563 matches
-
proverbe ne oferă explicația: „școala face omul, om/ ș-altoiul, pomul pom”; „Secretul tinereții la bătrânețe se apreciază”.) „A ști este a prevedea; a prevedea este a putea.” (A. Comte) Nu se Îngrașă porcul În ajun (sau la Ignat). (Cei indolenți lasă totul pentru ultimul moment, crezând, de exemplu, că o inspirație sau o șansă de ultimă oră pot să facă ceea ce nu s-a făcut Într-un an Întreg.) Leneșul mai mult aleargă. (Pentru că cel care nu respectă timpul trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
hoață. La stăpânul scump, sluga-i hoață. (Același lucru se petrece, uneori, și În cadrul relației „profesor - elev”: astfel, când sub influența unui diagnostic didactic realizat În grabă un profesor Îi stabilește unui elev o etichetă compromițătoare - de exemplu, de elev indolent, incapabil sau recalcitrant -, atunci acel profesor nu trebuie să se mire de faptul că a dezvoltat, nu după mult timp, la elevul respectiv tocmai comportamentul școlar deficitar pe care l-a incriminat prin eticheta pusă.) Din tot răul iese și
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Când inteligența judecă moral, dobândește atributul demnității. Μ Ești făuritorul propriului destin În măsura În care ai ceva de spus sau de Înfăptuit. Μ Nu spuneți niciodată, În mod repetat sau În termeni prea categorici, unui copil - ne avertizează știința pedagogiei - că este indolent sau irecuperabil În ceea ce privește faptele sale de indisciplină, căci s-ar putea să vă creadă. Μ Copilul cucerește lumea prin zâmbet, tânărul prin fapte, iar bătrânul prin Înțelepciunea cuvântului. Μ Greu În educație nu este să trasezi proiecte de dezvoltare, ci
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Constituția nu este ea însăși de cât o rezultantă sau o consecință a temperamentului și anume: modalitatea reacțională de natură somatică a acesteia. Temperamentul propriu-zis reprezintă cadrul fiziologic al unui individ, aspectul său funcțional: un individ poate fi activ sau indolent, irascibil sau melancolic, sănătos sau bolnăvicios, predispus la tuberculoză sau cancer, etc. Temperamentul constituie deci fondul sau determinanta funcțională a unui individ, adică elementul său dinamic și invariabil prin excelență. Deși fiecărei categorii constituționale îi corespunde un anumit cadru de
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
Ion Gorun. Mai ales, însă, ea cuprindea cîteva cuvinte tari la adresa lui Titu Maiorescu...". Supărat pe idolul său pentru că "putea fi uneori teribil de violent, în corespondență, ca și verbal", Șerban cel Rău îi împrumută vocabularul, numindu-l fire de oriental indolent și genial măscărici, descoperindu-i și alte tare: prin temperamentul său antipoetic, n-a înțeles nimic din spiritul nou al simbolismului, cu eclipse surprinzătoare în acele rare momente de paroxism negativist, cînd nici un om și nici un lucru nu-i mai
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
forme atenuate de nevroză a fricii (nevroze d'angoisse) și care invadând tot individul până la obnubilarea înțelegerii îl poate conduce la acte din cele mai stupide (ca, de pildă, fuga automobilistului de la locul accidentului, legitima apărare imaginară etc.). Printre psihastenici indolenți și inactivi se găsesc mulți vagabonzi, prostituate, homosexuali utilitari etc. Aceștia furnizează un important contingent de delicvenți, fără o personalitate solidă, pe care unele doctrine criminologice îi declară atinși de labilitate. Trebuie menționată aici și importanța mitomanilor mici isterici a
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
primitive nediferențiate”, subliniind-se în felul acesta faptul că „nu este posibil să întâlnim o personalitate diferențiată în straturile inferioare ale debilității mintale” (K. Schneider). Încercând să stabilească o tipologie caracterologică a debililor mintali, K. Schneider izolează următoarele tipuri: pasivul indolent, desfrânatul leneș, încăpățânatul amorțit, recalcitrantul descreierat, eternul înmărmurit, vicleanul încăpățânat, perfidul viclean, inoportunul nevinovat, lăudărosul fanfaron, ofensatul cronic, insultătorul agresiv. Recunoaștem cu ușurință în tipurile de mai sus nota preocupărilor de „psiho-caracterologie morală” ale lui K. Schneider, pe care o
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
care Faulques le auzise În noaptea aceea: nu mai sunt femei precum cea care aș vrea să fiu. Apoi se mișcase Încet prin odaie, fără nici un țel aparent, splendidă, impudică. Avea o Înclinație naturală spre nud, spre o asemenea mișcare indolentă, cu eleganța clasei sale fine și a modelului ce fusese pentru scurtă vreme. În noaptea aceea, când Îi privea din pat mișcările de animal delicat și perfect, Faulques se gândise că ea nu avea nevoie să fie luminată. Ziua ori
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
sub ploaie și În locul unde, În prim-plan, copilul Își privea mama Întinsă pe spate, cu coapsele pătate de sânge. Pe lângă amintirile profesionale ale pictorului de război, femeia datora multe, din punctul de vedere al compoziției, unui tablou de Bonnard: Indolenta. Deși, pentru femeia de pe perete, „indolentă” nu era expresia nimerită. Markovic continua să o studieze. - Îmi permiți să-ți pun o Întrebare de profan? - Desigur. - De ce e totul atât de geometric și cu atâtea diagonale? Faulques i-a dat o
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
prim-plan, copilul Își privea mama Întinsă pe spate, cu coapsele pătate de sânge. Pe lângă amintirile profesionale ale pictorului de război, femeia datora multe, din punctul de vedere al compoziției, unui tablou de Bonnard: Indolenta. Deși, pentru femeia de pe perete, „indolentă” nu era expresia nimerită. Markovic continua să o studieze. - Îmi permiți să-ți pun o Întrebare de profan? - Desigur. - De ce e totul atât de geometric și cu atâtea diagonale? Faulques i-a dat o ceașcă cu cafea și a sorbit
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
nici măcar imaginea și sunetul pe care În clipa aceea le Înregistrau camerele de televiziune, n-ar fi putut reflecta ori interpreta acel moment - amoralitatea geologică, spusese Olvido odată, vorbind despre altceva, deși poate era același lucru; imposibil de fotografiat căscatul indolent al Universului. Și așa se sfârșiseră cei treizeci de ani de fotografie de război ai lui Faulques. Inerția acelor trei decenii Îl mai purtase o vreme și spre alte scene de război; dar atunci Își pierduse deja rămășițele de credință
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
demisie până la plecarea efectivă. Relatarea include incursiuni în trecutul personajului, angajat în activitate cu opt-nouă ani înainte. Se află aici o pictură de mediu, cu stereotipiile lui inerente: sarcini de producție, inspecții, promovări, sancțiuni, directori aroganți, bădărani, secretare impertinente, subordonați indolenți etc. Nu și cu entuziasme la comandă, festivisme deșănțate, elanuri muncitorești simulate, depășiri de plan și alte clișee realist socialiste. Dar un cheag epic lipsește. Tot astfel și în Dansul iederii, care continuă acțiunea din Preavizul. Aceeași ambianță profesională, aceeași
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289972_a_291301]
-
morală, de altfel cu mari îndemînări tehnice (rime interioare, armonizare a colorilor țipătoare). O galerie de "caractere" este alcătuită numai dintr-o combinație obiectivă de proverbe și zicători, plină de nuanțe invizibile, de o truculență genială. Iată tipul sintetic al indolentului: Când umblă prin poticele Umblarea-i e-ncovoiată Parcă e luat din iele. Ca la pisica plouată. Te uiți la dânsul și parcă La o treabă când se scoală Tot prin străchini goale calcă. Parcă are ouă-n poală. Umblă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
picioarele "pe covoare groase unde nu pătrunde frigul". Ceața Parisului i se pare infernală, cimeriană, și lumea aceasta "bîntuită de stihii, vânt, umezeli, ger, neguri" o socotește greșit concepută, pricină de fiori și triste cugetări. Și în afară de asta Alecsandri e indolent, căutător de inerție, de kief. El e un "culbec" închis în casa lui, un peștișor încălzindu-se la soare, la superficia apei, încercînd un sentiment penibil la ideea deplasării. Avea impresia că dacă și-ar fi constrâns gândul vagabond spre
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
salba-n chinguliță". Originalitatea lui Alecsandri nu s-a arătat în toată puterea decât târziu prin pe drept prețuitele Pasteluri. De obicei se observă aici percepția naturii, totuși nu aceasta e formula critică de înțelegere cea mai adecvată. Alecsandri, om indolent și terorizat de intemperii, ascuns iarna în casa lui de la Mircești pe care zăpezile o apasă cu albele lor blănuri, se dedă kiefului său hibernal la gura sobei (succedaneu de soare) și creează astfel la noi poezia intimității: Perdelele-s
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
sau chiar cu studenți: Copii de școală ce se țin de mână Poartă și-n această duminică prin soare Neurastenia lor de-o săptămână Ca niște bolnavi ieșiți pe trotuare. * Pe o stradă goală urcă-ncet, Strânși într-o ritmare indolentă, Mînă-n mînă-o fată și-un băiet, Poate, un student și o studentă... în vreme ce Liceul Internat și Seminarul iau locul beghinajului: Fiindcă e duminică, seminariști Tot stau în frig uitîndu-se pe la vitrine, La ceasornice de nichel, la rubine... Și la Internat
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
pasc soarta pe câmp și între frunzele care se dau în vânt. MATEIU I. CARAGIALE În poezii de o factură parnasiană savantă, Mateiu I. Caragiale, fiul dramaturgului (1885-1936), își căuta înfrigurat strămoșii pe care îi credea aristocrați. Vedea pe fanariotul indolent și mândru de spița lui, sau mai departe pe barbarul fără nume alergând pe câmpiile acestui pămînt: Sunt seri, spre toamnă, adânci și strălucite Ce luminîndu-mi negura-amintirii Trezesc în mine suflete-adormite. Demult, încît cad pradă amăgirii, Când Cerul pârguit la
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
14). Ecleziastul adaugă: Nu căuta cu privirea printre străzile orașului și nu hoinări prin locurile solitare (Sir 9,7). Apostolul îi spune lui Timotei: Pe lângă acestea, fiind trândavi, obișnuiesc să umble din casă în casă, și nu numai că sunt indolenți, dar sunt și guralivi, indiscreți, vorbind despre ceea ce nu îi privește (1Tim 5,13). Iar în Scrisoarea a doua către tesaloniceni, face următorul îndemn: Vă rugăm, deci, fraților, în numele Domnului nostru Isus Cristos, să stați departe de acel frate care
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
lume plină de oameni buni, cuminți și blânzi ca tata și ca moș Gheorhe din Dodești, sfântul bunic cu căciula țurcană; o lume bună și curată”. Nu trebuie să rămînem cu impresia că acești țărani erau doar firi domoale sau indolente, din neam de răzeși (ca Virgil Caraivan), săraci dar mândri; acest fond de bunătate era uneori mânat pe undeva de drame adânci: nedreptatea, suferința, umilința, drame provocate de societatea de pe atunci, cum se putea vedea în Velerim și Veler Doamne
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93467]
-
parte a domniei lui Ludovic al XV-lea (1743-1774). La moartea lui Fleury, Ludovic al XV-lea, care are atunci treizeci și trei de ani, își anunță intenția de a guverna fără Prim Ministru. De fapt, inteligent și sensibil, dar timid și indolent, el nu-și vede, decît din cînd în cînd, de meseria sa de rege. Războiul de Succesiune a Austriei și consecințele sale. Curtea devine astfel centrul tuturor intrigilor, în special în jurul doamnei de Pompadour, amantă a regelui începînd din 1745
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
îmbufnată, a cărei falcă de jos, lungă de circa cincisprezece picioare, atîrnă într-un unghi drept cu trupul, întocmai ca școndrul unei corăbii... Balena nu-i moartă, e numai prost dispusă, ori bolnavă, dacă nu chiar ipohondră și atît de indolentă, încît falca îi atîrnă moale în chingi, într-o atitudine dizgrațioasă, ca și cum ar fi un reproș viu adresat întregului trib, care desigur că-o blestemă printre dinți: „înțepeni-i-ar fălcile!“ în majoritatea cazurilor, această falcă inferioară, pe care un
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
sînt, într-adevăr, relativ delicate, talia lor nedepășind, cred, o jumătate de duzină de iarzi. Nu se poate nega, totuși, că ereditar, au tendințe de îngrășare. Face să te uiți la acest harem și la stăpînul lui, în timpul promenadelor lor indolente. întocmai ca oamenii de lume, balenele astea sînt veșnic în căutare de noutăți. Le poți întîlni la Ecuator exact în perioada cea mai prielnică pentru alimentație, după ce și-au petrecut, poate, vacanța de vară în mările septentrionale, evitînd astfel obositoarea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cu Felix Chuev că România și Ungaria au fost țările comunizate cu cele mai mari eforturi (Chuev: 1993, 62-63). Însă, odată România intrată în colimatorul Moscovei, procesul a fost implementat după un mecanism articulat exclusiv la nivel politico-ideologic și deci indolent relativ la comportamentul societății sau al elitei politice (Roberts: 1969, 265). Chiar dacă au fost făcute concesii, ele au fost ghidate întotdeauna de rațiuni politice și în subsidiar ideologice. Moralitatea, sentimentul de vină sau pur și simplu preocuparea autentică pentru nevoile locale
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
scenariul progresează pe două planuri net delimitate existențial: de-o parte drama însingurării în suferință a unor ființe sfâșiate de patimi și vise, de cealaltă, lumea reprezentanților ordinii publice, o lume viscerală, bântuită de instincte animalice și degradată de trădarea indolentă a menirii ei sociale. Prima descinde într-adevăr din litera lui Caragiale, a doua s-a închegat pe ecran din vâna pamfletară a unui regizor format intelectualmente la școala și în spiritul necruțător al lui Caragiale, și marcat cinematografic de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
valorilor. În societ]țile de mici dimensiuni, moral] nu este în primul rând o preocupare pentru idealuri abstracte, ci se refer] mai degrab] la starea de lucruri și la tr]inicia relațiilor. Morală nu este o cale hedonist], de absolut] indolent], ci un efort de a ajunge la cele mai rezonabile aranjamente posibile ținând seama de fericire și durere, de bucuriile și necazurile tuturor. Ins] eforturile nu sunt încununate de succes întotdeauna. Orice antropolog întâlnește și comportamente care provoac] (adesea, intenționat
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]