2,210 matches
-
prezumată) e firesc să-l ajute; pe de altă parte, întrucât toate raporturile interpersonale se petrec în spațiul comparației sociale - iar spațiul proxim (fizic, dar nu numai) este mai dens și acut -, cel ajutat este ros și de gândurile incompetenței, inferiorității, fiind astfel la un pas de rușine, autocompătimire, frustrare. Pe bună dreptate în literatura de specialitate (De Paulo et al., 1981; Nadler et al., 1983; Daubman, 1995; Baron și Byrne, 2000) a fost sesizat faptul că natura emoțiilor și sentimentelor
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
nu sunt atacați: 1) compensarea reprezintă „contracararea unei slăbiciuni reale sau imaginare prin accentuarea unor trăsături dezirabile ori manifestarea unor comportamente de excelență în alte domenii” (Coon, 1983, p. 318); prin acest mecanism de apărare, „subiectul înlocuiește un sentiment intolerabil (inferioritate, culpabilitate) prin alt sentiment (superioritate, merit...) dezvoltate de alte ocazii, inconștient provocate” (Mucchielli, 1981, p. 52). Compensarea reprezintă ca proces centrarea pe propria persoană, ignorându-se variabilele exterioare ale conflictului și urmărindu-se creșterea eficacității proprii pentru a compensa sentimente
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
clasa de elevi există persoane care îndeplinesc roluri de clovni. Acești indivizi sunt în poziția de a distra/amuza întregul grup. Așa cum observă cei doi autori, nu de puține ori elevii își asumă acest rol din necesitatea mascării sentimentelor de inferioritate, gândindu-se că este mai bine să facă glume pe seama propriei persoane înainte ca alții să aibă șansa să o facă. De altfel, un astfel de mecanism de adaptare - privit din perspectiva grupului - poate avea și un rol pozitiv pentru
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
a critica o persoană; modul în care facem acest lucru reprezintă un factor favorizant pentru reducerea, respectiv escaladarea unui conflict. În ceea ce privește critica, aceasta presupune contexte care pot produce foarte ușor escaladarea conflictului (persoana respectivă se află într-o poziție de inferioritate față de cel care o critică, lucru ce poate să genereze reacții de rezistență la critică și de frustrare). De aceea sunt utile elementele de identificare a modalităților de utilizare a criticii într-un mod pozitiv, care să nu alimenteze conflictul
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
este important; de exemplu, se poate formula astfel: „Am o problemă și vreau să discut cu tine...”, cerându-i permisiunea de a prezenta modul cum percepem noi situația într-un fel în care cel criticat să nu se simtă în inferioritate; - riscul presupune evaluarea consecințelor; astfel, în cazul în care trebuie criticată o persoană aflată în faza de negare - despre care am vorbit deja -, intensitatea criticii și utilitatea ei vor fi puse în acord cu situația (eventual, se va utiliza alt
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
Rudy, care, din primul moment, se arată a fi un tânăr ușuratic, prefigurându-l pe Cellino din Act venețian de Camil Petrescu. Tofana se îndrăgostește inexplicabil de „omulețul ăsta”, un „pierde-vară”, căruia îi vorbește ironic, mulțumită să îl pună în inferioritate. Totuși, de-abia cunoscut, îi face - după ce îl gonește pe Castriș - avansuri, și, în cele din urmă, i se agață de gât, confirmând, parcă, misterul dragostei și enigma eternului feminin. Tofana vrea să se smulgă din înjosirea în care o
SORBUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289795_a_291124]
-
vorba de cele care (precum Ioan 14, 11; 10, 30; 5, 26) sînt temelia caracterului pe deplin divin al Fiului, fie de texte care (ca Pild. 8, 22; Evr. 12, 2; Filip. 2, 9; Col. 1, 15) par să indice inferioritatea Fiului și caracterul său de creatură. Numai capitolele 33 și 34 se ocupă de natura divină a Duhului Sfînt. în general, Chiril prezintă întîi obiecția adversarului, apoi o desființează prin metode logice: silogismul, reducerea la absurd și așa mai departe
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
creatură. Al cincilea respinge obiecția celor care afirmă că Fiul, întrucît primește de la Tatăl propriile prerogative, trebuie să-i fie inferior. Al șaselea răspunde unei serii de obiecții bazate pe texte din Scripturi unde pare să existe un temei pentru inferioritatea Fiului: soluția rezidă în faptul că toate enunțurile care, în sine, nu sînt potrivite cu divinitatea sînt aplicabile Fiului din cauza economiei întrupării (e vorba de communicatio idiomatum). în sfîrșit, al șaptelea dialog demonstrează deplina divinitate a Sfîntului Duh. Bibliografie. Aici
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a dubla; 9. Se joacă în interiorul semicercului de 9 metri sau în cercul de la mijlocul terenului. Echipa aflată în superioritate numerică (maxim 6 elevi) încearcă să păstreze mingea cu cel mult 1-2 atingeri ale mingii (preluare-pasare) iar echipa aflată în inferioritate numerică joacă liber. După 3 minute de joc urmează o pauză activă de 3 minute și se schimbă grupele. 10.Participă trei elevi care-și schimbă permanent locurile. Elevul A îi pasează lui B (1), care retransmite mingea lateral și
Metodica predării fotbalului în gimnaziu by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/1663_a_3119]
-
formate din jaloane, pe zone delimitate pe întreaga suprafață a terenului. Se execută acțiuni specifice de menținere a posesiei mingii, de depășire a adversarului, respectiv, de marcare și deposedare a acestuia. 2. Acțiune de joc împotriva atacanților, cu apărători în inferioritate numerică. Trei apărători, plasați inițial în mijlocul terenului în trei zone, marchează, deposedează și resping atacurile desfășurate de patru sau cinci atacanți. 3. Joc 3 X 2 Demarcare - marcaj - transmiteri ale mingii - devieri ale mingii - “un-doi”-uri. Într-un pătrat delimitat
Metodica predării fotbalului în gimnaziu by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/1663_a_3119]
-
loc frecvente conflicte, iar copilul este antrenat În disputele dintre părinți. În situații de eșec ale copilului, părinții reacționează prin reproșuri și chiar pedepse repetate, care duc la apariția sentimentului de neputință, incapacitate și inutilitate a efortului, alimentând sentimentul de inferioritate care va determina și alte eșecuri, instalându-se un cerc vicios În care principala victimă este copilul deficient. Părinții exagerați prezintă drept caracteristică de bază supraprotecția; acest comportament ajunge să-și Împiedice copilul să-și dezvolte propriul control, autonomia, independența
COPILUL CU CERINȚE EDUCATIVE SPECIALE ŞI FAMILIA. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Angelica OȚEL () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2160]
-
apar datorită solicitărilor, datorită evocării unor imagini motrice uitate sau neglijate. Cunoașterea permite reapariția „memoriei kinestezice”, pierdute temporar În urma unui accident (Briens et al. 1979). Voința este elementul determinant În activitățile sportive. Frecvent, persoanele cu handicap percep un sentiment de inferioritate și de izolare socială, ajungându-se la pierderea Încrederii În propriile puteri. Sportul poate provoca o vindecare morală, Întrucât activitatea sportivă determină apariția unei anumite „agresivități” constructive, a unei dorințe de reușită și de depășire a propriilor forțe. Sportul este
RECREEREA ŞI SPORTURILE COPIILOR CU DEFICIENȚE FIZICE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Mihaela-Narciza CADIŞ, Daniela ZOTA () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2175]
-
contopi cu Tatăl și nu va mai fi.” (cap. 27) Această concepție reprezintă tradiția teologică monarhianistă, care încearcă să „salveze” unitatea divină afirmând preeminența Tatălui în sânul Treimii. Ea precedă „teologia logosului” care pentru a ajunge la același rezultat, proclamă inferioritatea Fiului față de Tatăl. Dacă „teologii logosului” (Origen, Eusebiu ș.a.) au fost adesea acuzați de a fi „păgânizat” dogma creștină, monarhianiștii, la rândul lor, s‑au văzut acuzați de „anacronism iudaizant”. Accentuarea divinității Fiului‑logos se află la originea seriei de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de selecție și de adaptare la realitățile specifice, contaminându-se uneori cu alte narațiuni. Prin larga lor răspândire, cărțile populare au avut un rol însemnat în îmbogățirea repertoriului s. românești. Astfel, istorioara despre bătrânul care, prin înțelepciune, îi pune în inferioritate pe sfetnicii împărătești sau cea despre fata isteață care dezleagă o serie de întrebări dificile își au sursa în cartea populară Bertoldo și prezintă un număr mare de variante românești. O contribuție la fel de însemnată în asimilarea unor noi teme sau
SNOAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289735_a_291064]
-
-lea Radu), dar posedă totodată mijloacele cu care să-și apropie victoria atunci când înfruntarea se desfășoară pe un teren prielnic (acuzat, de același Mihnea al III-lea Radu, în fața divanului împărătesc de „hainie”, îi biruie pe „pârăși” punându-i în inferioritate: „Și îndată rămăseseră acei boieri ai Mihnii de judecată și fură scoși din divan cu mare rușine”). Fapta de glorie a lui Constantin Cantacuzino rămâne salvarea, absolut miraculoasă - spune cronicarul - a țării și a „credinței” într-un moment dificil, creat
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Înrudire apropiată. Toate sunt legate de un sentiment de frustrare veche și permanentă pe care Eul persoanei respective Îl resimte. Gelozia se manifestă ca o atitudine de nesiguranță, suspectarea partenerului În relația de cuplu. Ea este legată de sentimentul de inferioritate al persoanei geloase. La baza acestei inferiorități se află o anumită imagine de sine negativă, datorită unor frustrări, sau situații castratoare anterioare. Gelozia este o anxietate legată de pierderea sau separarea de partener, de concurența permanentă de care este amenințată
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
sentiment de frustrare veche și permanentă pe care Eul persoanei respective Îl resimte. Gelozia se manifestă ca o atitudine de nesiguranță, suspectarea partenerului În relația de cuplu. Ea este legată de sentimentul de inferioritate al persoanei geloase. La baza acestei inferiorități se află o anumită imagine de sine negativă, datorită unor frustrări, sau situații castratoare anterioare. Gelozia este o anxietate legată de pierderea sau separarea de partener, de concurența permanentă de care este amenințată persoana geloasă de către ceilalți, În care vede
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
trecutul său. Ea este expresia unei stări de dezechilibru sufletesc și moral al Eului, o imaturitate a acestuia. Violul și crima, ca forme de violență orientate asupra unei alte persoane, sunt expresia unui Supra-Eu imatur, frustrat, dominat de complexe de inferioritate. 5. Atitudinea față de ceilalți În plan psiho-moral, Eul adoptă anumite atitudini față de celelalte persoane care sunt expresia sublimată a unor duble tendințe sufletești și morale ale acestuia: fie că este o tendință de apropiere față de ceilalți, fie o tendință de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
acestea este sinceritatea, deschiderea totală, necondiționată, Încrederea reciprocă, comunicarea directă, fără a ascunde nimic celuilalt. A doua formă este generozitatea În relații, protecția și Încurajarea celuilalt, făcute cu tact, pentru a nu-l leza sau pune Într-o situație de inferioritate, ci pentru a-l ajuta În mod efectiv. Ultima este dăruirea. Ea are forme diferite: de la simpla dăruire de obiecte, valori etc., până la dăruirea de sine. Darul este dezinteresat, el este o punte de legătură Între persoane, dar și o
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
dăruirea de sine. Darul este dezinteresat, el este o punte de legătură Între persoane, dar și o completare reciprocă. Tendințele de evitare a unei persoane față de ceilalți sunt atitudini psiho-morale care au la originea lor frustrări, complexe de culpabilitate și inferioritate, o anumită imaturitate psiho-morală a Eului, un Supra-Eu slab, nesiguranța de sine, incapacitatea de a se afirma și de a lupta În viață pe căi directe. Cei care prin atitudinile lor Îi evită pe ceilalți sunt persoane nesigure, slabe sufletește
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
dăruire reciprocă. În sensul acesta, minciuna este corelată moral cu furtul. Calomnia este atitudinea care constă În deteriorarea imaginii unei persoane, a reputației acesteia din punct de vedere moral, social, profesional etc. La originea acestei acțiuni stă un complex de inferioritate față de persoana calomniată, dorința de a o frustra, de a-i submina prestigiul, autoritatea. Persoana calomniată este resimțită, de cel care o calomniază, ca un obstacol În calea propriilor sale tendințe de afirmare, ea trădează un complex de inferioritate, o
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
de inferioritate față de persoana calomniată, dorința de a o frustra, de a-i submina prestigiul, autoritatea. Persoana calomniată este resimțită, de cel care o calomniază, ca un obstacol În calea propriilor sale tendințe de afirmare, ea trădează un complex de inferioritate, o imaturitate a Eului. Înrudită cu calomnia, dar opusă ca atitudine și mod de a acționa, este lingușirea. Ca și calomnia, lingușirea este o atitudine de falsitate În relațiile psiho-morale dintre două persoane. Cel care calomniază poate, În egală măsură
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
caută să acapareze atenția, favorurile, să obțină protecția unei alte persoane, considerată superioară, puternică, dar, mai ales, să anuleze pericolul. Este, ca și minciuna, o atitudine falsă În relațiile interpersonale. În ambele situații sunt urmărite avantaje, legate de complexul de inferioritate sau de vinovăție, de incapacitatea de a acționa direct, de lipsa de Încredere În forțele proprii, de nesiguranță. 6. Atitudinea față de sine Atitudinea față de sine are caracter de complementaritate În raport cu atitudinea față de celelalte persoane. Atitudinea față de sine se construiește, În
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
modele negative din punct de vedere moral și al unui lung șir de carențe afective și educaționale, a unor frustrări, aceste persoane Își vor proiecta propriile probleme asupra celorlalți. În situațiile de Întâlnire cu Binele, Eul pervers va avea sentimentul inferiorității sale, care se va manifesta prin invidie, ură, conflicte etc. Acest gen de sentimente psiho-morale vor genera atitudini de ostilitate și acte de violență Îndreptate Împotriva celorlalți. Toate manifestările unei persoane Își au originea În sfera conștiinței perverse a acesteia
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
aspectul orgoliului, al disprețului pentru ceilalți. bă Ideile imorale care fac referire la persoana celorlalți sunt corelate cu cele referitoare la sine și ele arată, În mod inconștient, sentimentul diferenței dintre individ și ceilalți, cărora le atribuie un statut de inferioritate sau Îi resimte superiori lui. Din acest motiv, ideile imorale ale unui individ, referitoare la ceilalți, se manifestă prin invidie, ură sau dorința de a-i elimina, resimțindu-i ca adversari. Este incapacitatea de cooperare, de acord, Între Eul pervers
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]