1,438 matches
-
lungă), care a fost vizibilă în India, China, Japonia, Pacificul de vest și până în Hawaii. Umbra Lunii pe Pământ a fost o fâșie cu lățimea maximă de 258 km. La 15 ianuarie 2010 a avut loc cea mai lungă eclipsă inelară de Soare a mileniului 3 (11 minute si 8 secunde), vizibilă din anumite părți din Africa, Oceanul Indian, sudul Indiei și sud-estul Asiei. Următoarea eclipsă de Soare inelară importantă va avea loc abia în anul 3043 (!). La 11 iulie 2010 a
Eclipsă de Soare () [Corola-website/Science/304033_a_305362]
-
258 km. La 15 ianuarie 2010 a avut loc cea mai lungă eclipsă inelară de Soare a mileniului 3 (11 minute si 8 secunde), vizibilă din anumite părți din Africa, Oceanul Indian, sudul Indiei și sud-estul Asiei. Următoarea eclipsă de Soare inelară importantă va avea loc abia în anul 3043 (!). La 11 iulie 2010 a avut loc o eclipsă totală de Soare pe Insula Paștelui din Pacific (care ține de Chile). În cursul dimineții de 4 ianuarie 2011 a avut loc o
Eclipsă de Soare () [Corola-website/Science/304033_a_305362]
-
locuri la circa 1/2 oră. 1 iunie 2011 - eclipsă de Soare parțială, vizibilă în Europa 1 iulie 2011 - eclipsă de Soare parțială, vizibilă în Europa 25 noiembrie 2011 - eclipsă de Soare parțială, vizibilă în Europa 20 mai 2012 - eclipsă inelară de Soare, vizibilă în China, Japonia, Pacific, partea de vest a SUA 13 noiembrie 2012 - eclipsă totală de Soare, vizibilă în nordul Australiei și în Pacificul de sud. 20 martie 2015 - eclipsă totală de Soare vizibilă în insulele Feroe și
Eclipsă de Soare () [Corola-website/Science/304033_a_305362]
-
Absida altarului este decroșată, poligonală cu cinci laturi. Acoperișul este unul comun atât pentru naos și pronaos cât și pentru absida altarului. Turnul clopotniță nu are o galerie deschisă dar coiful turnului are învelișul întrerupt, element ce amintește de ornamentul inelar întâlnit și la alte biserici din zonă. În interior, pereții bisericii au fost tapetați cu catifea sau material ce culoare roșie și multe, multe prosoape trandiționale. Astfel, pictura realizată în 1783 de Samoki Teodor din Kașa a fost acoperită. Ușile
Biserica de lemn din Mierag () [Corola-website/Science/312400_a_313729]
-
cu un relief variat, având 4 intrări. Proiectul parcului a fost elaborat sub conducerea arhitectului Robert Kurz. Zona de parc a constituit inițial circa 114 hectare, lacul avînd o suprafață de 34 hectare. În jurul lacului a fost amenajată o alee inelară de o lungime de 2,5 kilometri. În parc cresc plopul canadian și plopul piramidal, castanul sălbatic, mai multe specii de salcâm și arțar, salcie albă, tei, frasin, catalpa, pin negru, Sophora japonică. Lacul a fost populat de crap, caras
Parcul Valea Morilor () [Corola-website/Science/334575_a_335904]
-
gheare simple, neadaptate pentru săpat. Au mers plantigrad, călcând pe toată talpa piciorului. Ochii sunt mici, iar urechile mari. Botul este în general ascuțit, alungit moderat sau foarte mult. Bulele timpanice sunt incomplet dezvoltate, reprezentate doar prin oase de formă inelară. Arcurile zigomatice sunt largi și masive, însă cutia craniană este relativ mică. Molarii au coroana joasă și largă și au creste așezate în formă de W. Primul și al doilea molar au câte cinci cuspide, dintre care cel central este
Erinaceide () [Corola-website/Science/332717_a_334046]
-
ia parte la formarea aponevrozei dorsale a degetului respectiv. Astfel, primul mușchi interosos se inseră pe tendonul mușchiului extensor al degetului destinat indexului și pe fața medială a bazei falangei proximale a indexului, al doilea mușchi interosos pe tendonul destinat inelarului și pe fața laterală a bazei falangei proximale a inelarului, iar al treilea mușchi interosos pe tendonul destinat degetului mic și pe fața laterală a bazei falangei proximale a degetului mic. Fața palmară a mușchilor interosoși palmari este acoperită de
Mușchii interosoși palmari () [Corola-website/Science/331899_a_333228]
-
primul mușchi interosos se inseră pe tendonul mușchiului extensor al degetului destinat indexului și pe fața medială a bazei falangei proximale a indexului, al doilea mușchi interosos pe tendonul destinat inelarului și pe fața laterală a bazei falangei proximale a inelarului, iar al treilea mușchi interosos pe tendonul destinat degetului mic și pe fața laterală a bazei falangei proximale a degetului mic. Fața palmară a mușchilor interosoși palmari este acoperită de tendoanele mușchilor flexori ai degetelor și de mușchii lombricali ("Musculi
Mușchii interosoși palmari () [Corola-website/Science/331899_a_333228]
-
pe cale chirurgicală (reconstrucție himenală) este posibilă. La această operație, marginea himenului este reconstituită, asfel încât la un act sexual el va fi lezat și va sângera, putând livra "dovada" virginității. La unele mamifere himenul nu este decât o mică cută inelară la deschiderea vaginului. Himenul este prezent la cimpanzei, elefanți, lamantini, balene și cai .
Himen () [Corola-website/Science/315020_a_316349]
-
de a accelera însușirea unei execuții perfecte, își accidentează mâna dreaptă. Alte surse presupun că inabilitatea mâinii drepte ar fi fost cauzată de medicamentele împotriva sifilisului. Aceste surse susțin că a încercat o procedură chirurgicală radicală pentru a separa tendoanele inelarului de cele ale degetului mijlociu (musculatura primului este legată de cea a mijlociului), făcându-l astfel cel mai "slab" deget. Indiferent de cauze, ambițiile sale ca pianist fiind ruinate, ia hotărîrea de a se dedica complet compoziției și începe un
Robert Schumann () [Corola-website/Science/299745_a_301074]
-
a ulnei ("Incisura radialis") de pe sfertul superior al marginii laterale a ulnei și pe creasta mușchiului supinator ("Crista musculi supinatoris ulnae"); se mai prind însă și pe ligamentul colateral radial al articulației cotului ("Ligamentum collaterale radiale articulationis cubiti"), pe ligamentul inelar al radiusului ("Ligamentum anulare radii") și pe epicondilul lateral al humerusului ("Epicondylus lateralis humeri"). De aici fibrele sale musculare coboară oblic și lateral înconjurând posterior treimea superioară a radiusului. Se insera în treimea superioară a feței laterale și anterioare a
Mușchiul supinator () [Corola-website/Science/331814_a_333143]
-
anulare radii") și pe epicondilul lateral al humerusului ("Epicondylus lateralis humeri"). De aici fibrele sale musculare coboară oblic și lateral înconjurând posterior treimea superioară a radiusului. Se insera în treimea superioară a feței laterale și anterioare a radiusului, între ligamentul inelar și inserția mușchiului pronator rotund ("Musculus pronator teres"). În ansamblu mușchiul este format din două fascicule suprapuse printre care trece ramura profundă a nervului radial ("Ramus profundus nervi radialis"). Mușchiul este situat profund și este acoperit de cei doi extensori
Mușchiul supinator () [Corola-website/Science/331814_a_333143]
-
Verigheta este un inel din platină, aur sau argint, simbol al legăturii dintre logodnici sau al uniunii contractate prin căsătoria a două persoane; verigheta este purtată, de obicei, pe degetul "inelar" stâng (sau drept), denumit de aceea așa în mai multe limbi. Substantivul românesc "verighetă" este un diminutiv al substantivului din , format cu ajutorul sufixului "-etă". La rândul său, cuvântul românesc "verigă" este împrumutat din limba slavă: "veriga". În timpul lui Plinius, verigheta
Verighetă () [Corola-website/Science/327566_a_328895]
-
rândul său, cuvântul românesc "verigă" este împrumutat din limba slavă: "veriga". În timpul lui Plinius, verigheta era din fier, însă din primele secole ale Creștinismului, deja verigheta era din aur. Potrivit epocilor și țărilor, verigheta se poartă la mâna stângă, pe "inelar" sau chiar pe "police" (numit și "degetul mare"). În Evul Mediu, verigheta era purtată, de preferință pe inelarul mâinii drepte. Abia începând din secolele al XVI-lea și al XVII-lea, a început să fie purtată pe inelarul stâng. În
Verighetă () [Corola-website/Science/327566_a_328895]
-
însă din primele secole ale Creștinismului, deja verigheta era din aur. Potrivit epocilor și țărilor, verigheta se poartă la mâna stângă, pe "inelar" sau chiar pe "police" (numit și "degetul mare"). În Evul Mediu, verigheta era purtată, de preferință pe inelarul mâinii drepte. Abia începând din secolele al XVI-lea și al XVII-lea, a început să fie purtată pe inelarul stâng. În Spania, cu excepția Cataloniei, în Grecia, Ungaria, Polonia, Regatul Unit, Federația Rusă, în țările nordice și în Germania, verigheta
Verighetă () [Corola-website/Science/327566_a_328895]
-
stângă, pe "inelar" sau chiar pe "police" (numit și "degetul mare"). În Evul Mediu, verigheta era purtată, de preferință pe inelarul mâinii drepte. Abia începând din secolele al XVI-lea și al XVII-lea, a început să fie purtată pe inelarul stâng. În Spania, cu excepția Cataloniei, în Grecia, Ungaria, Polonia, Regatul Unit, Federația Rusă, în țările nordice și în Germania, verigheta este purtată, de preferință, pe inelarul drept. În Țările de Jos, catolicii poartă verigheta pe inelarul stâng, iar protestanții pe
Verighetă () [Corola-website/Science/327566_a_328895]
-
secolele al XVI-lea și al XVII-lea, a început să fie purtată pe inelarul stâng. În Spania, cu excepția Cataloniei, în Grecia, Ungaria, Polonia, Regatul Unit, Federația Rusă, în țările nordice și în Germania, verigheta este purtată, de preferință, pe inelarul drept. În Țările de Jos, catolicii poartă verigheta pe inelarul stâng, iar protestanții pe inelarul mâinii drepte. În România, în Franța, Italia, verigheta este purtată, de preferință, pe inelarul mâinii stângi. Creștinii poartă verigheta ca simbol al credinței, al iubirii
Verighetă () [Corola-website/Science/327566_a_328895]
-
să fie purtată pe inelarul stâng. În Spania, cu excepția Cataloniei, în Grecia, Ungaria, Polonia, Regatul Unit, Federația Rusă, în țările nordice și în Germania, verigheta este purtată, de preferință, pe inelarul drept. În Țările de Jos, catolicii poartă verigheta pe inelarul stâng, iar protestanții pe inelarul mâinii drepte. În România, în Franța, Italia, verigheta este purtată, de preferință, pe inelarul mâinii stângi. Creștinii poartă verigheta ca simbol al credinței, al iubirii reciproce și al armoniei. Sfântul Isidor de Sevilla (cca 560-636
Verighetă () [Corola-website/Science/327566_a_328895]
-
stâng. În Spania, cu excepția Cataloniei, în Grecia, Ungaria, Polonia, Regatul Unit, Federația Rusă, în țările nordice și în Germania, verigheta este purtată, de preferință, pe inelarul drept. În Țările de Jos, catolicii poartă verigheta pe inelarul stâng, iar protestanții pe inelarul mâinii drepte. În România, în Franța, Italia, verigheta este purtată, de preferință, pe inelarul mâinii stângi. Creștinii poartă verigheta ca simbol al credinței, al iubirii reciproce și al armoniei. Sfântul Isidor de Sevilla (cca 560-636), în celebra sa Etymologiae, scria
Verighetă () [Corola-website/Science/327566_a_328895]
-
țările nordice și în Germania, verigheta este purtată, de preferință, pe inelarul drept. În Țările de Jos, catolicii poartă verigheta pe inelarul stâng, iar protestanții pe inelarul mâinii drepte. În România, în Franța, Italia, verigheta este purtată, de preferință, pe inelarul mâinii stângi. Creștinii poartă verigheta ca simbol al credinței, al iubirii reciproce și al armoniei. Sfântul Isidor de Sevilla (cca 560-636), în celebra sa Etymologiae, scria că verigheta se așază pe inelarul stâng întrucât există o venă care ajunge de la
Verighetă () [Corola-website/Science/327566_a_328895]
-
Franța, Italia, verigheta este purtată, de preferință, pe inelarul mâinii stângi. Creștinii poartă verigheta ca simbol al credinței, al iubirii reciproce și al armoniei. Sfântul Isidor de Sevilla (cca 560-636), în celebra sa Etymologiae, scria că verigheta se așază pe inelarul stâng întrucât există o venă care ajunge de la inimă. De-a lungul anilor, verigheta a devenit un obiect de modă, ceea ce face ca din când în când, ea să-și schimbe stilul. Până la începutul anilor 2000, verigheta era fină (doi
Verighetă () [Corola-website/Science/327566_a_328895]
-
a fi pe deplin pregătiți, ceea ce a dus mereu la înfrângere. Drept urmare, au pierdut mare parte a imperiului lor în tratatele de pace care au urmat, coloniile și planetele sclave fiind cedate oamenilor sau fiindu-le conferită independența. În Lumea Inelară se dezvăluie faptul că acest lucru se datorează parțial amestecului Păpușarilor Pierson, care au văzut în agresivitatea Kzinilor o amenințare majoră și au orchestrat evenimentele care au dus la primirea tehnologiei călătoriei superluminice de către oameni. Fiecare înfrângere suferită de Kzini
Kzin () [Corola-website/Science/322751_a_324080]
-
de către oameni. Fiecare înfrângere suferită de Kzini a dus la eliminarea celor mai agresivi indivizi din baza genetică a rasei, transformând-o într-o civilizație mai ușos de "manevrat" din punctul de vedere al Păpușarilor. La vremea evenimentelor din Lumea Inelară, Kzinii au ajuns deja să poarte relații diplomatice cu alte rase în loc să le atace și să le transforme în sclavi. Femelele Kzinti nu sunt inteligente, deși unele dintre reprezentantele Kzinilor arhaici descoperiți pe Lumea Inelară sunt dotate cu inteligență. Personajul
Kzin () [Corola-website/Science/322751_a_324080]
-
La vremea evenimentelor din Lumea Inelară, Kzinii au ajuns deja să poarte relații diplomatice cu alte rase în loc să le atace și să le transforme în sclavi. Femelele Kzinti nu sunt inteligente, deși unele dintre reprezentantele Kzinilor arhaici descoperiți pe Lumea Inelară sunt dotate cu inteligență. Personajul Louis Wu este de părere că acest lucru demonstrează că Kzinii din Spațiul Cunoscut au acționat genetic pentru transformarea femelelor în ființe lipsite de inteligență. Niven însuși a scris destul de puțin despre Războaiele Om-Kzin, deși
Kzin () [Corola-website/Science/322751_a_324080]
-
ce se văd radiologic ca ușoare opacități neregulate sau chiar ca opacități intens radioopace, în special la nivelul oaselor cranio-faciale. Rareori țesutul displazic conține arii cartilaginoase cu calcificări la periferia acestor arii ce apar pe radiografie sub forma unor opacități inelare, asemănătoare imaginilor observate în tumorile cartilaginoase. 2) de gradul de afectare a cortexului: La început, cortexul este doar subțiat: se vede radiologic ca fiind mai subțire și mai puțin radioopac. Ulterior, corticala poate fi observată ca o expansiune formată prin
Displazie fibroasă () [Corola-website/Science/308064_a_309393]