628 matches
-
foarte "medical" reacția personajului, căruia "i s-a uscat gura și a fost cuprins de greață". Femeia l-a văzut pe tânăr, rămânând "siderată, cu pupilele dilatate de mânie" (aici este remarcabilă experiența de viață a scriitorului; într-adevăr, amanta infidelă reacționează de obicei prin mânie, transferând responsabilitatea pe seama amantului care devine, pe moment, respingător, oribil). Copleșit de scârbă, de o scârbă de sine însuși, Ion, "pierzându-și mințile", lăsând în urmă mirosul de grătar și mireasma de liliac, a rătăcit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
rămas intactă. Poate că raporturile reveriei cu suprarealitatea salvează visul, reveria. Dar, aici intrăm în zona interzisă și cu atât mai atractivă, în zona și zodia Utopiei. * Deocamdată, pentru anii noștri, este destul că am învățat cât de ademenitoare și infidelă este această stare de reverie care are un comportament de amantă conștientă că arma ei este dulcele și amarul șantaj. Nu scăpăm, nu putem scăpa de reverie pentru că ne este totuși necesară ca apa și aerul; pentru că suntem dependenți de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
stabilită pe baza unei intuiții inițiale incorecte sau a unor deducții eronate, bazate pe interpretarea unor evenimente lipsite altminteri de vreo însemnătate, dar perseverent adunate, puse "cap la cap" și folosite pentru a justifica delirul - anume că persoana iubită este infidelă. Odată acceptată ca absolută - "dovezile de inocență, indignare și furie, poate că pe deplin motivate, nu au nici un efect și victima este supusă unui asalt emoțional ce escaladează continuu, de aceea persoana cu probleme este, de multe ori, partenerul" (Munro
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
de iluzia prezenței unei realități ("vizualizate" doar mental); avem această atestare în descrierile detaliate datorate lui Hesiod (Teogonia 571-84 sau Muncile și zilele 60-82) și Homer (Iliada XVIII, 548-49). Xenofan mergea însă și mai departe împotriva imaginilor senzoriale, relative, așadar infidele; gândirea, socotea el, ar fi prea neputincioasă pentru a da măsura realității, în timp ce Parmenide se îndoia de capacitatea simțurilor de a ne ajuta să o înțelegem (prologul poemului Despre natură). A refuza mărturia senzațiilor nu ducea însă la a descalifica
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
constă din cronografie..."1 . Aceeași atitudine o are Eminescu și față de redactorii ziarelor din Ardeal, care-și împestrițau limba cu germanisme și pe care dl Maiorescu îi învinuia că conrup naționalitatea romînească: " Criticul ă Petrino î... rumegă - o copie cam infidelă a dlui Maiorescu - ceea ce a zis acesta în Convorbirile literare despre limba română în ziarele din Austria ă...î Eu, din partea mea, sunt mai puțin lugubru decât dl critic, și deși țin la desființarea acelor greșeli, totuși nu văd în
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
localul! Poate veni aici Îmbrăcat oricum. Și În pielea goală. Vă face cinste. Rușine! Domnul este artist și invitatul meu!” La apariția volumului meu de debut, În 1969, prefațatorul s-a angajat, În România literară, Într-o polemică pătimașă cu „infidelul” recenzent de la Contemporanul, vroia să mă apere de neînțelegerea cronicarului care Întâmpinase fără entuziasm volumul. Încerca Însă, În particular, să mă convingă că nu talentul meu fusese, de fapt, pus În cauză, ci asocierea noastră. Atacul Îl vizase, În realitate
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
oferi cititorului textul incriminat. Nu mai puteam repeta tăcerea care să aștepte zadarnic restabilirea bunului-simț, cum procedasem după 1992 cu recenzia despre memoriile lui Eliade. Trebuia să public, de data asta, comentariul despre Jurnalul lui Sebastian pentru a explica, apoi, infidela lectură a vânătorilor de vrăjitoare. Mă Întrebam dacă invitația de colaborare primită la Viena din partea revistei 22 mai era valabilă În contextul, din nou, torid. Gabriela Adameșteanu a confirmat, telefonic, propunerea. Cum era de așteptat, eseul „Incompatibilitățile” a stârnit un
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
vie... extaz deschis ca o rană.” Rana trecutului: „sângele Îi Îmbujoră chipul, buzele i se Înmuiară și Își dădu seama că urma să se Întâmple din nou”... Și se trezește vorbind soțului de care se credea Însoțită pentru totdeauna: „Eram infideli unul celuilalt chiar dinainte de a ne Întâlni”... Imediat apoi, amintindu-și imposibilul adevăr, mai adevărat decât cel verificabil, adaugă: „ne iubeam Înainte de a ne cunoaște”. Exaltarea fidelității, dinaintea infidelității, comandă o grăbită acțiune de recuperare și reechilibrare. „Părea că tensiunea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
reproducerea realistă la un scriitor de tipul Bellow? Alexandra Bagdasar, modelul eroinei „pozitive” În romanul Iarna decanului și al celei „negative” În Ravelstein?... Ar fi atât de important, până la urmă, dacă „simulacrul”, cum spune Cynthia Ozick, este perfect sau, dimpotrivă, infidel, inventiv? Dubito. Chiar dacă autorul Însuși ar răspândi zvonul că Grielescu = Eliade și Vela = Alexandra, cititorul „continuă să aibă obligația de a-și vedea de drum” - pe altă cale de acces la text, adică, decât a acestor dubioase șarade. L-am
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
curtoazia generoasă a lui Claudio și În buna colaborare cu buni traducători. „Fidelitatea trebuie să fie, ca toate fidelitățile, absolut liberă”, Încheiase Claudio seminarul nostru tripartit. „Toate infracțiunile sunt permise pentru a păstra, În limba-țintă, esența originalului. Opțiunile Îndrăznețe, aparent infidele, sunt importante dacă păstrează spiritul originalului În conlucrarea complice dintre cei doi scriitori, autorul și traducătorul său.” * Marți, 8 octombrie 2002, la finele șederii sale la Bard, și Înainte de a lua Împreună obișnuita cină la restaurantul italian vizavi de colegiu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
aduce o privire ironică asupra presei, dar și asupra lumii care îi dă naștere. În eseistica lui F. se observă aceeași vocație disociativă, același spirit nonconformist, afirmat în deplină libertate, deși i s-a imputat faptul că realizează o critică infidelă, care înlocuiește opera cu interpretarea. În Eseu asupra poeziei lui Ion Barbu (1980; Premiul Uniunii Scriitorilor), bunăoară, spiritul polemic domină afinitățile elective/selective. Întotdeauna critica a subliniat inteligența lingvistică a lui F., manierismul ca mod de a fi și de
FOARŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287057_a_288386]
-
prin limbaj. SCRIERI: Versificația românească. Perspectivă lingvistică, Timișoara, 1980; Hermeneutica editării, Timișoara, 1992; ed. (Al. Macedonski. Hermeneutica editării), Timișoara, 1995; Editorialiști români, Timișoara, 1996; Eseuri lingvistice antitotalitare, Timișoara, 1998; Principii și norme de tehnoredactare computerizată, Timișoara, 1998; Mihai Eminescu. Lecturi infidele, București, 2001. Repere bibliografice: Olimpia Berca, „Versificația românească”, O, 1980, 14; Doina Uricariu, „Versificația românească”, LCF, 1980, 15; Al. Graur, Poetică lingvistică, RL, 1980, 16; Florica Dimitrescu, Exegeze universitare de poetică, „Forum”, 1981, 7-8; Adrian Voica, „Hermeneutica editării”, RITL, 1993
FUNERIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287115_a_288444]
-
mai puțin uzitată, eventual nefolosită încă, criticul se angajează de predilecție în explorări cu un grad ridicat de dificultate. Ușor polemice, disociative atât cât să limpezească un context, tâlcuirile lui evită abordarea de tip impresionist, se feresc de cochetăriile criticii infidele. Atent la iradierile peisajului social și spiritual, lărgind câteodată excesiv câmpul de referință, cercetătorul, în febrilă vânătoare de esențe, își face, s-ar zice, un punct de onoare din a nu se opri la suprafața lucrurilor. O dominantă a investigațiilor
HRIMIUC-TOPORAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287459_a_288788]
-
nerușinat, egoist, duplicitar, prefăcut, neautentic, incorect, lingușitor, ipocrit, mincinos, trădător (mișelă, inconsecvent, superficial, nestatornic, nechibzuit, parazit, obraznic (neobrăzată, arogant (îngâmfat, infatuată, mojic (necioplită, sadic, pervers, nemilos, nerușinat, fără remușcări, negeneros, răzbunător (vindicativă, cu resentimente, necruțător, om ce terorizează, găunos, parșiv, infidel, slugarnic, nesincer, nedrept, nedemn, nepăsător, șantajist, profitor, fanfaron, oportunist, trufaș, șarlatan, meschin, intrigant, hrăpăreț, violent, etc., etc. Caracteristici desemnate de epitete ca cele de mai sus sunt distincte de cele ce indică trăsături temperamental-caracteriale în sensul psihologiei diferențiale a trăsăturilor
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
acestor copii și familii nu se cunoaște. 3. Au existat situații în care pentru a preîntâmpina divorțul, soțiile personajelor importante, cu funcții în partid, dețineau dosare secrete cu documente compromițătoare, care divulgate ar fi putut să-l transforme pe soțul infidel într un marginalizat social. Minciuna nu era doar un mecanism de apărare individuală, ci devenise un instrument de camuflare obișnuită a realităților în toate documentele oficiale, cu scopul de a nu atrage mânia conducătorilor. Limba de lemn, promovată de media
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
a Islamului. Ar fi vorba de un Islam care ar aparține liberalilor, prin analogie cu mișcarea evreilor liberali care s-a născut la New York. Cum să fii modern, rămânând în același timp musulman. Nu putem fi moderni dacă nu suntem „infideli“. Fidelitatea infidelă este ideea pe care o propun. Cum să continui să fii musulman trăind „durerea sciziunii“, ca să reiau expresia lui Hegel, deci să treci dincolo de acest doliu al despărțirii de origini și să continui să fii musulman în ceea ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
Ar fi vorba de un Islam care ar aparține liberalilor, prin analogie cu mișcarea evreilor liberali care s-a născut la New York. Cum să fii modern, rămânând în același timp musulman. Nu putem fi moderni dacă nu suntem „infideli“. Fidelitatea infidelă este ideea pe care o propun. Cum să continui să fii musulman trăind „durerea sciziunii“, ca să reiau expresia lui Hegel, deci să treci dincolo de acest doliu al despărțirii de origini și să continui să fii musulman în ceea ce rămâne din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
propun. Cum să continui să fii musulman trăind „durerea sciziunii“, ca să reiau expresia lui Hegel, deci să treci dincolo de acest doliu al despărțirii de origini și să continui să fii musulman în ceea ce rămâne din Islam după acest doliu. „Fidelitatea infidelă“ este expresia pe care o folosește Jacques Derrida referindu-se la iudaismul său. În cartea anterioară, La Maladie de l’Islam, pentru a întări o argumentație erudită și rațională, îi chemați sistematic în sprijin pe poeți, pe scriitori, pe artiști
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
în felul acesta el atrage mînia tuturor și, în lipsa altor argumente, ajunge să fie desenat în tușe caricaturale. Mînat de acest spirit de hipercorectitudine Alexandru George nu iartă nimic. Ajunge să polemizeze pînă și cu autori de roman care descriu infidel anumite episoade din istoria noastră mai mult sau mai puțin recentă ( bombardarea Bucureștiului așa cum apare ea în romanul lui Mircea Cărtărescu, Orbitor), uitînd că un roman nu este un studiu de istorie ci o operă de ficțiune care își poate
Confesiuni polemice by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13682_a_15007]
-
în primul rînd". Altădată mărturisea grav "am facut legămînt de singurătate". Pentru ca mai tîrziu să admită că "pozitivă nu e la mine decît nevoie de singurătate. Tot restul e minciună și trădare, infidelitate față de mine însumi". Așadar mai greșea, fiind infidel deciziei care izvora din natură ființei sale, lăsîndu-se antrenat de unii semeni. Rostul sau era în izolarea singurătății. Dar putea fi, ea, completă? Tocmai asta îl deranja enorm, furios fiind împotriva lui însuși. În sfîrșit, socotind totul fără importanță, ducea
Un jurnal al lui Cioran? by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17644_a_18969]
-
dacă rendez-vous-ul de la Londra ține de ficțiunea epistolei sau e o întîlnire adevărată, cu un bărbat în carne și oase (mai ales că în Londra locuiește fostul său rival amoros). Renunțarea la măști (a lui că Cyrano, a ei că infidela virtuală) echivalează însă cu o ieșire din spațiul identitar vital al personajelor, simbolizat de apartamentul în care cei doi locuiesc că pereche. Fiecare din ei, cînd ajunge în stradă, după ce a părăsit apartamentul în urma unei cerți, are senzația pregnanta a
Dragoste la microscop by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17651_a_18976]
-
de Olnód, (Olnódi Czudar) se judecă cu familia Dragffy de Beltiug, (Bélteki Drágffy), dar în 1444 domeniul Beltiug se află în posesia familiei Dragffy de Beltiug. În 1470 localitatea se numește Poss. Belthek În același an Michael Balkffy de Beltiug, infidel regelui Matthias Corvinus, își pierde domeniile care vor fi donate familiei Dragffy de Beltiug. În anul 1475 localitatea apare ca oppidum Erdeuallya Belthek. Tradiția locală păstrează o legendă legată de numele localității. Trecând pe aici, regelui maghiar Ladislau i-ar
Beltiug, Satu Mare () [Corola-website/Science/301757_a_303086]
-
menită să elibereze Țara Făgărașului și s-o aducă sub oblăduirea Domnului Țării Românești, pe atunci Mihnea Vodă, numit cel Rău, așa cum se mai aflase aproape un veac, între anii 1366-1464. Răscoala nu a reușit și celor patru boieri, socotiți infideli castrului și trădători ai țării, li s-au confiscat moșiile și date boierilor credincioși stăpânirii maghiare: Coman, Vladimir, Stanislau, Bărbat, Barbu, Toma, Vlad și Radu din Ucea. Este de remarcat că în cele trei documente istorice vechi menționate se folosește
Ucea de Jos, Brașov () [Corola-website/Science/300976_a_302305]
-
menită să elibereze Țară Făgărașului și s-o aducă sub oblăduirea Domnului Țării Romînești, pe atunci Mihnea Vodă, numit cel Rău, așa cum se mai aflase aproape un veac, între anii 1366-1464. Răscoală n-a reușit și celor patru boieri, socotiți infideli castrului și trădători ai țării, li s-au confiscat moșiile și date boierilor credincioși stăpînirii maghiare: Coman, Vladimir, Stanislau, Bărbat, Barbu, Toma, Vlad și Radu din Ucea. Este de remarcat că în cele trei documente istorice vechi menționate se folosește
Comuna Ucea, Brașov () [Corola-website/Science/300975_a_302304]
-
în care se afla aliat cu voievodul de Bereg, Crăciun din Bilca, împotriva lui Ioan, fiul lui Dionisie din Kölcse, susținător al noului rege , iar pentru următorii 17 ani Bogdan este declarat de către coroana maghiară: "Bogdan, fost voievod al Maramureșului, infidelul nostru.". Înainte de 15 septembrie 1349 are loc un alt moment de adversitate împotriva partizanilor regelui când Ștefan, nepotul de frate al lui Bogdan I, năvălește în cnezatul Marei, de la nord-vest de Cuhea, alungând din Giulești pe cneazul Gyula cu cei
Bogdan I () [Corola-website/Science/299087_a_300416]