interpretarea unor indivizi cu consistente probleme psihice era deja evident în American Psycho. Da, s-a spus deja că scenariul e anorexic, dar poate va beneficia de mai multă înțelegere din partea spectatorului român obișnuit să citească printre rânduri și printre puncte de suspensie
O peliculă mai veselă decât alta by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11568_a_12893]
-
am fi de conștienți cât de supusă hazardului este ,botezarea", acest gest de identificare ne marchează - cu foarte puține excepții - pentru toată viața. Timp de secole, și chiar mai mult, în spațiul creștin european, doar un prenume distingea întrucâtva un individ printre ceilalți. Istoric vorbind, numele de familie este foarte recent... Aceste reflecții, și altele încă mai dezabuzate, pleacă de la un poem al lui Lucian Blaga, ,Numele" Ziua câteodată, uneori și noaptea, venind din occident spre țara dimineții, prin mine numele
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
ca înghețata de fructe și oamenii locului care nu le mai văd pentru că ei se gîndesc la ziua de mîine, mereu la ziua de mîine și din azi nu mai rămîne nimic niciodată". Cîte o imagine burlescă precum cea a individului care, ,cu degete butucănoase", ia la rînd sticluțele cu parfum franțuzesc, lăsînd impresia unui ,mujic care caută vodkă", nu are decît rolul unui contrast, precum prezența unei negrese în cadrul unui tablou faimos, înfățișînd un nud strălucitor.
Un jurnal al Norei Iuga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11561_a_12886]
-
destul de deficitară. Opresc aicea povestirea. Cred că este suficient. Mai vreau să subliniez un singur lucru: acțiunea iresponsabilă a televiziunii: ne-au fost arătate figuri patibulare care explicau cum s-au găsit droguri la țărăniști, ba chiar a apărut un individ care a susținut că puține zile mai înainte a fost târât cu forța în sediul PN}CD unde i s-au injectat droguri; la liberali s-a găsit o mașină de falsificat bani, iar la Universitate arme! Fără comentarii. Sic
Trecut-au cincisprezece ani by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/11574_a_12899]
-
prestigiul dus pe vecie. Dar eu nu i-aș uita, alături de minerii care schilodeau oamenii nevinovați din București, nici pe bucureștenii înșiși care aplaudau frenetic faptele de arme ale oamenilor din subpământuri. Și nu e vorba de unul sau doi indivizi scăpați de la balamuc. E vorba de mii și mii de locuitori, altminteri pașnici, care se îndrăciseră în așa hal încât păreau gata să masacreze ei înșiși ,legionarii" și falsificatorii de bani care ,subvenționau" Piața Universității. Ce-am avea de făcut
Fantomele nu au crampoane by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11576_a_12901]
-
preocuparea obsesivă pentru putere. După ce i-a amorțit mâna de câte scrisori a scris, Năstase a inventat încă o deșucheală: jocul de-a ,guvernul fantomă". Să te scoli în fiecare dimineață cu o oră-două înainte, să te întâlnești cu alți indivizi de aceeași teapă cu tine și să vă autointitulați ,guvern", să vă prefaceți că guvernați poate fi, până la un moment dat, amuzant. Dar a prelungi starea de ,fantomă" dincolo de limitele glumei - aduce a ce? A nebunie, cumva? Culmea ridicolului, ,premierul-fantomă
Fantomele nu au crampoane by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11576_a_12901]
-
de împrejurări să cadă în păcatul însoțirii cu o formațiune care se califică perfect pentru descrierea de mai sus. Ex-umaniștii deveniți peste noapte ,conservatori" ilustrează o formulă de asociere trans-ideologică (drept dovadă, rapiditatea schimbării numelui și programului politic) a unor indivizi interesați doar de profitul personal, substanțial și imediat. Nu e un secret că Traian Băsescu e iritat de supraviețuirea acestei alianțe, de care ar putea scăpa doar prin alegerile anticipate. Din păcate, președintele e singurul realmente interesat de tăierea răului
Fantomele nu au crampoane by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11576_a_12901]
-
purece în carapacea broaștei țestoase. Paradoxal, o lege a lustrației ar risca, la nivelul anului 2005, să ia înfățișarea unei nedorite, dar cu atât mai eficiente, diversiuni. Efectele în plan practic ar fi nule, în schimb o întreagă categorie de indivizi ar arbora drapelul cernit al persecuției politice. Din contră, un proces al comunismului ca sistem politic antiuman ar constitui măcar un prilej de reformă morală. Șleahta de nesimțiți, demagogi și lingăi ai lui Ceaușescu n-ar mai avea același aplomb
Ur-fascism și Ur-comunism by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11598_a_12923]
-
la condiția lui; stahanovismul capitalist care face din fiecare salariat un fel de bandă transportoare, un mecanism pe cât de bine reglat din exterior, pe atât de greu de întreținut dintr-un interior, totuși, omenesc; regulile marilor companii ce limitează libertățile individului încălcând standardele constituționale; în fine, uriașa cantitate de antidepresive și euforizante prin care toate aceste condiționări devin acceptabile - iată tot atâtea aspecte și caracteristici structurale pe care Radu Pavel Gheo le constată și le deploră. Remarcând ironia suprapunerii cu critica
America, America... by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11599_a_12924]
-
unor conștiințe europene mai largi. Nu e deloc neglijabil efectul dizolvant al postmodernismului: o despărțire, cu amărăciune și sarcasm, de spiritul limitat al propriei țări, percepută prin complexele, eșecurile și întârzierile ei. Postmodernism înseamnă, implicit, globalism, cosmopolitism, pierdere voită a individului într-o lume fără frontiere. Neliniștea apare ca un simptom, o consecință a unui exil generalizat: nicăieri nu mai ești suficient de acasă (în varianta decepționistă a unei viziuni literare) sau ești acasă peste tot (în varianta euforică a unei
Postmodernismul de peste Prut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11605_a_12930]
-
met the enemy and it is uș! Ce să spun!... Văzând cu ochii mei realitatea americană câteva luni în șir, îmi amintisem vreo două din proverbele noastre pline de umor și, psihologic, exacte, exacte, de două ori... La cel privind indivizii... care mor de binele altora... precum și la cel unde unii o duc rău de atâta sau prea bine, - ori leșină, li se face lehamite de el, adaug eu, din exces de preciziune... Nu că n-aș fi avut și eu
Agheasma anglo-saxonă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11607_a_12932]
-
de dragoste, de revolta contra tiraniei, de amenințarea morții? Publicul și-a modificat preferințele, crede criticul. înclină spre bâlbâiala ordonanței care nu izbutește să lege o propoziție și e victima unei păcăleli stupide (Woyzeck de Büchner)? La Becket și Kafka indivizii au repulsie față de pălăvrăgeală, sunt inhibați când sunt nevoiți să deschidă gura, nu pot birui o timiditate, neputința de a exista. Ceva s-a sucit hotărâtor în demersul estetic. Dar și Steiner, în pornirea sa demolatoare, se închina în fața evidenței
Anul Schiller ,Să sfidăm letargia!" by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11594_a_12919]
-
numai acolo e omul întreg, unde se joacă"). Homo ludens rezistă distorsiunilor. Pentru Schiller dialectica dintre joc și seriozitate implică o transmutare, cei care tânjesc după amuzament nu sunt eroi puri, de o moralitate neștirbită. La rampă se înghesuie și indivizi versați în rele, netemători, îmbătați de acțiune. Caracterele sunt concepute complex, cel care e sedus fără scrupule va seduce la rândul lui, și nu se va ști în ce măsură ceea ce face e premeditat sau e o adaptare pasivă la presiunea încleștării
Anul Schiller ,Să sfidăm letargia!" by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11594_a_12919]
-
dezvăluie din nou fibra colectivistă, acea "tincturare" biologică ce caracterizează spețele omenirii și pe care și-o asumă. Compămîntenii săi sînt, în vederile sale, oameni harnici, care trudesc cu tenacitate aidoma furnicilor. Dacă le sfărîmi mușuroiul, îl pot reface. Sînt indivizi "abrași", care nu cunosc felonia: "îți spun verde-n față ce gîndesc", străini de "dubla sau tripla morală" ce s-ar putea întîlni în restul țării: "Sînt oameni sănătoși: se însoară devreme, mănîncă de dimineață, se scoală cu noaptea-n
Extraordinarul Petre Pandrea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11628_a_12953]
-
insațiabilă poftă de a scrie - în convorbirea ce urmează. - Stimate domnule profesor, se spune că și locul unde venim pe lume are o influență asupra personalității noastre. Unii contestă această ipoteză. Pe filonul unor vechi precepte, Rădulescu Motru zicea că individul, cunoscându-se pe sine, dar cunoscând și mediul sufletesc căruia îi aparține, dobândește un reazim puternic pentru activitatea sa. Puteți evoca secvențe relevante din acest "mediu sufletesc", atingător cu familia, școala, cercurile tinereții? - Desigur, și locul unde ne naștem are
Al. Husar: "Caracterul dă autoritate sacerdoțiului critic" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/11609_a_12934]
-
acest "mediu sufletesc", atingător cu familia, școala, cercurile tinereții? - Desigur, și locul unde ne naștem are un cuvânt greu de spus în viața noastră. A arătat-o H. Taine cu strălucire, explicând sensul mediului în viața popoarelor și implicit a indivizilor izolați. Aș putea evoca unele secvențe relevante pe firul sugestiei profesorului nostru Rădulescu-Motru. Ar fi un roman întreg, dar - anticip - un volum cu titlul Note de drum, la care lucrez în fugă de atâția ani, confirmă această "supoziție" ce-o
Al. Husar: "Caracterul dă autoritate sacerdoțiului critic" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/11609_a_12934]
-
împunși în coaste cu kalașnicoave de către necunoscuți pe care-i imploram: - Nene, nene, unde ne duci? Dă la o parte țeava aia, dacă strănuți? Mai apoi, ne găseam într-o încăpere cu tapiserii florale de tip oriental pe pereți, un individ cu capul înfășurat într-un prosop cu iz de iasomie ne ceru pașapoartele, actele de identitate. N-am avut încotro și a trebuit să mărturisesc că le uitasem la registratură, la hotel. Veste ce-l înfurie pe celălalt tip, căruia
Secretul secretului rămâne secret by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11644_a_12969]
-
prestigiu de neimaginat astăzi. Așadar, înainte de a da vina pe rating-uri, n-ar fi rău să vedem ce e introdus în grile sub denumirea "cultură". Și vom constata că e vorba de programe născute moarte, lăsate pe mâna unor indivizi fără nici un fel de talent. Explicațiile sunt simple și triste: prin tradiție, emisiunile culturale ale vechii televiziuni de stat erau realizate de indivizi completamente lipsiți de har, al căror rol era eminamente ideologic. După 1990, ei au făcut, așa-zicând
Terorismul prin "rating" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11643_a_12968]
-
sub denumirea "cultură". Și vom constata că e vorba de programe născute moarte, lăsate pe mâna unor indivizi fără nici un fel de talent. Explicațiile sunt simple și triste: prin tradiție, emisiunile culturale ale vechii televiziuni de stat erau realizate de indivizi completamente lipsiți de har, al căror rol era eminamente ideologic. După 1990, ei au făcut, așa-zicând, "școală", instituind un model (negativ, dar persistent) al "culturnicului" bun doar să umple cu informații seci o jumătate de oră de program între
Terorismul prin "rating" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11643_a_12968]
-
Școlii de Înțelepciune" fondată în anii '20 la Darmstadt ca o ultimă încercare de reînviere în plin secol XX a tradiției practicării filosofiei în sensul grecesc de dragoste pentru înțelepciune, ca și eforturile îndreptate cu inegalată energie spre redefinirea raporturilor individului uman cu "originea" sa spirituală, cu transcendența și religiozitatea nedogmatică, trebuie citite în această cheie. Cât despre cealaltă latură a autorului Jurnalului de Călătorie al unui Filosof, cea pitoresc-temperamentală, ea a constituit de asemeni subiectul multor legende și colportaje mai
Carl J. Burckhardt: Contele Hermann Keyserling by Mihnea Moroianu () [Corola-journal/Journalistic/11615_a_12940]
-
fanteziile zămislite de mințile bolnave ale unor conducători cvasi-analfabeți? Cum a fost posibil ca o lume întreagă să privească neputincioasă - după ce ani în șir l-a cocoloșit cu cele mai înalte onoruri -, la megalomania agresivă a lui Nicolae Ceaușescu, un individ pe care bunul simț elementar te îndemna să îl eviți. O istorie a comunismului românesc este necesară, dincolo de informațiile factuale pe care le oferă, pentru a înțelege ceea ce s-a întîmplat în realitate și cum au funcționat mecanismele puterii, indiferent
Once upon a time... by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11667_a_12992]