1,208 matches
-
constrîng aproape pe cititor să pornească la drum pe urmele sensului, să conceapă adevărul drept cale care crește înlăuntrul omului. Poemul lui Iov expune înaintarea dureroasă a omului singur în tăcerea lui Dumnezeu. La capătul încercării, această tăcere explodează, cu infinitatea sensurilor ei, în fața și în inimile eroului, ale prietenilor săi, ale cititorului. Dar numai pentru a-i chema să intre în necuprinsul ei de liniște. Atîția gînditori, din toate tradițiile, și-au construit discursul ca pe un limbaj de depășire
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
de o logică mai puternică (i.e. poliadică) decât cea avută în vedere de Kant (i.e. silogistică/monadică). Asta deoarece "logica monadică nu poate servi ca bază pentru nici o teorie matematică serioasă, pentru nici o teorie care își propune să descrie o infinitate de obiecte (chiar și "într-un mod potențial")." (Friedman 1985: 461). Se consideră, în mod obișnuit, că logica modernă (logica matematică) a apărut în 1847, odată cu publicarea de către George Boole a lucrării Analiza matematică a logicii. Noutatea cu care a
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
mai puternice" este deosebit de importantă pentru geometrie, deoarece face posibilă o exprimare formală a ideii intuitive a unui proces iterativ idee care joacă un rol esențial într-o teorie a ordinii, deoarece permite deducerea explicită, doar cu ajutorul logicii, a unei infinități de obiecte 43. O astfel de teorie a ordinii, introdusă în formularea modernă a geometriei euclidiene cu ajutorul a patru axiome 44, împreuna cu axiomele continuității, fac posibilă deducerea pur logică a teoremelor din axiome și postulate. 1.2.2. Teoria
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
-și realiza misiunea propusă și strategia rezultată din aceasta. Se includ și resursele umane, cu toate caracteristicile lor, inclusiv cele organizaționale. Aceleași resurse, pe care le are la dispoziție la un moment dat fiecare organizație, pot fi combinate într-o infinitate de moduri cu scopul de a asigura organizației un avantaj. Realmente important pentru o organizație oarecare este ceea ce știe să realizeze ca produs, adică modul în care combină resursele de care dispune pentru a crea valoare. Depozitarii acestei științe sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576]
-
de primăriile madrilene, indiferent de culoarea primarului sau a consiliilor locale. Centrul Cultural al Orașului, aflat sub Piața Columb, aproape de impunătoarea Bibliotecă Națională, oferă madrilenului și celui ce se află acolo spectacole, concerte, muzică simfonică și corală, balet și o infinitate de programe artistice atrăgătoare, de înalt nivel, la care accesul este relativ facil primăria oferă adesea manifestări cu gratuități sau facilități pentru toți cei interesați. Aici am avut, în câteva rânduri, tresăriri de orgoliu românesc atunci când Corul Madrigal sau dirijori
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
ea însăși. Spaniolii folosesc, mai ales seara (obicei dubios vizavi de recomandările nutriționiștilor), două, trei sau patru asemenea localuri numai pentru gustări înainte de a se așeza la o masă elegant aranjată pentru a... mânca ceva! Iar acest ceva înseamnă o infinitate de posibilități din care nu lipsesc fructele de mare. Mariscos, iată cuvântul magic în cele mai multe restaurante madrilene de profil, adică languste, creveți și multe tipuri de stridii și midii, toate din Galiția, paradisul fructelor de mare; să nu credeți însă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
relațiilor bilaterale cu celelalte state și în sfera raporturilor multilaterale. Indiferent de epocă, de forma de guvernământ, de regimul politic și de circumstanțe. Vehiculul principal de realizare a obiectivelor politicii externe a fost, este și va fi diplomația. Diplomația în infinitatea formelor sale de exprimare și în diversitatea debordantă a domeniilor de manifestare. Diplomație politică, economică, culturală, științifică, militară etc. Diplomație exercitată în cadru bilateral sau multilateral. Diplomație de culise (secretă) sau publică (desfășurată la vedere). În totalitatea acestor ipostaze, care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
să ne abținem un moment, pînă consumăm actul ludic al comunicării, la nivelul solului, pe toată stația, resturi, mai ales trupuri verticalizate, ridică un picior la partenerul de conversație, grupul de lîngă chioșc, repetări ad infinitum, fie contemplare, fie act, infinitate anterioară, cîte broaște vor fi orăcăit în intervalul de peron, baltă secată, crăpături de betoane de oameni! sentimentul de proprietate pe lucrurile sufletești luate ca obiecte. VII. PRIMA ANTICĂLĂTORIE Iași Bacău București Nord București Basarab Roșiori Joi, 4 septembrie 2003
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
pe care o percepea doar ca griuri, combinații Între „+“, multă energie - alb - și „-“, ioc energie - negru. Chiar noi, vârful evoluției, cei care am inventat artele vizuale, nu percepem decât câteva zeci de griuri... Prea puțin pentru un continuum, adică o infinitate de griuri. Noroc că ochiul și creierul ce-l deservește alcătuiesc un soi de tomograf. Adică, să spunem, 700 de griuri sunt Împărțite În 7 segmente, pe care le numesc acum culori, de fapt purtătoare de tot atâtea - 7 - domenii
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
că am pus gheara pe rană: doar pentru Natură totul e banal, ca prea bine cunoscut de vreme ce-i este propria operă. Pentru voi, ca și pentru 356 mine În mai mică măsură, există multe curiozități. Aș putea spune că o infinitate, câtă vreme ele sunt create neîncetat de evoluție. Și n’o să le puteți transforma niciodată În banalități, finiților ce sunteți. Căci Natura perfecționează neîncetat și lacătele cu care le Încuie, cedând greu șperaclului vostru: știința. Chiar vă și puneți limite
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
valorifica taman cutare beteșug. À propos: orbul, chiar parțial, este compensat de ascuțirea incredibilă a celorlalte simțuri. Și sunt mulțime de nevoi sociale care, Întru satisfacere, cer altceva decât de văzul. Adevărul e unul singur, În schimb erorile alcătuiesc o infinitate. Poate că așa vrea suprema lege a lumii, entropia. Și ce-am acuzat În acest exemplu, satisfacerea doar a nevoilor pur biologice ale celui care n’o poate face singur, pare a fi contrazis de atitudinea din celălalt exemplu. Copiii
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
pe care eu, cel puțin, o credeam un lac mare - totuși, un lac. Îl treci cu o barcă. Descopeream însă că între noi era, la propriu și la figurat, Atlanticul. Ne țineau despărțiți nu numai un ocean, ci și o infinitate de cuvinte. Și nu era vorba doar despre tehnologia spațială. În nenumărate alte domenii nu se puteau întocmi dicționare, deoarece abia le bănuiam cuprinsul. Limba o învățam noi cum o învățam, însă mai departe ni se puneau de-a curmezișul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
zi pe alta, a celor necesare traiului. Creierul lor nu este dezvoltat și nu au noțiuni ale timpului, trecut, prezent sau viitor. Dacă ar fi să fim corecți în judecată, nu este vorba despre o verigă lipsă, ci despre o infinitate de verigi lipsă. Dar să revenim asupra dezbaterii privind veriga lipsă, deoarece ea este interesantă, existând mulți savanți care s-au pronunțat în favoarea existenței sale pe parcursul devenirii umane. Spengler crede că "forma omenească vie, ca orice altă formă, își datorează
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1442_a_2684]
-
procesul de devenire a lumii în mod ciclic, în funcție de fazele predeterminate ale evoluției: naștere, maturitate și moarte. Universul fizic este o lume în mișcare, în care fazele despre care vorbim se petrec și se multiplică în mod infinit, pentru o infinitate de elemente. "Formele evolutive" ale lui Vasile Conta reprezintă diviziuni, părți ale universului fizic. Omul este o formă evolutivă a acestui univers. "Orice formă evolutivă, de la naștere până la moartea sa, face gradat și pe nesimțite o cale care ar putea
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1442_a_2684]
-
reglare între cerere și ofertă. În mod normal, prețul se află în centrul vieții economice. Fig. 9.7 Prețul și locul său în determinismul cerere agregată, ofertă agregată într-o economie liberă. Cererea agregată și oferta agregată determină, printr-o infinitate de situații, o infinitate de soluții de reglare prin preț. În acest fel prețul semnalizează orice tip de mișcare a economiei datorată banilor sau datorată costurilor de producție. Pozițiile de echilibru/dezechilibru în piață sunt date de echilibrul/dezechilibrul cererii
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1442_a_2684]
-
ofertă. În mod normal, prețul se află în centrul vieții economice. Fig. 9.7 Prețul și locul său în determinismul cerere agregată, ofertă agregată într-o economie liberă. Cererea agregată și oferta agregată determină, printr-o infinitate de situații, o infinitate de soluții de reglare prin preț. În acest fel prețul semnalizează orice tip de mișcare a economiei datorată banilor sau datorată costurilor de producție. Pozițiile de echilibru/dezechilibru în piață sunt date de echilibrul/dezechilibrul cererii agregate în raport cu oferta agregată
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1442_a_2684]
-
o mizerie și un dezastru, fiecare poartă pe chip propria-i nenorocire, reproducând și Împroșcând la mari depărtări nenorocirea celorlalți. Plictisul, durerea, nenorocul, istovirea, sila și frica de viață, sila și frica de moarte, toate pulsează pe chipuri Într-o infinitate de măști și sub o aură de cataclisme, frustrări și zădărnicii, care ajung să mă fascineze și mă fac să juisez până-n pragul paraliziei. Mă Îndopam cu pâine, urcând din nou Împreună cu ei treptele durerii și plăcerii. Pâinea goală și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
lentorilor protocolare, Încurajarea inteligențelor multiple, cultivarea plăcerii de a veni În contact accidental cu cunoașterea. Fugarul, ca experimentare „În viteză” a prezentului de către ființă, constituie una dintre capacitățile fundamentale ale omului. Cunoașterea este compozabilă și sumatoare. Ea se revendică din infinitatea unor acte de multe ori insesizabile și inconștiente. Paradoxul ființei ar consta În faptul că unicitatea ei se recompune dintr-o infinitate de experiențe de bază. Elementul fugitiv, integrat operativ și aureolat valoric Într-un mod corespunzător, deschide persoanei posibilitatea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
de către ființă, constituie una dintre capacitățile fundamentale ale omului. Cunoașterea este compozabilă și sumatoare. Ea se revendică din infinitatea unor acte de multe ori insesizabile și inconștiente. Paradoxul ființei ar consta În faptul că unicitatea ei se recompune dintr-o infinitate de experiențe de bază. Elementul fugitiv, integrat operativ și aureolat valoric Într-un mod corespunzător, deschide persoanei posibilitatea unei Înaintări spirituale indiscutabile. Întreaga cultură modernă și postmodernă confirmă fugacitatea și glisarea temporală. Pictura de tip impresionist, arta cinetică, filosofia de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
prin cele depărtări. Ieși afară și vezi că ninsoarea a stat. Doar stelele pe cerul Înghețat. Întrebător, privești la ele, iar ele la tine. Încerci să deprinzi misterul spuselor lor. O ființă limitată și firavă, ce caută Înțelesuri În fața unei infinități. Ce, cum, când și de ce? Te sperie gândul și revii Îndată În casă. Și a fost o Întrebare, și apoi au mai venit și altele, al cincilea moment. Se intensifică pregătirile pentru Anul Nou. Cu Învățarea unei urături, cu pregătirea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
de sugestie a cuvântului, orizonturi nelimitate ce se revelează necontenit privirii: Poezia are privilegiul de a transcende limita oricărui spațiu finit. „Perdeaua de tufe nalte" desemnează în versurile Iui Leopardi „limita" dincolo de care se sugerează o continuitate a spațiului ca „infinitate non definită" (după cum o denumește Assunto în studiul Interpretări ale spațiului). Poetul aspiră, prin urmare, la crearea unor imagini detașate de orice contingență reală („Dar stând aici și preajma contemplând-o,/creează mintea-mi."). Spațiul poetic, devenit proiecție a fanteziei
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1385]
-
pentru a se regăsi [...] în plenitudinea ființei și în miracolul universului" (Eugen Simion) este desemnat de imaginea metaforică a „codrilor de aramă". Odată trecut acest prag perceput ca „limită" dincolo de care se sugerează o continuitate a spațiului poetic (văzut ca „infinitate non definită", cum o numește Assunto), „zări depărtate", orizonturi nesfârșite se întrezăresc „de departe"; este spațiul miraculos al „pădurii de argint" în care timpul e perceput mitic, ca regresiune spre vârsta de aur (fapt sugerat de prezentul indicativului: „vezi" timp
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1385]
-
care se topesc laolaltă inflexiuni mitice, simboluri ancestrale sau de sorginte cosmică. încrezător în propria-i fantezie, în forța nelimitatei sale imaginații („Turma visurilor mele eu le pasc ca oi de aur"), Eminescu descoperă astfel în realitate „profunzimea, spațiul interior, infinitatea" experiență prin care poetul . El se simte identic cu „sufletul adânc al lumii, cu semnele ei, elemente ale naturii eterne", configurând universul în spații cosmice nelimitate: (Sărmanul Dionis ). în felul acesta a gândit poetul și vechea cetate a Daciei care
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1385]
-
evaziune în spațiu ". (Eugen Simion) „Nostalgia luminii", „albul fantastic al ghețurilor polare", „boitele de smarald ale palatului", „portalele înalte de la hale / Cu lungi coloane de zăpadă, cu arcuri de nea argintie" și „lampe mari ca niște albe lune" fascinează prin „infinitatea de cuburi de cristal" . „împărăția fascinanului Odin", descrisă în Toma Nour sau Odin și poetul exprimă astfel „un sentiment dominant de evaziune ", iar eroul, <citation author="M. Eminescu">„cuprins de brațele albe ale zeului nordic, are sentimentul de a frânge
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1385]
-
lucrurilor, dimensiunea lor apriorică (pe când „infinirea" înseamnă nemărginirea pierdută în celălalt sens al devenirii): „Infinirea în schimb, cu prefixul ei in, care aduce o negație mai stinsă, te trimite înainte ". Având totuși la îndemână termenii deja existenți în limbă „infinit", „infinitate", „nemărginit", „nemărginire", Eminescu a simțit nevoia să creeze alții noi: „nefinire și infinire". Și asta pentru că dimensiunea infinitului a existat întotdeauna în „nemarginile" sufletului său: (Sărmanul Dionis) Așadar, o altă ipostază a naturii se prefigurează astfel în opera eminesciană: orice
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1385]