1,838 matches
-
asistentă la Spitalul Municipal și ar fi făcut și doi ani de Medicină, așa spune ea, dar odată când nu era de față Doinița și-a trădat prietena și colega turnând-o că n-a fost la spital altceva decât infirmieră pe post de femeie de serviciu, păi, ce credeați? Spăla pe jos prin saloane și grupuri sociale, hi-hi-hi, păi, dacă nu i-a plăcut cartea? Păi, și ce dacă a făcut niște ani de medicină, dacă n-a terminat facultatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Nici unul dintre aceștia nu avea să moară pe drum, ba chiat toți aveau să dezmintă cele mai pesimiste prognosticuri medicale, Amărâtul ăsta nu are nici o șansă, nici nu merită să-mi pierd timpul și să-l operez, Îi spunea chirurgul infirmierei În timp ce aceasta Îi potrivea masca pe față. Realmente, poate cu o zi Înainte n-ar fi existat salvare pentru amărât, dar era limpede că victima refuza să moară În acea zi. Și ceea ce se Întâmpla aici, se Întâmpla În toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
meritorii așezăminte de asistență, ieri, azi și Întotdeauna, ci prin debarale și prin unghere, prin ascunzători și prin poduri, unde adesea Îi lăsau abandonați timp de mai multe zile, fără ca asta să deranjeze pe cineva, căci, așa cum spuneau medicii și infirmierele, oricât de rău ar fi stat, să moară n-ar fi putut. Acum erau morți, luați de acolo și Îngropați, aerul spitalelor devenise pur și cristalin, cu acel inconfundabil miros al său de eter, tinctură de iod și creolină, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
ce se petrece în el, spuse doctorul, șocat. Te rog, fii drăguță și circulă cu liftul cât e[ti în spital. Sunt prea ocupat ca să-mi vină și alți pacienți pe cap. După vizita doctorului, a sosit ora prânzului. O infirmieră care împingea un cărucior cu mâncare intra din salon în salon. Tatăl lui Midori a primit supă, fructe, pește dezosat și pastă de legume fierte. Midori l-a așezat cu fața în sus, a învârtit de manivela de la capătul patului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
de cap și implora universul: nu mai pot! nu mai pot! Erau rare momentele în care mă recunoștea la căpătâiul ei, închisă în cămăruța de un albastru-lăptos, lipsită de clanță la interior: puteai intra, dar de scos te scoteau numai infirmierele cu figură de luptători în Legiunea Străină. Mereu în căutare de jocuri, l-am pus în capul arborelui pe Petru Cercel, pentru că avusese gusturi cosmopolite și pentru că în felul ăsta puteam justifica dubla mea descendență, austriacă și grecească. Am reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mâncau din priviri. Mesajul subliminal era cel al unei isterii cu greu ținute în frâu. Spitalul făcea eforturi să pară primitor, dar până la urmă se trăda a fi un loc blestemat, depozit de suflete înfrânte. Era ora de vizită și infirmierele se agitau pe holuri. Însuși directorul spitalului venea să-și viziteze bolnavii. O infirmieră îi ordonă Sabinei să se ducă în salon. Eu trebuia să rămân în sala de așteptare, până după vizită. Din frânturile de conversație surprinse pe holuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
frâu. Spitalul făcea eforturi să pară primitor, dar până la urmă se trăda a fi un loc blestemat, depozit de suflete înfrânte. Era ora de vizită și infirmierele se agitau pe holuri. Însuși directorul spitalului venea să-și viziteze bolnavii. O infirmieră îi ordonă Sabinei să se ducă în salon. Eu trebuia să rămân în sala de așteptare, până după vizită. Din frânturile de conversație surprinse pe holuri, am înțeles că dispozițiile erau ca între pacienți să nu existe relații amoroase, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Mare, menținută cu ajutorul pletelor lungi, albe și a mustății stufoase, pe oală, de culoare identică. L-am salutat și a catadicsit să-mi răspundă cu o ușoară înclinare a capului. După vizită, eu și Sabina am fost poftiți de o infirmieră în biroul lui. Ambianța era asemănătoare cu cea din cabinetul pe care-l avea la Spitalul „Gheorghe Marinescu”, din București: același birou impozant, încărcat cu cărți, în dosul căruia trona profesorul învăluit în norii de Lucky Strike, aceleași fotolii joase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
absolventă a unei școli sanitare din Piatra Neamț. Nu avea încă 17 ani, deci, ca și mine era adolescentă. Spitalul nu dispunea de un personal numeros: doi medici, din care cel mai în vârstă era și director, trei surori medicale, șase infirmiere și restul personal administrativ. Cu excepția mea, majoritatea erau persoane în vârstă. Repartizarea unei asemenea tinere la un spital-problemă a stârnit uimirea tuturora, a salariaților, dar și a bolnavilor. Era ca o floare răsărită într-o grădină numai cu iarbă. S-
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
de cultura după ureche... Îl întrerupse ridicând băiețește brațele în sus: - Ești cel mai ambițios bărbat pe care l-am cunoscut până acum! Ambițios și apucat! Mai ales apucat! Le cunoștea bine vocile, și învățase să le deosebească. Erau trei infirmiere de zi și două de noapte. - Dacă ar avea noroc, s-ar prăpădi zilele astea. Căci așa se spune: cine moare în Săptămâna luminată se duce de-a dreptul în rai. " Are suflet bun, îi e milă de mine. E
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
îl privi lung, zâmbind încurcat; nu-l recunoscuse. "Ne ducem la liceu. Azi se sărbătorește centenarul profesorului Dominic Matei." " Nu-mi prea place visul, își repetă de mai multe ori. Nu înțeleg de ce, dar nu-mi place..." Așteptă să plece infirmiera și, cu emoție și mare grijă, așa cum făcea de câteva zile, începu să întredeschidă pleoapele. Se trezise într-o noapte privind o pată luminoasă, albăstruie, fără să-și dea seama că deschisese ochii și fără să înțeleagă ce privește. Simți
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pe mine că nu mi-am pierdut vederea... Internul îl privea zâmbind absent. - Dumneata ești un om curios. Când te-a întrebat Profesorul câți ani ai, ai răspuns: șaizeci... - Am mai mult... - Greu de crezut. Ai auzit, probabil, ce vorbeau infirmierele... Cu un gest supus, de școlar pocăit, înclină din cap. Le auzise: "Cît zicea că are, șaizeci de ani? Ăsta își ascunde vârsta. L-ai văzut și dumneata, adineaori, când l-am spălat; ăsta e bărbat tânăr, în floarea vârstei
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
prudent, brațul până la cot, apoi mângâie cu două degete bicepsul. Ce curios! Poate imobilitatea aproape absolută, de aproape patru săptămâni, și lichidele acelea nutritive pe care i le injectaseră direct în vene... "Ăsta e bărbat tânăr, în floarea vîrstei!" spusese infirmiera. Iar cu o zi mai înainte auzise ușa deschizîndu-se cu precauție, pași apropiindu-se de pat, internul șoptind: "Doarme, să nu-l treziți", apoi o voce străină, răgușită: Nu poate fi el... Va trebui totuși să-l vedem și fără
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
din cap și repetă de mai multe ori: "Bine! bine!" " Se îngroașă gluma; trebuie să fiu cu ochii în patru." Noroc că în dimineața următoare simți, trecîndu-și limba peste gingii, colțul primului canin. Cu o exagerată inocență i-l arătă infirmierei, apoi internilor, prefăcîndu-se că îi este imposibil să mai pronunțe ceva. Dar dinții apăreau repede, unul după altul. Până la sfârșitul săptămânii răsăriseră toți. În fiecare dimineață venea un dentist și-l examina, lua note pentru articolul pe care-l pregătea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
din umeri și plecă spre casă. De-abia când puse mâna pe clanță își aminti: cu prima ocazie va deschide plicul albastru. "Dar nu aici, unde mă cunoaște toată lumea. Departe, în alt oraș. La București bunăoară." Într-o dimineață ceru infirmierei o foaie de hârtie, un creion și un plic. Scrise câteva rânduri, lipi plicul și-l adresă Profesorului. Apoi începu să aștepte, simțind cum i se accelerează bătăile inimii. De când nu mai cunoscuse o emoție asemănătoare? Poate din dimineața când
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
deci așteptat. "Ar trebui să cobor", își spuse. Trezindu-se, îl orbi lumina puternică de-afară și privi surprins ceasul. Nu era încă 6. Probabil că au uitat să tragă transperantele. Târziu auzi deschizîndu-se ușa. - V-am adus hainele, spuse infirmiera apropiindu-se zâmbind de pat, cu brațele încărcate. Era Anetta, încă destul de tânără și cea mai îndrăzneață. (Cu câteva zile mai înainte îi spusese, privindu-l adânc în ochi: Cînd o să ieșiți de aici, poate mă luați într-o seară
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
în La Presse medicale. - Nu mă așteptam la o asemenea întrebare... Mai ales că eram încă în spital, deci nu aveam cum să confirm sau să infirm eventualele posibilități sexuale. Profesorul zâmbi, ridicând din umeri. - Aflasem ceva, evident, indirect, de la infirmiere. - De la infirmiere? - Noi credeam că fusese inițiativa dumitale. În orice altă împrejurare, pacientul și infirmiera respectivă ar fi fost sancționați. Dar în cazul dumitale, nu numai că am închis ochii, dar am apreciat informațiile. În sfârșit, contextul n-are prea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Presse medicale. - Nu mă așteptam la o asemenea întrebare... Mai ales că eram încă în spital, deci nu aveam cum să confirm sau să infirm eventualele posibilități sexuale. Profesorul zâmbi, ridicând din umeri. - Aflasem ceva, evident, indirect, de la infirmiere. - De la infirmiere? - Noi credeam că fusese inițiativa dumitale. În orice altă împrejurare, pacientul și infirmiera respectivă ar fi fost sancționați. Dar în cazul dumitale, nu numai că am închis ochii, dar am apreciat informațiile. În sfârșit, contextul n-are prea mare importanță
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
încă în spital, deci nu aveam cum să confirm sau să infirm eventualele posibilități sexuale. Profesorul zâmbi, ridicând din umeri. - Aflasem ceva, evident, indirect, de la infirmiere. - De la infirmiere? - Noi credeam că fusese inițiativa dumitale. În orice altă împrejurare, pacientul și infirmiera respectivă ar fi fost sancționați. Dar în cazul dumitale, nu numai că am închis ochii, dar am apreciat informațiile. În sfârșit, contextul n-are prea mare importanță; importantă este numai informația... Dar în cazul domnișoarei de la numărul șase, reluă după
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
neapărat să stea de vorbă cu dumneata. Li s-a răspuns că, deocamdată, doctorii se opun oricărei vizite... Dar cât timp o să ne mai putem ascunde? Este probabil că la ora asta gazetarii și-au început deja ancheta. Internii și infirmierele au să le povestească tot ce știu, și multe altele pe deasupra. Și se vor găsi informatori și de aici, adăugă coborând ușor glasul. În privința fotografiilor, nu-mi fac iluzii: ai fost desigur fotografiat de nenumărate ori, plimbîndu-te prin parc, stând
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
se stabilise în Statele Unite, dar nu i se cunoștea adresa. În cele din urmă, direcția clinicii a permis călătoria în India, cu condiția ca pacienta să fie însoțită de unul din doctorii care se ocupaseră de ea și de o infirmieră. Era, firește, înțeles că va fi adormită înainte de a părăsi clinica și își va continua somnul până în apropiere de Gorakhpur. De la Bombay, un avion militar i-a transportat la Gorakhpur. Acolo îi așteptau șase mașini încărcate cu ziariști, tehnicieni și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
surprins-o într-o poziție de meditație yogică. Alături pe pietriș, o oală de lut, două talere de lemn și câteva manuscrise; de-abia când le-au atins cu mâna, și-au dat seama că se făcuseră de mult pulbere. Infirmiera îl opri în fața ușii. - S-a deșteptat, spuse. Dar nu deschide ochii. Îi e teamă... Se apropie de ea și îi puse mâna pe frunte. - Veronica! șopti. Deschise brusc ochii și, recunoscîndu-l, fața i se lumină, așa cum nu i-o
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
bine păzită. În fiecare zi vizitau muzee sau instituții și întîlneau mari personalități. Erau transportați în mai multe limuzine, încadrate de motocicliști. Altminteri, nu îndrăzneau să-și părăsească etajul. Nu îndrăzneau nici măcar să se plimbe pe coridoare, împreună cu doctorul și infirmiera, încercaseră o dată, târziu după miezul nopții, să coboare, sperând să se îmbarce într-un taxi, și depărtîndu-se de hotel, să se plimbe pe străzi. Dar o ceată întreagă îi aștepta la ieșire. Au fost siliți să se întoarcă, fugind, sub
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nici de sânge nu se teme și nici de leșinat nu leșină, așa sunt fetele tinere moderne. Ea n-are nevoie nici de sticluța cu săruri, nici de apă cu zahăr, și dacă războiul va începe, ea se va face infirmieră la Crucea Roșie și va alina suferințele... — ...să ne ferească Dumnezeu, donșoară, că vine vremuri grele și vine război peste noi, uite, asta mi-a zis ieri coana Sofica. Și i-am zis și io, dacă i-ar mai da
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ofițer francez. — Est-ce qu’elle est née ?... va întreba sever mama lui, prințesa, când o va găsi veghindu-l devotată, la căpătâi. — Madame ! ? va răspunde ea demnă, și o șuviță de Walkirie i se va desprinde fluturând de sub boneta de infirmieră. Dar cum mai departe nu va mai scoate niciun cuvânt, se va crede că este un copil abandonat. Un copil abandonat într-un coșuleț roz, scâncind ca un pui de pisică, și la gât cu un medalion de preț. Vor
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]