1,132 matches
-
considerat „primul regizor modern român” (Liviu Ciulei). Un regizor-animator febricitant, exploziv, inventiv. Pledoariile sale, marcate de teoriile lui Aleksei Tairov, Anton Giulio Bragaglia (pe care l-a și cunoscut), Gordon Craig (conceptul de „supramarionetă” al acestuia îl entuziasma), privilegiază, cu inflexiuni incisive vizând „corul babelor tradiționaliste”, regizorul creator, suveran în spațiul scenic. În teatru, potrivit viziunii sale cu nuanțe de fanatism, prioritatea trebuie să revină imaginației. Cu o debordantă inventivitate, S. are, de pildă, ideea unui Teatru de Vedenii, care să
SAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289518_a_290847]
-
au vopsit iarba în verde și cei mai răutăcioși / au făcut-o cenușie”), constatarea fiind însoțită de o săgeată trimisă spre făcătorul lumii („Ce puțin gust estetic / are Dumnezeu!”). Versurile anterioare stabilirii în Occident exprimă, în tonalitate neoromantică, nu o dată cu inflexiuni simboliste, o stare de spirit comună generației sale. Asemenea atâtor confrați, poetul se simte, pe asfaltul desfundat, „o groapă [...] în care picură coșmare de-ntuneric”, vede sufocându-se totul în jur și are sentimentul de a fi, acasă, un străin
SCHENK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289550_a_290879]
-
hibernale: „Începe astrul iernii măreț să se topească / treptat îl simți cum arde pe-al primăverii rug /și-n urma lui rămâne o țară românească / mai pură și mai plină de semne de belșug”. Știe să introducă în peisaj și inflexiuni macedonskiene: „Iată și regatul verii, plin de zeități păgâne / lancea macului se-agită peste oștile de grâne, / Timp de heliogravură, cer ca bolțile sixtine”. Rareori statice, pastelurile transmit uneori exuberanța vitalității elementare: „Ies șerpii de prin buncăre de ierburi [...] // Un
TUDOR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290281_a_291610]
-
între adorație și mâhnire, evocarea peisajului bălților brăilene, a aerului straniu, vag exotic al cheiului portuar încremenit în vipia unei amiezi de vară și meditația în jurul invenției poetice (,,Cine adulmecă pe ape cântul / cu rotiri de uliu scăpătat?”), adesea cu inflexiuni agonice („Din vreme clipele nu se mai rup, / prin aer nu se prinde vreun cuvânt. / Sub mână se destramă orice trup / și pasul nu se-nalță din pământ”), sunt convocate inspirat. În studiul monografic Enescu, redus ca dimensiuni, T. comentează
TUDOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290288_a_291617]
-
se disting Aron Cotruș, contopit cu Mihai Beniuc, Radu Gyr, Virgil Carianopol și mai cu seamă Tudor Arghezi: „Știai câte speranțe privirea ta le curmă?/ Foșnea în ramul toamnei o frunză, cea din urmă...”. Un tradiționalism de altă nuanță, cu inflexiuni argheziene (din 1907) și cotrușiene, un tradiționalism mai mult în linia „Sămănătorului” (țărănism, istorism) decât a „Gândirii” (peisaj transfigurat) face specificul textelor din Poema Patriei (1977), îndeosebi al ciclurilor Negru Vodă (apărut și separat, în 1974), Să nu superi iarba
TOMOZEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290221_a_291550]
-
ale autorului, care sunt în cu totul altă notă. Unele, datate 1942-1944, vor intra în volumul Cornul pădurarului (1957) și, în număr sporit, în antologia de autor Vioara roșie (1968). Multe sunt notații lirice, în vers liber, în stilul cu inflexiuni elegiace al poeților tineri (mai cu seamă ardeleni, bucovineni și basarabeni) din anii ’40, nu fără ecouri din Tudor Arghezi și Lucian Blaga. Poetul încearcă să descopere divinitatea în propriul suflet: „Lângă inima nopții veghez/ luceferii stinși din sufletul meu
TULBURE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290297_a_291626]
-
țară, „proaspătă ca roua pe rodul necules”, îmbrăcată în „iie cu fluturi”, la a cărei apariție „Se-nflăcărează macii, simțindu-i pașii goi. Livezile se-apleacă spre ea cu ramuri grele / Și vântul răsuflarea și-o pierde prin zăvoi”. Cu inflexiuni panteiste, izbutită e și o idilă estivală: „Închide astăzi cartea; ne-om dărui naturii. / Ne vom culca în ierburi, și-acum întâia oară, / Pe brațele de sevă și mușchi ale pădurii, / Tu vei simți în sânge, gonind, o căprioară” ori
TULBURE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290297_a_291626]
-
2000 vor fi strânse în Platon pe Internet (2003), carte ce reunește într-o secțiune și primele recenzii. Criticul, care în timp va opta pentru tonul neutru și ca metodă pentru descriptivism, semnează acum texte vii, colorate stilistic, în care inflexiunea ludică se combină uneori cu insertul biografic. În cele mai bune analize opera este întoarsă pe toate fețele pentru a i se depista mecanismele și resorturile proprii de funcționare, ca în articolul Călcâiul lui Ahile, unde se radiografiază poezia lui
URIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290376_a_291705]
-
ciclului Trandafirii negri din placheta Rostiri tari poetizează situații erotice, cu etalarea detaliilor corporale feminine. Vibrația cea mai autentic lirică se află în Candoare, poem al ingenuității adolescentine. În versurile din Apoteoz (1933) expresia tinde spre inefabilul muzical, erosul având inflexiuni epitalamice, cu ecouri din Cântarea Cântărilor. Aceeași tonalitate apare în Minois (1934): „Aș vrea să am asemenea poeților latini / puterea proslăvirii și geniul lor bogat / să cânt delicatețea picioarelor ce-au stat / întinse goale-n umbră sub brațe de smochini
ZAHARIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290687_a_292016]
-
sinucigându-se, pentru a nu cădea în mâinile dușmanului. Alt volum, Golgota românească (1995), în româna literară, exaltă de asemenea trecutul, însă majoritatea poemelor consemnează experiența dură a închisorilor prin care Z. a trecut, pe alocuri într-o dicție cu inflexiuni argheziene: „Hei! Cine oare-a părăsit pământul / Și-a plecat cu noaptea și cu vântul / Și-a pornit spre vămile din cer, / Strecurându-se hoțește printre drugii groși de fier? // Cine e acuma duh / Și plutește liber în văzduh, / Ca
ZEANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290723_a_292052]
-
mai mult un „stil” decât o alcătuire de adâncime, fie l-au negat, din cauza faptului că personajul nu caută să compenseze un handicap, ci să îl cultive, să îl exploateze pozitiv prin discurs și fantezie creatoare. Scriitura are și unele inflexiuni ironice și parodice. În câteva episoade onirice există similitudini cu realismul fantastic al prozatorilor latino-americani, în timp ce în secvențele de familie atmosfera e cea din proza ardelenească. De remarcat abundența romanescă a materiei epice, construcția personajelor, ca și o bună adecvare
ZARNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290715_a_292044]
-
gânduri funebre, reflectând o structură mereu frământată, vulnerabilă, coabitează cu atitudini umanitariste, ce dobândesc nu o dată accente protestatare. Asemenea atitudini caracterizează și nuvelele adunate în volumul de debut Flamura albă... (1924), aducând, prin tușe crud naturaliste, dar și cu dese inflexiuni de meditație lirică, scene de război, „suflete și chipuri prinse în vârtejul morții”. Următoarea culegere de proze scurte, Gazda cu ochii umezi (1926), cultivă efuziunile lirice, atrăgând însă atenția prin portretistica aplecată adesea asupra dezmoșteniților sorții și prin observarea mediului
ZAMFIRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290697_a_292026]
-
se bazează pe o naivă „logică a posibilității” și pe o retorică anticipativă care ascunde un scop secret: asimilarea. Toate modelele - de înțelegere culturală, de competență culturală și de emancipare culturală - sunt „discursuri asimilaționiste” (assimilationist disscourses)90. Ele prezintă, prin inflexiuni, eufemisme și metafore subtile, care schimbă sensurile, tot ceea ce se poate spune despre inegalitatea etnică și rasială în școlile americane. Propunătorii de modele ale înțelegerii culturale pledează pentru sensibilitate și aprecierea diferențelor culturale anticipând un model de „armonie rasială” (a
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
completarea tabloului, folosirea știrilor date de izvoarele documentare și de urmele culturii materiale ș...ț. Am acordat însă prioritate știrilor date de autorii antici, la a căror mărturie am recurs aproape la fiecare pas”1. Dacă facem abstracție de discretele inflexiuni ale materialismului istoric ce se întrevăd în logica acestui text, el poate fi considerat drept epitomă pentru orice istorie a cotidianului, din specia tradițională a genului. Trecerea de la istoria evenimențială, preponderent politică și instituțională, întemeiată, metodologic, pe critica izvoarelor documentare
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
de demutizare, procesul de comunicare prezintă următoarele particularități: - un volum redus al vocabularului însușit; - existența a numeroase clișee verbale, cuvinte cu conținut semantic sărac sau deformat; - cuvintele sunt folosite așa cum au fost prezentate inițial (în cazul nominativ sau acuzativ), fără inflexiuni; - existența unui decalaj vizibil între vocabularul activ și cel pasiv (între vocabularul utilizat în exprimare și vocabularul stocat). Din registrul greșelilor care se manifestă în comunicarea verbală a deficienților de auz, enumerăm: - evitarea exprimării în propoziții - preferă utilizarea unui singur
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
speciile posibile, fără o opțiune sau o marcă stilistică personală. Încă din Oglinda dintre noi, abordează în aceeași cheie „subiecte” frivole ori grave (teme predilecte: moartea, Dumnezeu, poezia), alternând continuu registrele și tonalitățile. P. adoptă poza Poetului (unele versuri au inflexiuni ce amintesc de Nichita Stănescu) și mimează un fel de tristețe bacoviană. Directețea orgolioasă, ludicul frust ar fi nota caracteristică a versului. Totuși, încă de la început se poate constata predilecția către anecdotic și ironie (inclusiv autoironie), către epicul ori portretul
POPESCU-24. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288945_a_290274]
-
Odeon din București ... au pus cătușe florilor de Fernando Arrabal și La țigănci de Mircea Eliade. Ce pot spune în câteva fraze despre această poezie decât că impresionează prin decizia cu care pune în joc, în jocul ei, existența. Cu inflexiuni din Bacovia și din Urmuz (acestea sunt umbrele tutelare, dar deloc tiranice), Cristian Popescu se arată gata să-și joace nu numai prezentul, dar și trecutul, nu numai biografia, ci și genealogia, să se despartă, adică să demitizeze figura mamei
POPESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288926_a_290255]
-
cu prunci și cu moșnegi (1936), Ghicește-mi în cafea (1938) și Bătaia (1942). Neîndoios, d. Victor Ion Popa purcede din vâna atât de viguroasă a d-lui Mihail Sadoveanu. Sensibilitatea sa domoală, de moldovean duios, natura provincialistă a lexicului, inflexiunea lirică a tonului narativ ne deșteaptă în spirit ecoul prozei sadoveniste. Cu Velerim și Veler Doamne ne întărim din nou impresia asupra înrudirii, în spirit, în procedee, în lexic, cu cel mai mare liric sămănătorist. Aici se cuvine însă o
POPA-15. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288917_a_290246]
-
versuri, Cartea de iarnă (Premiul Uniunii Scriitorilor), M. nu a dezamăgit speranțele puse în poezia sa, revigorate cu fiecare dintre poemele publicate, la mari intervale de timp, în presa literară. Dicțiunea blasfemator profetică, energia distructivă, muzicalitatea gravă, aspră, deseori cu inflexiuni psalmice, imagistica de o plasticitate pregnantă, brutală pe alocuri, au fost percepute ca semne indicând „o voce distinctă și penetrantă a tinerei poezii, o voce bogată în accente contrastante, în care se repercutează atât comedia literaturii, cât și drama insolubilă
MURESAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288306_a_289635]
-
jertfă (1923; Premiul Academiei Române), continuând cu Lumini suflate de vânt (1925), Chiot câmpenesc (1926) și mai ales cu Lilioară (1938) - toate reunite în 1982 sub acest ultim titlu -, M. reușește să-și fixeze o voce personală, deși modestă și cu inflexiuni oarecum cunoscute. Dar dincolo de orice influențe, pare evident că memoria lui afectivă era încărcată cu impresii și imagini ale naturii agreste, care formau principalul filon al fluxului interior, elementele de referință ale sensibilității sale. Acestea se definesc ca un „izvor
MURASANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288305_a_289634]
-
satul natal și locurile din Pind, despre dragostea pentru „fara”, etnia aromânilor, ce trăiește departe de trunchiul românesc, printre străini, ca într-o furtună continuă. În lirica lui se găsesc uneori texte substanțiale, precum Xeanile, un cântec de înstrăinare, cu inflexiuni de vers popular, despre plecarea silită pe alte meleaguri, după câștig ori la învățătură, în care se dă glas unui intens sentiment de tristețe. P. a scris și câteva poeme erotice, scăldate adesea într-o ironie care le sporește farmecul
PERDICHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288756_a_290085]
-
de gală, / Și-n croncănitul vostru râde / O ironie triumfală! // Chiar Edgar Poe, în cinstea voastră, / A scris balada-ntunecată / Al cărei laitmotiv e tristul / Și-ngrozitorul: Niciodată” (Corbul). În Cântecul omului, drama existențială se răsfrânge într-un vers cu inflexiuni declamatorii și aer vetust: „Mă-ntorc zdrobit. Ce drum enorm! / Vin dintr-o țară depărtată, / Pe care harta n-o arată... / Sunt obosit, aș vrea să dorm. Sunt ani, sunt ani de când alerg / Tot înainte, tot înainte! Cu-aceeași întrebare
PAVELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288739_a_290068]
-
dintre traci” după Herodot. După cum va fi neîncetat apreciată limpezimea gândirii, noblețea stilului, clasicismul structural al autorului. Adevărate creații literare sunt eseurile lui P. Volumul Idei și forme istorice (1920) însumează patru studii de filosofia istoriei, unele cuprinzând pagini cu inflexiuni poematice, iar în Memoriale (1923) se află poeme în toată puterea cuvântului. Din ambele cărți se detașează idei care, completate cu altele, din celelalte scrieri, compun o viziune și un program de viață, o filosofie practică. De nu e originală
PARVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288699_a_290028]
-
la succesiunea interioară, ce reflectă geneza poeziilor. Comentariul lui P. din Note și variante este luxuriant, însă erudiția, fără nimic ostentativ, este departe de a fi o aglomerare amorfă de date. Suplu, uneori cu digresiuni captivante, într-o frazare cu inflexiuni melodice, textul se citește ca un veritabil roman al creației eminesciene. La Perpessicius, erudiția urmând linia curbă a frazării, întoarse mai totdeauna asupră-și, pentru a scăpa din nou în mereu alte arcuri și ramificări ornamentale, după estetica parcă a
PERPESSICIUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288761_a_290090]
-
va fi ulterior directoare a Studioului Cinematografic București (1969-1971) și a Studioului Animafilm (1971-1983). Deține Premiul Asociației Scriitorilor din București pentru volumul Lumea într-un degetar (1981). Prozele ritmate compuse de O., „spuse” pentru copii de o voce caldă, cu inflexiuni jucăușe, au fost așezate în descendența lirismului sorescian. „Prozo-poemele”, mici piese în versuri sau prozastic-ritmate, sunt conduse de un fel de logică magic infantilă, lăsând impresia că sunt rostite chiar de copii. Unele cărți sunt însoțite de ilustrații grațioase, viu
OLTEANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288525_a_289854]