796 matches
-
percepute în câmpul vizual/auditiv al perceptorului: (195) *Privesc că/Ascult că Posibilitatea verbului a mirosi de a selecta în poziția obiectului direct o propoziție conjuncțională se explică prin faptul că, în aceste contexte, verbul exprimă o percepție cognitivă, o inferență (a mirosi "a intui"; "a-și da seama"): (196) Am mirosit [că e vorba de așa ceva]. 5.2.3. Obiectul direct realizat prin propoziție non-finită Dintre verbele de percepție intențională, doar verbele a privi și a asculta pot selecta în
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
simți. Folosind o terminologie puțin diferită, Givón (2001: 155) remarcă, pentru engleză, că verbele menționate au proprietatea de a exprima tipuri diferite de percepție - percepția senzorială directă (engl. direct sensory perception), în contextele (143 a, c, e), dar, frecvent, și inferențe cognitive sau percepții indirecte (engl. indirect perception), în contextele (143 b, d, f). În engleză, această distincție semantică este codată în structuri sintactice diferite: (143) a. She saw him leaving the store 'L-a văzut părăsind magazinul'. b. She saw
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
pot fi interpretate ca produse globale uniforme ce stimulează fragmentarea culturală. În acest cotext, rolul ontologiei nu va fi cel de a explica obiectele artei și realitea lor în mod descriptiv, ci le va supune unor norme care vor reglementa inferențele la nivel cognitiv și observațiile la nivel perceptiv. Cercetarea ontologică a operei de artă presupune un paradox metodologic. În timp ce ontologia artei presupune investigarea tipului de entitate al operei, a instanțelor sale multiple, a relațiilor dintre elementele constitutive operei, precum și a
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
imposibilă aplicarea corectă a tehnicii mânuirii mingii. Condițiile atmosferice (ploaia, vântul) modifică traiectoria mingii, tactica preconizată și chiar dispoziția de joc. Înainte de a analiza procedeele tehnice de aruncare la poartă, redăm schematic sistematizarea lor: 3.3.4.7 Tipuri de inferențe în comunicarea motrică Fenta Când atacantul intenționează să execute o aruncare la poartă și sesizează intențiile de blocaj ale adversarului, caută să dezechilibreze portarul sau să-și găsească un culoar liber de aruncare executând mișcări înșelătoare. Fenta este un element
Polo pe apă by Silviu Şalgău () [Corola-publishinghouse/Science/91527_a_92972]
-
econometrice sunt construite pe baza unor date empirice. 3. Metodele matematice utilizate în dezvoltarea modelelor sunt deasemenea diferite: pentru modelele de creștere am folosit analiza matematică (cu precădere calculul integral și variațional), iar pentru elaborarea modelelor econometrice am utilizat metodele inferenței statistice. 4. Modelele de creștere sunt modele calitative, iar modelele econometrice sunt cantitative. 5. Modelele de creștere privesc procesul expansiunii în optica acționariatului, iar cele econometrice într-o optică managerială. 6. Modelele de creștere sunt în majoritatea lor modele de
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
și comportamentele celorlalți, În calitatea lor de forme particulare de viață care Întruchipează anumite valori și norme justificate prin Însuși faptul că există. Ceea ce Înseamnă a cădea În ceea ce numim, pe urmele lui George Edward Moore, sofism naturalist: ajungem, prin inferență, de la „asta există” la „trebuie să faci asta” (Taguieff, 2000, pp. 429-431). Or, corectat prin exigența de universalitate, imperativul diferențialist este, ca să spunem așa, el Însuși relativizat, având drept conținut obligația de a respecta la ceilalți numai valorile și normele
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
raționament logic pe baza informațiilor de care dispune. Modelul covariației, propus de Kelley, este un exemplu În acest sens. El implică existența unui „individ statistician” care se află În fața unei pluralități de informații (Kelley, 1972). Din această perspectivă, procesul de inferență, care se confundă cu o analiză a varianței, se derulează printr-o examinare a co-variațiilor Între comportament (variabilă dependentă) și cauzele sale posibile (factori independenți). Se poate porni de la o Întrebare de tipul: „De ce Daniel a eșuat În negocierile sale
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
cauzale, care sunt niște rezumate memorate, venind În continuarea unor experiențe trecute, sau scenarii la care oamenii se așteaptă În general În anumite contexte. Realizăm așadar categorisiri pentru a ajunge la o evaluare rapidă și acceptabilă. În procesul nostru de inferență cu privire la un obiect sau un eveniment intervin mai Întâi factorii culturali, apoi cunoștințele practice care sunt reprezentările, dar și anumite variabile de situație sau dimensiuni afective. Activitatea mentală de atribuire răspunde necesității de a ajunge la un control, o stabilitate
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
pentru că oferă o primă structurare formelor gândirii și cunoașterii (stereotipuri, scheme mentale, scenarii, atitudini). Moscovici, unul dintre primii inițiatori ai teoriei atribuirii În Franța, ne pune În gardă Împotriva tendinței de a ne preocupa doar de individul În situație de inferență, fără a ține seama de influența sistemului social și a mentalităților elaborate În mod colectiv (Moscovici, 1986). Astăzi Însă, toți cercetătorii europeni și americani specializați În acest domeniu insistă ca În această abordare să fie integrați factorii sistemici, relațiile Între
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
c u r s u l u i se poate vorbi de ambiguitate discursivă, atunci cînd accentul nu se pune pe sensul cuvintelor sau pe construcția frastică, ci pe sensul implicit. Același enunț poate să aibă o semnificație diferită, în funcție de inferența pe care sîntem determinați s-o realizăm pentru a interpreta. De exemplu: enunțul Am 30 de ani nu permite să înțelegi dacă locutorul este bătrîn sau tînăr; dacă e vorba de un sportiv, există șansa ca locutorul să comunice implicit
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
artistică". Ambiguitatea discursivă este considerată ca fiind constitutivă oricărui fapt de comunicare, pentru motivul că n-ar exista act de discurs care să nu fie purtător al unui sens implicit sau chiar al mai multora. Dezambiguizarea constă în a produce inferențe care, sprijinindu-se pe indici contextuali și pe informațiile înregistrate anterior în memorie, (re)construiesc sensurile implicite prevăzute de locutor. V. figură, implicit. DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002 ; VARO - LINARES 2004 ; BUSSMANN 2008 GM AMBREIOR v. DEICTIC/DEIXIS AMPLIFICARE. Prin
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
elementele care asigură unitatea, coerența și distinctibilitatea. Desigur, acest tip discursiv are numeroase specii și varietăți din perspectiva componentelor și a modului lor de structurare, dar aceasta nu presupune imposibilitatea raportării lor la o schemă unică. V. argument, demonstrație, inducție, inferență, persuasiune. MOESCHLER - REBOUL 1994; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; BUSSMANN 2008. IO ARHEOLOGIE. Cuvîntul arheologie a fost pus în relație cu discursul și cu a n a l i z a d i s c u r s u l u i
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
o arborescență (în probe, citate etc.), care constituie o suită coreferențială; 3) metaregula de non-contradicție impune condiția ca textul să nu introducă în dezvoltarea sa nici un element care să contrazică o secvență anterioară sau un conținut deductibil din ea prin inferență. Contradicțiile inferențiale sau presupoziționale sînt extrem de rare, în schimb, cele enunțiative apar des în producțiile copiilor; 4) metaregula de relație, de natură strict pragmatică, implică aspectul că acțiunile și evenimentele evocate trebuie să fie congruente (și percepute ca atare de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Identificarea concluziei și a valabilității ei se realizează, în a n a l i z a d i s c u r s u l u i, ca operații simultane cu identificarea mijloacelor de coerentă ce țin de exigențele structurării inferențelor. Modul în care este derivată concluzia din datele și situațiile oferite, precum și specificul acestor premise pot atribui inferențelor caracter de necesitate sau de probabilitate. V. argumentare, demonstrație, inferență. D. FILOZ 1978; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; BUSSMANN 2008. IO CONCORDANȚĂ. În lingvistica
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
s c u r s u l u i, ca operații simultane cu identificarea mijloacelor de coerentă ce țin de exigențele structurării inferențelor. Modul în care este derivată concluzia din datele și situațiile oferite, precum și specificul acestor premise pot atribui inferențelor caracter de necesitate sau de probabilitate. V. argumentare, demonstrație, inferență. D. FILOZ 1978; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; BUSSMANN 2008. IO CONCORDANȚĂ. În lingvistica românească, termenul concordanță este concurat permanent de cel de corespondență, cu referire la descrierea unui set de reguli
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
operații simultane cu identificarea mijloacelor de coerentă ce țin de exigențele structurării inferențelor. Modul în care este derivată concluzia din datele și situațiile oferite, precum și specificul acestor premise pot atribui inferențelor caracter de necesitate sau de probabilitate. V. argumentare, demonstrație, inferență. D. FILOZ 1978; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; BUSSMANN 2008. IO CONCORDANȚĂ. În lingvistica românească, termenul concordanță este concurat permanent de cel de corespondență, cu referire la descrierea unui set de reguli care funcționează în discurs și antrenează formele verbului: în esență
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
argumentativi cumulează funcțiile de segmentare, de asumare enunțiativă și de orientare argumentativă a enunțurilor. Ei declanșează o recaracterizare a unui conținut prepozițional fie ca argument, fie ca o concluzie, fie ca motivație pentru a fundamenta sau de a întări o inferență, fie ca un contra-argument. În această categorie intră atît conectorii argumentativi și concesivi (dar, totuși, cu toate acestea, desigur, însă), cît și conectorii explicativi și justificativi (căci, pentru că, deoarece, din moment ce, dacă - atunci), dacă ipotetic, real și ficțional, cînd ipotetic real
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
fragmentare a enunțurilor. "Spre deosebire de organizatori, conectorii orientează argumentativ lanțul verbal declanșînd o retratare a unui conținut propozițional (notați p și q), fie ca un argument, fie ca o concluzie, fie ca un argument însărcinat să susțină sau să întărească o inferență sau din nou un contra-argument" (J. M. Adam). Relațiile logice între diferitele etape ale raționamentului sînt explicitate de conectori sau articulații logice: adverbe, conjuncții de coordonare sau de subordonare. Jean-Michel Adam clasifică conectorii argumentativi în patru categorii: (1) conectori argumentativi
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
punct de vedere, concepția deterministă a contextului, stabilită de cadrul inițial al schimbului. Reprezentările implicate de indicii de contextualizare oferă informații pe care subiectul le poate extrage din ambianța fizică sau care îi sînt furnizate de textul conversațional. V. context, inferență, interacțiune, schimb. MOESCHLER - REBOUL 1994; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; BUSSMANN 2008. RN CONTRAARGUMENT. Prin definiție, contraargumentul este un "argument care se opune altuia", avînd în vorbirea obișnuită sinonime precum replică și ripostă. Componentele acestui cuvînt oferă, de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cooperativ, adică urmează anumite maxime conversaționale. Cînd cei doi interlocutori vizează succesul interacțiunii, ei acceptă maximele privind transmiterea informației, expresia veritabilă a acestui aspect fiind pertinența și maniera de exprimare. Practica și respectarea acestor maxime permit interlocutorilor înțelegerea și alegerea inferențelor legate de enunțurile produse. Totuși, nu este mereu posibilă respectarea lor, de exemplu, atunci cînd cineva trebuie să răspundă la ceva vag, întrucît nu cunoaște răspunsul exact la problema pusă. Acest principiu al cooperării permite o mai bună înțelegere a
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a structurii discursului și de corelare a enunțurilor componente. Această analiză, direcționată în mare parte de latura cognitiv-semantică a discursului, antrenează și numeroase iar, uneori, foarte complexe aspecte sintactice, care solicită în multe cazuri apelul la structura de adîncime. V. inferență, inducție, silogism, definiție. VARO - LINARES 2004. IO DEFINIȚIE. Remarcată și folosită frecvent, definiția a fost atent analizată de Aristotel, de stoici și de alți logicieni antici, care i-au atribuit un rol important în organizarea și în comunicarea cunoștințelor, în
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
al expresiei, entimema realizează o evidentă economie de mijloace lingvistice, dar are forță sugestivă și întrunește importante valențe pragmatice. În acest caz, pentru a-i verifica întemeierea din punct de vedere logic, este necesară reconstituirea silogismului complet, recurgîndu-se astfel la inferențe care pot fi imediate sau mediate. În primul caz, al inefenței imediate, se produce o integrare a subiectului din premisa minoră în sfera subiectului din majoră: X este poet, deci X este om, în vreme ce, prin inferența mediată, se presupune un
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
complet, recurgîndu-se astfel la inferențe care pot fi imediate sau mediate. În primul caz, al inefenței imediate, se produce o integrare a subiectului din premisa minoră în sfera subiectului din majoră: X este poet, deci X este om, în vreme ce, prin inferența mediată, se presupune un silogism propriu-zis, ale cărui elemente au fost reduse formal: toți copacii sînt plante, deci nici un copac nu este animal (de unde se presupune intermedierea judecății plantele nu sînt animale). În folosirea concretă a limbii, entimema se înscrie
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
r s u l u i, construcțiile entimematice presupun deseori ambiguități sau dificultăți de interpretare și, de aceea, claritatea discursului și trăsăturile cerute lui din perspectiva stilului funcțional pe care-l ilustrează sînt uneori dependente de acest aspect. V. eliziune, inferență, silogism. FLEW 1984; ENESCU 1985; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; BUSSMANN 2008. IO ENUNȚ. Sintaxa secolului al XX-lea, prin direcția analitică (structuralistă și funcțională) ce urmărește identificarea elementelor constitutive ale unui text lingvistic, consideră că unitatea de bază a obiectului ei
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
situație în care P este adevărată, Q este și ea adevărată. Teoria pertinenței, enunțată de D. Sperber și D. Wilson, susține că implicarea este un efect contextual în momentul în care se obține un surplus de informație pe baza unei inferențe ce are drept premisă o ipoteză contextuală. Implicarea contextuală este deci o propoziție care reiese atît din enunț, cît și din contextul său. V. deducție, inferență. AUSTIN 1962; GRICE 1967, 1989; SPERBER - WILSON 1986; MOESCHLER - REBOUL 1994; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]