2,126 matches
-
finalitățile globale, el rămâne un suprasistem. Suprasistemul se poate transforma în sistem doar în măsura în care finalitățile sale globale devin mai importante în raport cu finalitățile sistemelor componente, subordonându-le pe acestea din urmă și transformându-le în subsisteme proprii. Disputa dintre holism și individualism metodologic se constituie tocmai în problema relației sistem-suprasistem. Problema aflată în dispută poate fi formulată în termenii următori: sistemele sociale pot fi considerate sisteme finaliste (poziția holistă) sau suprasisteme (poziția individualismului metodologic)? În ultimă instanță, ne putem întreba: care este
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
transformându-le în subsisteme proprii. Disputa dintre holism și individualism metodologic se constituie tocmai în problema relației sistem-suprasistem. Problema aflată în dispută poate fi formulată în termenii următori: sistemele sociale pot fi considerate sisteme finaliste (poziția holistă) sau suprasisteme (poziția individualismului metodologic)? În ultimă instanță, ne putem întreba: care este realitatea ultimă, fundamentală, individul uman sau societatea? Holismul presupune că societatea este un sistem finalist primar. Tot ceea ce conține ea, inclusiv indivizii, reprezintă subsisteme ale sale constituite și modelate în conformitate cu logica
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
ale acesteia. O întreprindere poate fi considerată ca un sistem finalist care se autoorganizează în așa fel încât să maximizeze realizarea finalităților sale. Teoria actuală a organizațiilor este fundată, în cea mai mare parte, în mod clar pe opțiunea holistă. Individualismul metodologic pornește de la presupoziția inversă a holismului, și anume că singurul sistem orientat efectiv și complet de finalități proprii este individul. Societatea nu reprezintă decât rezultanta acțiunilor individuale. Ea este deci un suprasistem, în terminologia propusă aici, și nu un
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
presupoziția inversă a holismului, și anume că singurul sistem orientat efectiv și complet de finalități proprii este individul. Societatea nu reprezintă decât rezultanta acțiunilor individuale. Ea este deci un suprasistem, în terminologia propusă aici, și nu un sistem orientat finalist. Individualismul metodologic are și el o lungă istorie. O opțiune clară de acest tip poate fi găsită la John S. Mill care, în celebra sa lucrare A System of Logic afirma că legile fenomenelor sociale nu pot fi decât legi ale
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
nu pot fi decât legi ale naturii umane individuale. „Puși împreună, spune Mill, oamenii nu se convertesc într-un alt tip de substanță, cu proprietăți diferite” (apud Lukes, 1979). George C. Homans (1980), unul dintre cei mai activi promotori ai individualismului metodologic, reia ideea atunci când argumentează că propozițiile generale (legile) ale sociologiei vor trebui să fie individualiste, și nu holiste. Sociologia trebuie să pornească de la legilegenerale pe care le oferă psihologia și să deducă din acestea proprietățile interacțiunii dintre persoane. O
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
diviziunea muncii. După cum se poate observa, explicația propusă de Spencer este holistă și funcțională. Diviziunea este un instrument de creștere a fericirii colectivității și este adoptat de către aceasta din acest motiv. Punctul de vedere al lui Durkheim este tipic pentru individualismul metodologic. Două obiecții sunt formulate de către sociologul francez. În primul rând, este discutabil că fericirea colectivității a crescut ca urmare a dezvoltării sistemului industrial, a promovării diviziunii muncii. Mai degrabă, avem motive să credem contrariul. În al doilea rând, o
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de organizare mai bun, care să maximizeze finalitățile globale (perspectiva holistă), ci rezultatul neintenționat al orientării mulțimii indivizilor spre maximizarea profitului individual, ce dezvoltă acele activități tot mai specializate în care concurența este mai redusă. Cele două opțiuni - holismul și individualismul metodologic - au fiecare în parte justificări solide, dar și limite atunci când sunt prezentate fiecare ca unică perspectivă de analiză sociologică. Holismul se întemeiază pe observația că toate sistemele sociale sunt sau tind să se dezvolte ca sisteme cu finalități proprii
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
exemplu, al societății „unidimensionale” a lui Herbert Marcuse (1977). Am putea considera că holismul reprezintă o presupoziție metodologică corectă în orice analiză care ia în considerare un sistem finalist și își concentrează atenția asupra mecanismelor și tendințelor sale de autoorganizare. Individualismul metodologic, propunând explicarea constituirii sistemelor sociale de „jos în sus”, de la persoane și de la finalitățile lor individuale, explorează o altă logică. S-ar putea considera că în societate avem două procese simultane care se întretaie, se susțin și/sau intră
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
procese simultane care se întretaie, se susțin și/sau intră în conflict. Pe de o parte, din interacțiunea persoanelor, dar și a altor sisteme sociale mai complexe (întreprinderi, de exemplu), apar fenomene de agregare emergente, cărora sociologii care optează pentru individualismul metodologic le acordă o atenție deosebită. Pe de altă parte, sistemele componente ale suprasistemului inițiază la nivelul acestuia o serie de activități orientate spre promovarea efectelor emergente pozitive și excluderea sau diminuarea celor negative. Tocmai din acest proces însă suprasistemul
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
primele condiția necesară a satisfacerii celor din urmă. Odată constituite, sistemele sociale își dezvoltă propria lor logică, căutând să modeleze într-un sens convenabil atitudinile și comportamentele membrilor săi. Dacă analizăm cu atenție cele două poziții enunțate aici - holismul și individualismul metodologic -, vom observa că fiecare se bazează pe presupoziții, corecte în esența lor, dar exclusiviste. În ierarhia complexă de sisteme, subsisteme și suprasisteme din care este compusă viața socială, există, în viziunea celor două poziții, doar un singur nivel cu
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
sus”, cât și „de sus în jos”. Ea nu este nici un sistem global puternic integrat și ierarhizat, în care componentele sale sunt simple subsisteme, ca în viziunea holistă, dar nici o simplă rezultantă a acțiunilor indivizilor, un suprasistem, ca în viziunea individualismului metodologic. Societatea trebuie privită ca o ierarhizare circulară de sisteme, cu două intrări: individul și colectivitatea. Colectivitatea, la rândul ei, are mai multe niveluri: începând cu familia, ceata sau tribul din societățile arhaice, cetatea, statul-națiune și sfârșind cu umanitatea. Fiecare
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
cu configurația lor individuală, biologică, dar și socială. Aceștia formează, în funcție de interesele generate de poziția lor în sistemul producției materiale, grupuri și clase sociale, tinzând să acționeze împreună pentru a promova interesele lor particulare comune (Marx și Engels 1958). Spre deosebire de individualismul metodologic, Marx consideră însă că societatea este compusă din niveluri de agregare și integrare diferite, cu oscilații continue între accentuarea intereselor individuale sau a celor generale. Se poate spune, în concluzie, că societatea trebuie considerată ca o pluralitate de sisteme
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
ambele probabil corecte, completându-se reciproc. Explicația holistă: subsistemul neavând viziunea obiectivului de ansamblu, acesta fiind mai îndepărtat, mai puțin definit operațional pentru el, se va centra pe subobiectivul care îi este delegat, până la a-l opune obiectivului general. Explicația individualismului metodologic: membrii subsistemului (departamentului) sunt recompensați în funcție de realizarea subobiectivului delegat lor, și nu de realizarea obiectivului global. Din acest motiv, ei vor tinde să pună mai presus interesele subsistemului decât cele ale sistemului. Fiecare subsistem va tinde să lupte pentru
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
explicații implică soluțiidiferite: dacă departamentalizarea reprezintă efectul centrării excesive pe subobiective (perspectiva holistă), soluția o reprezintă accentuarea obiectivului global, înțelegerea subobiectivului în contextul acestuia; dacă, dimpotrivă, cauza rezidă în relația mai strânsă dintre subobiectiv și interesele particulare ale membrilor subsistemului (individualism metodologic), soluția va fi căutarea unei modalități de legare a intereselor particulare de realizarea obiectivelor globale, și nu numai de cea a subobiectivelor. John Galbraith (1982) oferă un alt exemplu de preeminență a finalităților unui grup socioprofesional în dinamica întreprinderii
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
adoptată s-ar formula astfel: presupunem două colectivități care evoluează în aceleași condiții de mediu și tehnologice, dar una după un model holist - pornind de la interesele și necesitățile colectivității își planifică o dezvoltare tehnologică adecvată acestora -, iar cealaltă, după modelul individualismului metodologic - producătorii individuali, pentru a-și maximiza profiturile, caută să inoveze, să dezvolte continuu tehnologia; ambele colectivități vor trece prin aceleași faze tehnologice, vor prezenta același pattern al evoluției tehnologice? Teoria lui Marx sugerează un răspuns negativ. Cele două tipuri
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
scientists in action research”, în W.G. Bennis, K.D. Benne, R. Chin (ed.), The Planning of Change, Holt, Rinehart and Winston, New York. Lipset, S., Bendix, R. (1959), Social Mobility in Industrial Societies, University of California, Berkeley. Lukes, S. (1970), „Methodological individualism reconsidered”, în D. Emmet, A. MacIntyre (ed.), Sociological Theory and Philosophical Analysis, Macmillan and Co., Londra. Malinowschi, B. (1944), A Scientific Theory of Culture and Other Essays, University of North Carolina Press, Chapel Hill. Malinowschi, B. (1948) Magic, Science and
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Change, Holt, Rinehart and Winston, New York. Lippitt, R. (1961b), „Value-judgement problems of the social scientists in action research”, în W.G. Bennis, K.D. Benne, R. Chin (ed.), The Planning of Change, Holt, Rinehart and Winston, New York. Lukes, S. (1970), „Methodological individualism reconsidered”, în D. Emmet, A. MacIntyre (ed.), Sociological Theory and Philosophical Analysis, Macmillan and Co., Londra. Malinowschi, B. (1944), A Scientific Theory of Culture and Other Essays, University of North Carolina Press, Chapel Hill. Malinowschi, B. (1948) Magic, Science and
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
sunt aceia care dețin controlul asupra comportamentului lor. Ei sunt aceia care își furnizează rațiunile pentru decizii, în funcție de modul cum percep ei situațiile existente, de nevoi și obiective, precum și de aprecierea lor cu privire la diferitele mijloace de realizare. Societățile, conform principiului individualismului metodologic, se compun dintr-un număr mare de persoane care acționează și decid independent. Tiparele vieții sociale se manifestă în comportamentele combinate ale indivizilor separați. Nu toate formele de comportament social sunt alese în mod conștient, dar totul ar fi
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
cele de sănătate publică, servicii sociale, organizații religioase, grupări politice și chiar guverne. Între acestea există competiții pentru a obține suport și resurse, conform felului În care ele definesc problema, Îi atribuie cauze și propun soluții. Spre deosebire de abordarea În termenii individualismului metodologic (alegerii raționale), În cea instituțională contează segmente specifice de populație. Un asemenea caz proeminent În SUA este cel al sexualității premaritale, materializată prin sarcini În rândul adolescentelor, În special din rândurile minorităților etnice, cu multiple efecte negative sociale, inclusiv
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
emergența mișcărilor sociale, nașterea și natura conflictelor necesare pentru a le pune În practică, procedeele de asigurare a consensului sau a ordinii sociale. Procesul de socializare se Înscrie Într-un raționament de tip holist sau tributar unor interpretări În termenii individualismului instituțional. Socializarea este analizată potrivit unei paradigme funcționaliste - În termenii rupturii de conformism și apariției comportamentelor deviante - sau potrivit unei paradigme interacționiste, punând În evidență contextul multidimensional. Socializarea poate fi, de asemenea, percepută, conform lui Jean Remy, ca o tranzacție
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
în istoria filosofiei...”, AAR, memoriile secțiunii literare, 1936-1937, 150-152; Mircea Streinul, Constantin Noica, BVS, 1937, 122; B. Br.[Barbu Brezianu], Descartes încetățenit, VRA, 1937, 497; Horia Stamatu, Descartes, BVS, 1937, 148; Mihail Sebastian, „De Caelo”, „Reporter”, 1938, 1; Nicolae Roșu, Individualism și spirit critic, UVR, 1938, 24; Octav Șuluțiu, Descartes, F, 1938, 1-2; S. T. S. [Sandu Tzigara-Samurcaș], Descartes, CL, 1938, 1-5; Vasile Damaschin, Constantin Noica, SE, 1938, 320; Munteano, Panorama, 169, 195; Vasile Băncilă, Cărțile d-nului Constantin Noica, GR, 1939
NOICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288472_a_289801]
-
unor momente importante din istoria filosofiei grecești, cum ar fi Sofiștii în Antichitatea greacă. Studiu însoțit de o traducere din Platon, Gorgias (481-506, 521-527), publicat în 1934. Cercetătorul lămurește contextul apariției mișcării sofiste, istoricul ei și principalele caracteristici, cu deosebire individualismul. El evidențiază, de asemenea, modificarea percepției asupra fenomenului sofist, situată între desconsiderarea arătată acestor spirite neîncrezătoare în capacitatea omului de a descoperi adevărul unic asupra universului și vieții de gânditorii aflați pe linia Socrate-Platon-Aristotel și reabilitarea din secolul al XIX
PAPACOSTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288666_a_289995]
-
subiecți sociali și cu o focalizare exclusivă pe principiile constitutive și reproductive ale ordinii sociale. Astfel de abordări și teoretizări au fost contracarate mai ales prin sociologia comprehensivă a acțiunii inițiate de Max Weber. Holismului societal i s-a opus individualismul metodologic centrat pe acțiunea individuală saturată de semnificații. Numai că și abordările de tip weberian s-au restrâns la practicile și dezvoltările sociale circumscrise național și chiar comunitar. Singularitatea sau particularismul fiecărei societăți concrete au rămas dominante. Societatea identificată de
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
prima tranziție care i-a fost specifică: de la ideile, formele, procesele și structurile tradiționale ale economiei, societății, culturii și politicii feudale la cele care vor consacra ulterior în forță societățile moderne prin industrialism economic, secularism cultural, raționalism cognitiv, birocratism organizatoric, individualism, valori materialiste, naționalism identitar sau globalism inter-național. Numai că modernitatea nu s-a oprit aici. Parcă pentru a nu-și trăda opțiunile inițiale, pe care până și originile lingvistice ale termenului modern le relevă (de la adverbul latin modo - „chiar acum
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
consacrării, care s-a întins până spre sfârșitul secolului XX. Modernizarea tradiției, raționalizarea cunoașterii și organizării sociale, multiplicarea și consolidarea statelor naționale și industrializarea sunt procesele cele mai reprezentative ale acestei perioade. Este epoca de înflorire a raționalismului birocratic, a individualismului și a unei largi varietăți de modernisme culturale și ideologii politice. Și tot acestei epoci îi corespunde tranziția către societatea industrială, când procesele de modernizare se diferențiază geografic și sectorial în forme care doar rareori ajung să fie pe deplin
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]