2,965 matches
-
cu uriașa putere conjugată a tuturor celorlalte state. În acest fel, întreaga comunitate internațională va acționa pentru pedepsirea agresorului și restabilirea ordinii inițiale. Principiul fundamental al securității colective este toți pentru unul, pe considerentul că pacea și securitatea internațională sunt indivizibile. Se poate spune că balanța unui mediu anarhic este înlocuită cu una reglementată, instituționalizată prin faptul că orice stat se consideră direct amenințat de un atac la care este supus un membru al comunității internaționale. În mod evident, pentru ca un
Securitatea colectivă. In: RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1521]
-
asociază acțiunii, două elemente: dreptul de acționar, care exprimă drepturile deținătorului (numit și acționar) asupra societății emitente, care este reprezentat prin „certificatul de acționar” (stock certificate); acțiunea, ca unitate a dreptului acționarului din capitalul social al firmei emitente, care este indivizibilă. Dreptul de proprietar se poate referi la una sau mai multe acțiuni, care poate fi transferat în totalitate sau în parte, prin vânzarea cumpărarea acțiunilor pe piața bursieră. Din punct de vedere al drepturilor pe care le conferă, acțiunile se
Burse. In: BURSE – ediţia a II-a by Aurel CHIRA, Elena GÎNDU, Benedicta DROBOTĂ, Andy-Felix JITĂREANU () [Corola-publishinghouse/Science/388_a_1103]
-
fi fondatorul teoriei atomice grecești. Tot Leucip a fost primul filosof care a spus că vidul există, acesta fiind asociat cu ideea de spațiu gol. Câțiva ani mai târziu discipolul său, Democrit, definea materia ca fiind un ansamblu de particule indivizibile și eterne, numite atomi, de la grecescul a-tomos (indivizibilă și care erau separați de vid. Aristotel credea în schimb că „natura are oroare de vid”, imaginându-și că materia se poate divide la infinit, în particule din ce în ce mai mici. Concepțiile lor despre
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
fost primul filosof care a spus că vidul există, acesta fiind asociat cu ideea de spațiu gol. Câțiva ani mai târziu discipolul său, Democrit, definea materia ca fiind un ansamblu de particule indivizibile și eterne, numite atomi, de la grecescul a-tomos (indivizibilă și care erau separați de vid. Aristotel credea în schimb că „natura are oroare de vid”, imaginându-și că materia se poate divide la infinit, în particule din ce în ce mai mici. Concepțiile lor despre atomi nu au fost însă rezultatul unor observații
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
cunoaștere eliberatoare. Adevărata libertate există doar prin voință și rațiune, care furnizează înțelegerea a ceea ce este necesar în mod imuabil. III.2.3. Gottfried Wilhelm Leibniz (1646 1716) Sistemul filosofic al lui Leibniz pune la baza existenței monadele, elemente spirituale indivizibile, independente unele de altele, înzestrate cu o forță activă. În consecință, materia nu este decât manifestarea exterioară a monadelor. Fiecare monadă oglindește întregul univers; concordanța dintre activitatea monadelor este asigurată de armonia prestabilită, creată de monada supremă , Dumnezeu. Pe baza
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
Structura substanțelor a constituit o problemă importantă, care a preocupat cercetătorii încă din cele mai vechi timpuri. Astfel, din antichitate s-a emis teoria conform căreia materia este alcătuită din particule extrem de mici, invizibile și indivizibile, numite atomi. Atomii substanțelor diferite se deosebesc între ei prin proprietăți, masă și dimensiune. În substanțele chimice, atomii nu sunt izolați ci se reunesc în molecule și chiar agregate mai mari prin diferite tipuri de legături chimice. Numărul și tipul
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
uniunii provenită din atotputernicia divină, la o concepție morală a subiectului ce ne impune să începem de la a treia dintre noțiunile primitive; pentru că .) Descartes a fost atenționat în moduri diverse în legătură cu dificultatea de a înțelege cum anume o substanță gînditoare, indivizibilă, imaterială, poate fi unită cu un mod, corpul ce relevă substanța întinsă și care este deci divizibil și material. Obiecțiile și corespondența poartă urmele dialogului avut cu ceilalți pentru a preciza și manifesta coerența pozițiilor sale; mai întâi Arnauld care
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
care le pot afirma sau nega” ) ; ea ascunde în plus, așa cum știm, alegerea care este un act de voință. Trebuie remarcat că Descartes se îndepărtează de compositio ce caracterizează în tradiția aristotelico-boeciană a doua operație a spiritului, intermediară între aprehensiunea indivizibilă a unei esențe și raționament. Numim judecată această operație intermediară, pe cînd latinescul judicium traduce altceva, anume un act juridic ce nu se identifică cu ea. Pentru a înțelege sensul acestei transformări moderne, trebuie să lămurim ce anume semnifică failibilitatea
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
despre corp este aceea a unei substanțe întinse în lungime, lărgime și profunzime. Această idee exclude gîndirea sau inteligența. De ce întinderea, sau mai curînd lucrul care este întins, exclude gîndirea? Răspunsul lui Descartes este invariabil: întinderea este divizibilă, gîndirea este indivizibilă. Putem concepe jumătatea sau pătrimea unui corp în timp ce o idee nu poate fi tăiata în două, o asemenea aserțiune autodistrugîndu-se. Dacă faptul de a putea concepe împărțirea unui corp (lăsăm deocamdată la o parte problema de a ști despre ce
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
sau ieșit din uz, nu este mai puțin corporal decât un corp întreg sau în stare de funcționare. Identitatea lui funcțională (adică integritatea lui funcțională) este singura lui identitate individuală, pentru că în plan ontologic corpul nu este un individ, nefiind indivizibil ci contrariul indivizibilului. Un cadavru nu este mai puțin corporal decât un corp viu, dar faptul că nu ne putem folosi de un corp mort, apropie mai mult acest corp de singura lui esență, care este una materială. De asemenea
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
uz, nu este mai puțin corporal decât un corp întreg sau în stare de funcționare. Identitatea lui funcțională (adică integritatea lui funcțională) este singura lui identitate individuală, pentru că în plan ontologic corpul nu este un individ, nefiind indivizibil ci contrariul indivizibilului. Un cadavru nu este mai puțin corporal decât un corp viu, dar faptul că nu ne putem folosi de un corp mort, apropie mai mult acest corp de singura lui esență, care este una materială. De asemenea un automobil despre
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
unei concepții în mod riguros (și fără îndoială de asemenea în mod exagerat) simetrice despre lucruri. Proprietățile unuia din tipurile de lucruri nu sunt decât negarea (sau privarea) de proprietățile celuilalt tip. Corpul este întotdeauna divizibil, spiritul este în întregime indivizibil. Spiritul sau eul este “un singur lucru și întreg”, “une chose seul et entiere”, nu putem să distingem nici o parte; dimpotrivă, nu există un singur lucru corporal sau întins care să nu poată fi cu ușurință descompus în părți de către
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
Trebuie să știm că sufletul este în mod veritabil unit cu întregul corp și că nu putem spune într-adevăr că el se află în unele din părțile sale și exceptat din altele, din cauză că este unul și într-un fel, indivizibil în raport cu dispoziția organelor sale care se raportează atât de mult unul la altul încât, atunci cînd unul este extirpat, aceasta face întregul corp defectuos.”) E limpede că de data aceasta unitatea corpului a fost gîndită de către Descartes ca o unitate
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
atunci cînd unul este extirpat, aceasta face întregul corp defectuos.”) E limpede că de data aceasta unitatea corpului a fost gîndită de către Descartes ca o unitate reală, adică precum cea a sufletului care rămîne întotdeauna modelul unic al unu-lui, indivizibil (într-un anume fel). De altfel, această idee nu este nouă în gîndirea cartesiană: nu la o asemenea concluzie se ajunge în Meditația aVIa, fără îndoială pentru că uniunea substanțială cere ca cele două substanțe care se unesc pînă în punctul
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
pînă în punctul în care formează una singură, să fie în mod egal lucruri într-adevăr, adică în mod egal substanțe? Subliniem, doar în trecere, că substanțialitatea atribuită astfel corpului are caracterul în care se recunoaște substanțialitatea sufletului, respectiv unitatea indivizibilă. Dacă acest corp omenesc este o substanță, dacă el posedă existența unei ființe prin sine sau a unei ființe care este un sine, ce sar putea opune la a-i acorda statutul de subiect, adică acela de centru de la care
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
este același corp care ieri era întreg și astăzi nu mai este. Într-un anume fel (ce confirmă explicația cartesiană a transsubstanțierii), corpul unui om este un corp fără organe, un corp fără membre, și într-un sens acest corp indivizibil nu este doar corpul meu ci eu în întregul meu. Nu este acesta felul în care corpul lui Isus Cristos, adică însuși Isus Cristos, este în întregime prezent sub formă de pâine sacră, fără să fie deloc necesar să aibă
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
de ani și se menține până azi. Democrit nu consideră cele patru elemente (apă, aer, pământ și foc) ca fiind substanțe primordiale, deoarece fiecare dintre ele este formată din atomi aflați în mișcare. Materia este constituită din unități-particule indestructibile și indivizibile, credea el, deosebite între ele prin poziție, formă, număr și felul mișcării. Necesitatea este motorul conducător al atomilor, mișcarea datorită necesității făcându-i să se apropie sau să se îndepărteze unii de alții, doi sau mai mulți putându-se transforma
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
unul. Unii sunt angulari, alții drepți sau îndoiți, concavi, convecși, sunt foarte diferiți. Ei stau împreună un timp până ce anumite necesități îi fac să se separe. Au forme diferite, dar, dintre toate, sfera este cea mai mobilă formă. Teoria atomilor indivizibili se dovedește a fi greșită. Dar atributul esențial dat de Democrit atomilor și, în special, mișcării lor continue, ce necesită un spațiu liber, este paradigmatic pentru antichitatea elenistă. Poate la aceasta a contribuit și faptul că, în matematică, Democrit a
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
în cuvintele: Dumnezeu este un nimic străveziu, pe care acum și aici nu îl pot atinge vreodată 11. În comentariile sale asupra Mishnalei, Maimonide formulează cele treisprezece principii ale credinței iudaice: 1. Existența lui Dumnezeu; 2. Dumnezeu este o unitate indivizibilă; 3. Spiritualitatea lui Dumnezeu este lipsită de corp; 4. Dumnezeu este etern; 5. Dumnezeu este singurul obiect de adorare; 6. Revelația lui Dumnezeu se face prin profeții săi; 7. Moshe domină între profeți; 8. Tora i-a fost dictată lui
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
perfect elastice (fără pierderi de energie). 5) Energia cinetică medie a diferitelor molecule gazoase este aceeași la aceeași temperatură. Postulatele teoriei atomice ale lui Dalton (secolul XIX): 1) Întreaga materie este compusă în final din particule numite atomi, care sunt indivizibile. 2) Toate particulele unui element dat sunt de aceeași greutate și au în comun și alte aspecte (dar particulele altor elemente au diferite greutăți). 3) Atomii sunt indestructibili din punct de vedere chimic și identitatea lor nu se schimbă în timpul
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
-i la adăpost de paloșul partidului. și de ce n-ar adopta, pe deasupra, și o constituție „stalinistă”, „cea mai democratică din lume?” Așa cum explica Stalin intimilor săi pe 7 noiembrie 1937, țelul său este de „a crea un stat unit și indivizibil”, astfel încât dacă o părticică s-ar detașa cumva de URSS, ea ar fi „incapabilă” să ducă o existență independentă și „ar cădea în mod necesar sub jugul străin”; altfel, oricine încearcă să distrugă unitatea statului socialist, să rupă din el
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de interpretare juridică 4. 3. Poziția suveranității poate fi temporar în suspensie dacă distribuția existentă de putere dintr-un teritoriu rămâne indecisă. 4. Suveranitatea asupra aceluiași teritoriu nu poate să fie deținută simultan de două autorități diferite; adică suveranitatea este indivizibilă. Ținând cont de aceste patru concluzii, analiza unei serii de situații istorice va furniza un test pentru utilitatea conceptului de suveranitate dezvoltat în aceste pagini, având în vedere toate întrebările importante privind obligațiile internaționale care sunt compatibile cu suveranitatea și
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
câtorva state parțial suveran și parțial nesuveran, parțial suprem și parțial nesuprem este imposibil de înțeles. Suveranitatea este un lucru întreg; a-l diviza înseamnă a-l distruge”12. „În ciuda a tot ceea ce s-a spus, susțin că suveranitatea este indivizibilă prin natura sa. Este puterea supremă într-un stat și putem la fel de bine să vorbim despre o jumătate de pătrat sau despre o jumătate de triunghi ca despre o jumătate de suveranitate. Este o eroare flagrantă să confundăm exercitarea puterilor
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
de la care pornea, trebuia să urmărească transformarea tuturor conflictelor locale în conflicte cu impact global. Dacă această lume nu poate fi una a păcii mondiale, atunci trebuie să fie o lume a războiului general. Din moment ce pacea se presupune a fi indivizibilă înseamnă că și războiul este, de asemenea, indivizibil. În contextul teoretic al securității colective, orice război desfășurat oriunde în lume este un potențial război mondial. Astfel, un mecanism care urmărea să ducă la imposibilitatea războiului ducea în fapt la universalizarea
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
conflictelor locale în conflicte cu impact global. Dacă această lume nu poate fi una a păcii mondiale, atunci trebuie să fie o lume a războiului general. Din moment ce pacea se presupune a fi indivizibilă înseamnă că și războiul este, de asemenea, indivizibil. În contextul teoretic al securității colective, orice război desfășurat oriunde în lume este un potențial război mondial. Astfel, un mecanism care urmărea să ducă la imposibilitatea războiului ducea în fapt la universalizarea lui. În loc să mențină pacea dintre două state, securitatea
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]