16,142 matches
-
paroxistice, duc la perceperea divinității drept o imagine la în-ceput puțin veridică, improbabilă, cameleonică, dar care se limpezește, strecurată prin oglinzi: În apa oglinzilor, Doamne, Cameleone, spală-te, îneacă-te, limpezit, strecurat ca un aur preacurat. (Iluzoria) Prezența incredibilă, neașteptată, induce ideea existenței ochiului lui Dumnezeu lipit de fereastra lumii. Totul este irizat, estompat, poate și dintr-o imensă discreție. Atingerea privirii de imaginea din oglindă este neapărat inițiatică, dar numai pentru o insesizabilă clipă. Imediat se convertește în alte imagini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
măști la fel de străine). Totul se întâmplă cu un puternic simț al transcodării, al devierii sensu-lui prin exploatarea caracterului tautologic al imaginii. Mai departe, serii de imagini similare sunt bruscate și chiar abrutizate pentru a nu mai semăna cu sine, a induce eroarea, minciuna, înșelătoria. Unele imagini se maturizează brusc, ca niște copii care și-au lăsat seara papucașii lângă pat și dimineața picioarele, monstruos de mari, nu mai încap în aceștia. Nu e povestea lui Gulliver, ci a unui "eu" inadaptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
tradiție, dincolo de memorie, o realitate violentă și abruptă? Eugen Simion spusese încă din 1978: "Proza lui Emil Botta este un complicat monolog în fața oglinzii."41 Această sentință ne duce neapărat cu gândul la tema dublului, la numărul 2, cel care induce absență de sine, disperată luptă de autoafirmare, de recâștigare a prezenței. Cum să faci față realității când concretul devine atât de impalpabil, încât îți scapă printre degete și se strecoară sub ochii tăi în oglindă? Cum să mai ai încredere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Podișul Bârladului, subregiunea Podișul Central Moldovenesc. Din punct de vedere matematico geografic, bazinul Lohan este situat între 46ș35’ - 46ș50’ latitudine N și 27ș52’ - 28ș02’ longitudine E. În trasarea limitelor hidro-morfologice ale acestei unități naturale, interferențe de ansamblu ale condițiilor fizico-geografice induc unele dificultăți, dar linia cumpenelor de apă poate contura totuși o personalitate distinctă. În conformitate cu regionarea fizico-geografică menționată, se pot semnala următoarele diviziuni naturale învecinate: • Depresiunea Huși - la est; • Dealurile Fălciului - la sud-est; Culoarul Bârladului - la sud; • Culmile mai înalte ale
BAZINUL LOHAN Studiu fizico-geografic. Scurte consideraţii asupra vechimii locuirii şi evoluţiei utilizării terenului. by DANIELA BRĂNICI () [Corola-publishinghouse/Administrative/530_a_940]
-
de pe versanți și din hârtoape (exemplu, satele Oltenești, Târzii). Remarcabilă este gruparea satelor noi, de împroprietărire, pe valea Lohanului și a Crasnei (exemplu, Satu Nou, la circa 2,5 km NE de Crețești, pe dreapta Lohanului). După 1966, criza agrară indusă de cooperativizarea forțată a agriculturii, într-o regiune în cea mai mare parte improprie pentru marea cultură, îmbinată cu creșterea atractivității urbane și a altor state europene (mai ales Italia, Spania, Portugalia), în funcție de ritmul accelerat al industrializării și cu prăbușirea
BAZINUL LOHAN Studiu fizico-geografic. Scurte consideraţii asupra vechimii locuirii şi evoluţiei utilizării terenului. by DANIELA BRĂNICI () [Corola-publishinghouse/Administrative/530_a_940]
-
bucur și mulțumesc! Știu că această ridicare spirituală ar fi trebuit să fie pe toate planurile: citit, scris, muncit. N-a fost chiar așa, am avut așa o stare de moleșeală vecină cu indiferența și cred că mi-a fost indusă, pentru că știam că trebuie să mă apuc de treabă și am tot amânat-o de azi pe mâine. Pentru asta am primit și avertismente pe care am să vi le spun imediat. Într-o noapte eram pe pat culcată și
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
de canalizare din orașele analizate; 2. Nu este neobișnuită prezența de secțiuni de conductă deteriorate (beton sfărâmat, secțiuni colmatate, conducte de beton prin care au pătruns rădăcini de arbori etc.Ă; 3. Rata insuficientă de branșare la rețelele de canalizare induce riscuri importante de sănătate publică în cele mai multe orașe, în special în zonele în care populația este alimentată din rețeaua de alimentare cu apă; 4. Apa uzată este parțial deversată direct în cursuri de apă de suprafață prin ocolirea facilităților de
Reţele de canalizare : partea teoretică by Viorel TOBOLCEA,Valentin CREȚU, Cosmin TOBOLCEA () [Corola-publishinghouse/Administrative/91723_a_93003]
-
o vârstă când știe să prețuiască generozitatea cu care femeia i se dăruiește, trup și suflet; și îi percepe, la rândul său, dorința de reciprocitate. Prin urmare, o ființă care vrea să se simtă femeie, nu doar femelă. Toate acestea induc „aventurii” o desfășurare deloc lineară, oferind suficient loc și suspiciunilor, și reproșurilor, și regretelor amândurora de a se fi găsit cu atât de mare întârziere. Poate că de aceea întâlnirile lor (rare!) au ceva „aparte”. Iat-o pe Teodora cum
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
pudibonderia oficială ce domnește în școală, în literatură, în întreaga societate „ideologizată” de partidul bolșevicilor (pripășiți sau băștinași) din România. După ce trecuse prin atâtea, voia să și regăsească „firea ascunsă” sub straturile de personalitate educată, „construită” pe un model cultural indus de familie, școală etc. Înainte de a muri dorea să afle, în fine, cine este el, cel adevărat, fidel naturii sale profunde, de care nu a avut timp să se ocupe. În mod sigur, preocuparea aceasta secretă debutase ceva mai devreme
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
în prezența unei femei atrăgătoare. Imagini și „idei primite” pot chiar deforma reprezentarea ființei feminine care îi stă în față „în carne și oase”, emanând farmec și mister, determinând în sufletul „buiac” al respectivului tânăr o neașteptată „transfigurare”. Este ceea ce induce o anume inconsistență în angajamentul său erotic. Ce se întâmplă însă cu bărbatul trecut bine de vârsta „romantismelor”, precum Profesorul din paginile lui P.H.L.? Comentariul scriitorului lasă să se vadă printre rânduri și ceva (poate chiar mai mult decât pare
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
că poate trăi „tinerește” în preajma ei, ca un puști îndrăgostit. Nu știa că poate reacționa necugetat când s-a pus problema „responsabilizării” legăturii lor, adică odată cu apariția iminentă a copilului. În fine, nu gândise niciodată că o nouă perspectivă existențială (indusă de responsabilitatea paternă) poate schimba radical meditația și sensibilitatea unui bărbat. Nașterea unui copil nu este un simplu eveniment, ci un mister. Din clipa în care imaginația sa a început să lucreze (mai exact, după ce Teodora l-a anunțat că
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
lucrurilor și acțiunilor din jurul ei. Se redistribuie spațiul casei, se reordonează mobilierul, se reprogramează treburile fiecărui membru al familiei. Totul capătă alt sens, altă finalitate. „Este pur și simplu uimitor cîte schimbări, cît suflu proaspăt și cîte energii poate să inducă într-o familie un ghemotoc de om!” - își spune Domnul R. după fiecare vizită făcută Teodorei. „Și cît curaj poate aduna în sufletul ei o mamă!...” - adaugă scriitorul, cu satisfacția (mărturisită) de a-și fi văzut eroii ajunși la un
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
că majoritatea copiilor evoluează rapid, părăsesc teritoriul imaginar al jocului și al fabulației aparent gratuite, pentru a accede la jocul (dirijat) al inteligenței. Pe măsura creșterii își face loc tot mai vizibil ceea ce părinții și educatorii cu vocație știu să inducă discret: cenzura morală. Aceasta se conturează treptat, odată cu pașii făcuți de la gratuitate la finalitate conștientizată; de la căutarea de dragul căutării la dorința constantă de a găsi ceva definit: simplu sau complicat, de utilitate strict personală sau de interes mai larg, măreț
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
marii creatori, precum și de cei înzestrați cu vocație mistică pentru poezie, înțelegând prin "poezie" artele în general, muzica fiind cea mai propice transfigurării. Dar oricine posedă receptori pentru vibrația poetică poate parcurge, la diverse nivele, beatitudinea purificării și plenitudinii neoexistențiale indusă de marea artă. * Noi viețuim în mediul a trei ordine de realități: realitatea ascunsă a lucrurilor, pe care nu o putem cunoaște; apoi realitatea curentă, comună, constituită de ceea ce ne apare, ceea ce înregistrează posibilitățile cognitive ale simțurilor noastre, și anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
poeziilor era acompaniată de liră. Prin urmare, poezia trebuie sine qua non să dezvolte virtuțile cântului, ale muzicii. Care sunt aceste virtuți ? Fenomenologia muzicii se desfășoară în trei momente; sunet, stingerea sunetului, nașterea unui sunet nou din energia dezvoltată și indusă de sunetul precedent, acest lucru la indefinit, astfel că Platon a putut afirma că muzica este "vecinicie în mișcare". Și fiind melodioasă, o poezie induce sentimentul eternității și, prin aceasta, este orfică. Incantația cantabilitatea unită cu caracterul ritualic de instituire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
desfășoară în trei momente; sunet, stingerea sunetului, nașterea unui sunet nou din energia dezvoltată și indusă de sunetul precedent, acest lucru la indefinit, astfel că Platon a putut afirma că muzica este "vecinicie în mișcare". Și fiind melodioasă, o poezie induce sentimentul eternității și, prin aceasta, este orfică. Incantația cantabilitatea unită cu caracterul ritualic de instituire a logicii interne a poemului pregătesc absorbția transfiguratoare în inefabil. Exemplu absolut de poezie orfică este eminesciana Peste vârfuri. Melodicitatea poeziei, trăsătură fundamentală a liricii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
poemului pregătesc absorbția transfiguratoare în inefabil. Exemplu absolut de poezie orfică este eminesciana Peste vârfuri. Melodicitatea poeziei, trăsătură fundamentală a liricii lui Eminescu, care a fructificat în mod unic eufonia, cantabilitatea graiului românesc, împlinește rolul amintit mai sus, de a induce sentimentul mișcării fără sfârșit, "eternitatea în mișcare", proprie muzicii, de care vorbește autorul Dialogurilor. În poezia Peste vârfuri, incantația ritualică este efectuată de mișcările din natură alunecarea lunii pe cer și bătaia frunzelor codrului, mișcări continuate de sunetul cornului, deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
inspirației se dăruiește celui având vocația înălțării: "Am crescut mai înalt decât omul,/ Norii planează prea aproape de mine,/ Aștept cel dintâi fulger." Misterul insondabil al dicteului poetic, caracterul imperios și natura sa de fulger constituie o revelație intuitivă originară care induce o a doua naștere a lumii. Fiecare mare poem ne dezvăluie și ne face să viețuim o altă față a absolutului. "Poezia este un absolut real", afirma Novalis. Inspirația unui moment face cât experiența unei vieți, afirmă O.W. Holemes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
printre tablouri". Extrapolând această idee, o plimbare filozofică deschisă emoțional către sensurile cosmice ale existenței umane trebuie să fie și hermeneutica apropierea de creațiile literaturii sau ale muzicii aflate în zonele eterate ale spiritului. Opera de artă ideală trebuie să inducă atât sentimentul finitului cât și al infinitului. Pe de o parte, sentimentul certitudinii existențiale prin certitudinea formei perfecte, a tiparului care captează onticitatea în modelul de ființarea a lumii umane; pe de altă parte, deschiderea, eliberarea către infinit, către indefinit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
cât și al infinitului. Pe de o parte, sentimentul certitudinii existențiale prin certitudinea formei perfecte, a tiparului care captează onticitatea în modelul de ființarea a lumii umane; pe de altă parte, deschiderea, eliberarea către infinit, către indefinit, pe care o induce sentimentul inefabilului. Armonia formei este domeniul sensibilității, actul eliberării aparține intelectului. Certitudinea armoniei îmbinată cu certitudinea eliberării: acesta este motivul pentru care în crearea operei de artă este nevoie de participare indistinctă a sensibilității și a intelectului. Arta gânditoare este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
omului de armonie este vitală: ea însemnează nevoia de existență. Ca atare, conform acestui apriorism sine qua non, într-o poezie, într-o operă de artă în general, omul receptează coerența sau incoerența, armonia sau dizarmonia, adică factorul care îi induce certitudinea vieții sau incertitudinea. Într-o poezie care este un heteroclit lax, sfărâmicios, cuvintele se risipesc fără a lăsa amprentă în memoria cititorului. Ca atare, preocuparea poetului este tocmai această alcătuire armonioasă a liricii sale: Și eu, eu sunt copilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
este decisivă pentru receptare. Fuga, aglomerarea de idei și imagini care nu polarizează către un sens unitar, sens rezultat fie al unui mers linear, sau al confruntării dialectice dintre tensiuni, este refractară receptării, tocmai pentru că un agregat confuz, dizarmonic nu induce cititorului sentimentul certitudinii ontice. Un gazel al lui Hafiz, un sonet al lui Petrarca, o poezie a lui Goethe, Baudelaire, Tagore etc., oricât de extinse ar fi, constituie un rotund indisolubil din care nu se poate scoate nimic și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
ordine și frumusețe", cum se exprimă autorul cărții Les fleurs du mal, de "ordine sublimă", cum cere Hölderlin. De exemplu, în vastele poeme eminesciene ideatica se desfășoară într-o desăvârșită unitate, o coerență subtilă care știe să creeze și să inducă înțelesul urmărit: în Luceafărul drama antinomiilor noroc/nenoroc, teluric/uranic, în Povestea magului incompatibilitatea dintre geniu și lumea străină unde a fost aruncat, în Panorama deșertăciunilor evoluția ineluctabilă a civilizațiilor de la mărire la dispariție, consecutiv decăderii morale. Aceste poeme sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
salcâmilor, curgerea apelor. Pe de altă parte, bătaia vântului de toamnă, amplificarea umbrei, plânsetul apei conferă acestor mișcări dimensiunea mutabilității universale, a permanentei schimbări care ritmează perpetuitatea somnului morții. "In felul acesta, are loc convertirea spațiului fizic în spațiu psihic inducând sentimentul comuniunii eterne, dincolo de viață. Cadențarea dintre spațiul extern și cel sufletesc, cu transformarea firească a spațiului senzorial în zări sufletești o întâlnim, între altele, în poezia Și dacă... Și dacă ramuri bat în geam/ Și se cutremur plopii,/ E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
spirituală a universului său poetic, și anume elevația viziunilor sale ("Ci eu in lumea mea mă simt / Nemuritor și rece"), a ideilor ("Lume ce gândea în basme și vorbea în poezii"), a cuvintelor ("Spăși-voi visul de lumină"). Ne este indusă în felul acesta o bucurie superioară iscată de sentimentul armonizării cu spațiul eteric al idealităților, al valorilor eterne, al absolutului. Poezia lui Eminescu este un spațiu al imaculării, un orizont serafic analog spațiilor poetice ale lui Hölderlin, analog Largo-ului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]