4,059 matches
-
așadar, selectat cel dintâi și - de altfel - cel mai cunoscut. Nu înainte însă de a fi prelucrat, generalizat, cosmopolitizat, corporatizat. Localul fără ieșire devine britanicul no exit. Ieudul limitat geografic devine orice altceva (de la Bucureștiul cutiilor de chibrit anterevoluționare la infernul personal sau exhibat al fiecăruia dintre noi, de la cârciumile magnetice precum, odinioară, catedralele pietruite ale goticului până la panoplia doldora de muniții a poeziei). Opera (sau lumea) lui Ioan Es. Pop se preschimbă, așadar, din rugăciune intimă în sacerdoțiu comunitar. Exclusivul
Pop Art by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9489_a_10814]
-
a prieteniei, a solidarității umane în fața suferinței. La temelia întregului ciclu autobiografic stau amintirile din cea mai fragedă copilărie transcrise în romanul Din calidor. Inocența contrariată a copilăriei devine o altă sursă definitorie pentru proza lui Paul Goma, pe lângă experiența infernului revoltei politice, care părea, până la un punct, să-i ocupe complet conștiința și scrisul. Cel puțin trei coordonate sunt importante pentru a înțelege particularitatea romanului Din calidor, subintitulat "O copilărie basarabeană" - cartea cea mai bună a scriitorului. Mai întâi, această
Copilăria unui disident by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9473_a_10798]
-
paradisului imaginar al copilăriei. De fapt, așezat în raza de influență a vicisitudinilor istoriei, copilul n-a apucat să-și constituie un sentiment paradisiac al existenței. Inocența lui este supusă fără menajamente experienței durerii și traversează copilăria ca pe un infern nemeritat. Autorul la maturitate (atunci când scrie cartea, în anii 1980) pune în seama copilului o dramă politică, o traumă ce-i explică inevitabilitatea atitudinii sale radicale. În rezumat, psihologia copilului și adolescentului Paul Goma evoluează printr-o serie de despărțiri
Copilăria unui disident by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9473_a_10798]
-
de așteptare s-a schimbat în privința politicului. Modul unanim de receptare continuă să privească și să aprecieze din perspectiva trăitului. Cele mai multe din romanele lui Paul Goma, aproape toate, sunt scrise cu propria viață, cu disperarea revoltei și sentimentul opresiv al infernului existenței. Sunt smulse dintr-o biografie agitată, răvășită de istorie, dominată de lupta asumată cu toate consecințele ei pentru libertatea și demnitatea umană. Însă, de la copilăria întunecată, așa cum apare în Din calidor, până la insurgentul împins pe buza prăpastiei în Soldatul
Copilăria unui disident by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9473_a_10798]
-
biografie agitată, răvășită de istorie, dominată de lupta asumată cu toate consecințele ei pentru libertatea și demnitatea umană. Însă, de la copilăria întunecată, așa cum apare în Din calidor, până la insurgentul împins pe buza prăpastiei în Soldatul câinelui e, ca experiență a infernului, cale lungă. Anticomunismul e astăzi una din soluțiile (morale, politice, intelectuale) cele mai la îndemână. Obligă la un conformism inevitabil: decent și onest, nu poți fi decât anticomunist. Cazul Paul Goma (notoriu altădată) și literatura lui sunt victimele acestui fenomen
Copilăria unui disident by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9473_a_10798]
-
de o boală rară care-l situează pe același plan problematic cu androizii: îmbătrînirea accelerată. Altfel, orașul tentacular trăiește într-o noapte eternă pe fundalul căreia țîșnesc din furnale la mari înălțimi limbile lacome ale unor flăcări industriale. Nu este infernul, ci doar Metropola, Los Angeles-ul lui 2019, în mijlocul cărora tronează asemeni unei piramide mayașe templul tehnologic al lui Tyrell. Se poate discerne și o fină aluzie la Metropolisul (1927) lui Fritz Lang. Reclame gigantice ale unor psihedelice frumuseți asiatice deschid
Când androizii visează oi electrice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9478_a_10803]
-
plutește în atmosfera psihedelică, de oraș scufundat, prin lumina stroboscopică, de acvariu, lichidă, lumea citoplasmatică a visului, o suprarealiate de care-l leagă ombilical de dorințele sale. Cum arată lumea "reală" pe care o inventează pentru noi Gilliam? Este un infern birocratic, cu funcționari transformați în automate, anxioși sau fals optimiști, cu nenumăratele departamente ale Ministerului Informațiilor: Information Retrieval (Restituiri informații), Information Adjustment (Ajustări informații) etc. Fiecare imobil, fiecare birou este dotat cu o aparatură învechită și care dă chix ca
Un sezon în Brazil by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9503_a_10828]
-
acest trecător furișat, cu fularul de mătase înnodat sub gulerul deschis al cămășii? Și dacă plimbările lui zilnice au fost acelea ale unui deținut rotindu-se prin curtea închisorii? Sau ale unui defunct care și-ar fi căutat ieșirea din Infern? Începând din acea zi, ar fi trebuit să-mi fie mai ușor să vorbesc despre el, căci timp de douăzeci și unu de ani din cei treizeci și cinci care-i mai rămâneau pentru a se preface că trăiește - fiindcă viața, cea adevărată, era
Pierre Charras Recviem by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/9531_a_10856]
-
nu se bucură de anvergura necesară. Exilul se dovedește până la urmă pentru Ovidiu un simplu pretext, ca izolarea preventivă a lui Hans Castorp pe "muntele vrăjit". Smuls din lumea lui romană, un fals paradis, Ovidiu e obligat la Tomis, un infern convertit pozitiv prin experiența inițiatică, să facă un bilanț al vieții și să înțeleagă altfel decât până atunci lumea și valorile ei. Mai poate iubi Ovidiu la Tomis cum a iubit la Roma (adică la fel de libertin) și cum a înfățișat
Dumnezeul exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9609_a_10934]
-
una dintre cele mai profunde experiențe umane și profesionale pe care le-am trăit cu adevărat și intens, care m-a repoziționat față de lumea teatrală, căreia îi aparțin. O experiență devastatoare, care m-a marcat. A fost, intim, coborîrea în Infern. Profesional, pot să spun, lăsînd la o parte și modestia, și orgoliul, că am călătorit și prin Purgatoriu. Că sînt extrem de mîndră de ce am construit în trei ani. Nu am crezut, la început, că se poate. Doar am visat. Cînd
Festivaluri, festivaluri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7714_a_9039]
-
esențiale. IOAN Ștefan Câlția: pofta imensă de a povesti face din el un personaj inepuizabil, imprevizibil și posesiv. Vecin cu Bosch, călător prin terifiantele spectacole sabatice, amestecă savant halucinația cu viclenia în dezlănțuiri infernale care mai mult incită decît înspăimîntă. Infernul său nu are nimic punitiv, el creează chiar o anumită stare de confort; ființa se relaxează, morfologia devine labilă, vegetalul, zoologicul și umanul se intersectează și sfîrșesc prin a se contamina reciproc. Făpturi sincretice, hibrizi născuți din cele mai fantastice
Rememorări de Sf. Ion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7717_a_9042]
-
expertă în minciuni ca agentul secret. Un catalizator al pornirilor murdare, călăuză spre iad, e straniul Lakatos, un diavol șchiop. Poveste nu tocmai ieșită din comun, am afirmat. "Tragedia banalității", formula lui Golubcik dinspre sfîrșit, e una dintre cheile romanului: infernul personajului e unul banal. Bărbatul trăiește de ani de zile alături de frumoasa de altădată, pe care vîrsta și loviturile pe care el i le-a administrat au transformat-o într-o pocitanie: "o femeie bătrîioară, sfrijită", care "semăna mai mult
Un scriitor de neimitat by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/7720_a_9045]
-
animal mai crud și mai sălbatic ca omul"? Dar "îndeosebi a omului care se crede fără cusur, care n-a suferit și n-a păcătuit"? Să înțelegem că, de fapt, condiția umană e legată de maculare, de inevitabila coborîre în infernul păcatului? Și atunci, cum să înțelegem dubitativul: "Un om adevărat, un om superior...nu se lasă robit de pasiuni inferioare, ca un animal". Să bănuim că fraza cu pricina nu face parte decît din arsenalul de gînduri destinate autoconvingerii? Mai
Ce știm și ce ar mai trebui să știm despre Liviu Rebreanu by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/7737_a_9062]
-
la acest joc secund al fanteziei. În cele din urmă, nimeni și nimic nu împiedică visul și aventura să înfloreas-că în mijlocul asfaltului găurit al străzilor și al betoanelor, dragostea poate ridica la puterea sublimului, - chiar dacă numai pentru o clipă -, micul infern cotidian.
Marilena, Marilena... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9618_a_10943]
-
individualității". Prin urmare o ontologie "la vedere". Primejdia pe care o poartă acest discurs "care scoate în evidență atît existența unului în multiplu, cît și a multiplului în unu" este caracterul său violent ocazional, deschis tentațiilor propagandei politice. Pe scurt, infernul poeziei tranzitive, în care au pășit poeți precum Maiakovski, Brecht, Nazim Hikmet, Seferis, Neruda, pentru a ne referi doar la cîțiva dintre cei străini. Evident, după cum remarcă Gheorghe Crăciun, "tranzitivitatea nu conduce implacabil la o ideologie politică de stînga și
Poezie și ontologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9608_a_10933]
-
un singur martor ocular, un tînăr, cel care păstrează în memorie și ultimele cuvinte ale compozitorului, o replică dintr-un banc. Moartea celor dragi aruncă în derizoriu întreaga existență a lui Julie, care încearcă asemeni lui Euridike să iasă din Infern cu ajutorul muzicii și a iubirii. Filmul reface acest traseu dureros, dramatic, punctat de muzica de o intensitate sfîșietoare a compozitorului - muzica lui Zbigniew Preisner și filmul ar fi de neconceput fără ea - de la moarte la viață prin forța unificatoare a
Pur și simplu Albastru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9688_a_11013]
-
găsi nici cea mai mică aluzie politică în filmele lui Kieslowski, nici un accent militant sau partizan, nici un parti pris. Regizorul conferă libertății un sens universal prin limbajul emoțiilor, prin muzică, prin artă, cea care o poate aduce pe Euridike din Infern, cea care poate unifica Europa. În ciuda unei pierderi irecuperabile, Julie poate continua alături de Olivier, redîndu-se vieții, recuperînd prin artă bucuria de a trăi. Ultimele scene din film o demonstrează, este partea climactică a intervenției corului - partitură pe care Julie o
Pur și simplu Albastru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9688_a_11013]
-
dialogul dintre oameni ar fi un schimb intermitent de monologuri paralele. În fond, iadul este acea formă de conviețuire în care oamenii, comunicînd unii cu alții, nu se mai pot regăsi în sentimentele celorlalți. Conviețuire fără compătimire, aceasta e regula infernului. Karl Albrecht nu e teoretician, ci practician al inteligenței sociale. El scrie din experiență, nu din cărți, ceea ce înseamnă că acoperirea biografică pe care o poate da cunoștințelor înfățișate îl scutește de bănuiala că ar pune în pagină litera calpă
Flatulența socială by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9729_a_11054]
-
nu ar fi existat Ierunca, și astăzi am fi vorbit în șoaptă despre Pitești. Fenomenul Pitești fost prima pledoarie după 1989 pe care un om a săvîrșit-o în favoarea victimelor comunismului românesc și a fost cea mai eficientă reclamă făcută vreodată infernului de la Pitești. În plus, ea a însemnat actul de dezvăluire a unei bolgii căreia comuniștii se străduiseră atît de mult să-i șteargă urmele. Șocul pe care cartea l-a provocat în anii '90 a fost pe măsura fricii ce
Curajul lui Ierunca by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9751_a_11076]
-
laogai-urile chineze - lagăre de muncă silnică unde erau exterminați opozanții -, nici regimul de 12 ore de muncă zilnică pe care Angkar padevat (Organizația revoluționară) a lui Pol Pot o introdusese în toată Campodgia nu se pot măsura cu pragul de infern pe care l-au atins românii la Pitești. În privința dorinței de afirmare în Europa, nu trebuie să ne mai batem capul pentru a ieși în evidență, ba dimpotrivă, putem fi definitiv liniștiți, în Cartea recordurilor va exista o rubrică de pe
Curajul lui Ierunca by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9751_a_11076]
-
său. Avem, poate, mari conștiințe fără geniu sau genii pustii, fără conștiință literară puternică. Nemții Herta Müller și Eginald Schlattner sunt turnesolul acid al societății românești, oglinda dureroasă pentru mulți scriitori. Herta Müller a ales să părăsească România, traumatizată de infernul din ea, și să-l denunțe continuu. Schlattner a rămas în locurile care i-au mutilat viața și se spovedește calm, mărturisind totul, în detalii semnificative. Noi le-am livrat materia primă, Răul, iar ei l-au povestit altora, în
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
pe ușița unui tab, doi bătrânei ridicoli judecați sumar la o măsuță, scena execuției rulată de zeci de ori, dâra neagră curgând de sub capul Elenei Ceaușescu. Apoi am văzut sicriele cu morții despuiați de la Timișoara, alte imagini venite parcă din infern. Am stat de Crăciun mult după miezul nopții, cu toată familia bulucită în fața televizorului, ca să vedem un film cu Sergiu Nicolaescu. Zilele următoare, am trăit ca într-un film de groază psihoza teroriștilor ascunși pe blocuri, am strigat „ole-ole-ole Ceaușescu
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
face Teodosiu, marelui George Constantin („CÎnd apărea se rupea scena-n două.[...] A murit un unicat!”); emoționantă este și vizita lui la casa lui Dostoievski („eram Înspăimîntat: dacă-mi deschidea? Cine-i spuneam că sunt? Svidrigailov? Teodosiu?”); sau revederea Micului infern, pentru a -a oară, fascinat de longeviva Silvia Dumitrescu-Timică; ori chinuitoarea sarcină de a-i da viață, pe ecran, savantului Nicolae Iorga, la numai 35 de ani... Pagina cea mai bună a cărții Însă, pentru mine, rămîne autoanaliza ca soț
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
păstrez cu sfințenie, fiindcă dă bine-n CV să ai montări În țări străine... Am montat la Iași o premieră absolută: Tango În fum de țigare... O comedie tragică despre dragoste și moarte, despre fidelitate și trădare, plasată În „micul infern” conjugal. Mitul lui Don Juan este adus În zilele noastre, subiectul căpătînd complicații captivante. Replica este spirituală și, spectacolul nostru Încearcă să alterneze tonul dramatic, cu cel ironic. Autorul textului - argentinianul Salvador Amore - este jucat pentru prima oară În România
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
interesantă Însă, este decriptarea lui Adrian Mihalache : « acțiunea pare a se petrece În noaptea de Sabat, nu În cea de Lăsata-Secului. Nu forțele politice ale reacțiunii Îi bagă În sperieți pe Leonida și pe consoarta lui, ci forțele malefice ale Infernului » (Dilema, 31 ianuarie 2003). Sigur că nu o să rezolvăm vreodată dilema actualizării lui Caragiale : atitudinea noastră Însă, este identică cu cea a profesorului Ștefan Cazimir, care, Într-o cronică la spectacolul lui Tocilescu, mărturisea, ironic :” Montarea aceasta mi-a distrus
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]