2,716 matches
-
Silva, 1963). Contrar catecolaminelor, a căror participare la homeostazia circulatorie se datorează acțiunii directe cardiovasculare, acetilcolina, ca mediator al fibrelor parasimpatice terminale și colinergice ganglionare, acționează mai complex. Prin acțiunea sa parasimpaticomimetică de tip muscarinic, acetilcolina provoacă vasodilatație periferică și inhibarea activității ritmice a cordului. Răspunsurile dilatator și cardioinhibitor sunt de scurtă durată, datorită inactivării imediate de către colinesteraze și apar potențate de ezerină și inhibate de atropină. Spre deosebire de catecolamine care activând prin intermediul receptorilor beta-adrenergici și a proteinei Gs cuplul adenilatciclază-AMPciclic, stimulează
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și inhibate de atropină. Spre deosebire de catecolamine care activând prin intermediul receptorilor beta-adrenergici și a proteinei Gs cuplul adenilatciclază-AMPciclic, stimulează canalele sarcolemale de Ca++ și pacemaker-ul cardiac, acetilcolina acționând asupra receptorilor muscarinici și a proteinei Gi, determină hiperpolarizare membranară potasică și inhibarea pacemaker-ului (fig. 76). Cea de a doua acțiune a acetilcolinei, excitoganglionară, se datorește afinității pentru receptorii nicotinici de la nivelul membranei postsinaptice a ganglionilor simpatici și parasimpatici. Prin acest mecanism, acetilcolina poate provoca la animalul tratat în prealabil cu atropină
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
realizează fenomenul de închidere și deschidere ciclică a patului capilar, cunoscut sub numele de vasomoție, cu frecvență joasă, de 6-12 cicluri pe minut. După teoria nevoii de oxigen a autoreglării metabolice, vasodilatația produsă de papaverină și nitriți s-ar datora inhibării consumului de O2. În afara oxigenului și cataboliților acizi, un rol nu mai puțin important revine histaminei, serotoninei și polipeptizilor vasoactivi discutați la capitolul privind hormonii locali. Histamina este un puternic dilatator arteriolar și constrictor venos, dublat de o marcată acțiune
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
ortostatism, efort sau restricție sodată, produc variații compensatoare ale secreției de renină și formării de angiotensină. Prin acțiunile sale vasoconstrictoare, aldosterono-eliberatoare și stimulatoare a secreției de catecolamine, sistemul renină-angiotensină contribuie la restabilirea dezechilibrelor hemocirculatorii create. Principalii factori de stimulare (+) și inhibare (-) ai sistemului renină-angiotensină, implicați în autoreglarea circulației sunt menționați în fig. 77. Veriga hormonală, reno-corticosuprarenală, eliberatoare de renină-angiotensină-aldosteron, restabilește echilibrul ionic și volemic, cu răsunetul corespunzător asupra sensibilității vaselor și volumului sanguin. În general, excesul de Na+ reținând apa, încarcă
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
esențiale. La nivelul auriculului drept se găsesc, de asemenea, receptori sensibili la variațiile de presiune și întindere a fibrelor musculare auriculare, a căror stimulare provoacă tahicardie reflexă. Efectul tahicardizant al distensiei auriculare, cunoscut sub numele de reflex Bainbridge, se datorește inhibării nucleului dorsal al vagului de către impulsurile nervoase plecate de la nivelul acestor receptori pe cale vagală și apare ca mijloc de apărare a cordului față de supraîncărcarea auriculului drept. Controlul atrial al frecvenței cardiace (Bainbridge) include o componentă directă locală, reprezentată de întinderea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
nodulului sinusal (ce permite creșterea frecvenței cu 15%) și o componentă reflexă (ce poate crește frecvența cu încă 50%), care este mai slabă la frecvență cardiacă mare. La rândul său, distensia auriculului stâng provoacă pe cale aferentă vagală diureză reflexă prin inhibarea secreției de hormon antidiuretic, în vederea eliminării excesului de apă și descărcării patului vascular. În afara receptorilor arteriali și auriculari, un rol mai puțin fiziologic și predominant patologic îl au reflexele cardio-vasculare cu punct de plecare ventricular. Stimulii nocivi fizici și chimici
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
normali, de scăderea frecvenței cardiace (reflexul Aschner-Dagnini). În afara zonelor reflexogene clasice și a căilor aferente specifice, există așadar numeroase alte teritorii receptoare, a căror stimulare poate induce, prin intermediul căilor nespecifice extero-, intero- sau proprioceptive și al formațiunii reticulate, excitarea sau inhibarea centrilor vasomotori. c) Centrii reflectivității cardiovasculare sunt situați în substanța reticulată de la baza creierului, cu sediul bulbo-protuberanțial (fig. 80). În partea antero-laterală a formațiunii reticulate bulbo-protuberanțiale se găsesc centrii presori vasoconstrictori și cardioacceleratori, care, acționând cu o frecvență de 1-2
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
reacții vasodilatatoare. Înainte de a ajunge la nivelul centrilor vasomotori și al nucleului dorsal al vagului, majoritatea aferentelor vagale fac sinapsă în nucleul tradusului solitar (NTS). Prin intermediul acestuia, aferentele baroreceptoare vagale stimulează centrii cardioinhibitori și nucleul dorsal al vagului, paralel cu inhibarea centrilor vasomotori. Distrugerea sa electrolitică provoacă creșterea brutală a presiunii arteriale. Centrii vasomotori și cardiomotori bulbo-protuberanțiali constituie de fapt un tot unitar, cu rol de veritabil barostat, prevăzut cu tonus și automatism propriu, întreținut de variațiile bioxidului de carbon și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
ionii de potasiu și cu plasmakininele formate secundar activării proteazelor tisulare (kalicreine) de către adrenalină. Contrar catecolaminelor, acetilcolina, făcând oficiul de mediator chimic al fibrelor parasimpatice terminale și simpatico-parasimpatice ganglionare, acționează mai complex. Prin acțiunea parasimpatomimetică directă provoacă vasodilatație periferică și inhibarea activității contractile a cordului. Răspunsurile dilatator și cardioinhibitor sunt însă de scurtă durată, datorită inactivării imediate de către colinesteraze. Cea de-a doua acțiune a acetilcolinei, excitoganglionară, contribuie la apariția reacțiilor compensatoare adreno-simpatice, eliberatoare de catecolamine, de la nivelul ganglionilor simpatici și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
unul din factorii relaxanți de origine endotelială și se opune atât agregării plachetare, cât și efectelor vasoconstrictoare ale tromboxanilor (TXA2) și serotoninei (5-HT), producând relaxarea vaselor de calibru mic ale teritoriului arteriolo-capilar. Participarea celulelor endoteliale la generarea de PGI2 și inhibarea efectelor agregante și vasoconstrictoare ale TXA2 întregește rolul important al endoteliului în vasoconstricția locală. Prezența monoaminoxidazei (MAO) în endoteliul vascular asigură degradarea concomitentă a serotoninei. Vasopresina, deși își exercită acțiunea principală asupra resorbției tubulare de apă, intervine și în reglarea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Dintre factorii umorali bronhodilatatori fac parte în primul rând catecolaminele circulante. În timp ce noradrenalina provine în proporție de până la 90% din terminațiile nervilor simpatici, adrenalina este secretată de țesutul glandular medulosuprarenal. Acționând mai mult asupra beta-receptorilor adrenergici, catecolaminele produc bronhodilatație și inhibarea secreției de substanțe bronhoconstrictoare de la nivelul mastocitelor, cum sunt histamina, prostaglandinele F2 și leucotrienele. Prin acest mecanism, descărcările simpatico-adrenergice din timpul efortului fizic relaxează musculatura netedă a bronhiolelor, asigurând ventilația unor volume crescute de aer. La nivel celular, catecolaminele activează
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
F2a sunt bronhoconstrictoare, prostaciclinele și prostaglandinele A și E sunt bronhodilatatoare. Concomitent cu influențarea bronhomotricității, o parte din metaboliții lipidici contribuie, prin acțiunea capilarodilatatoare, la producerea exsudatului inflamator și la alterarea activității plachetare. La rândul lor, lipoxinele par implicate în inhibarea activității celulelor killer, iar PAF secretat de bazofile, neutrofile și eozinofile participă atât la realizarea bronhoconstricției, cât și a reacției inflamatorii locale. În general, factorii reglării umorale acționează sinergie cu cei nervoși, prelungind în timp și intensitate proprietățile bronhodilatatoare sau
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
toracic crește tonusul, frecvența și amplitudinea contracțiilor stomacului, bivagotomia supradiafragmatică predispune la atonie gastrică și spasm piloric. Faptul demonstrează că nervii vagi sunt motori pentru stomac și inhibitori la nivelul pilorului. La rândul său, sistemul simpatic exercită efecte inverse, de inhibare a peristaltismului gastric și de tonifiere a sfincterului piloric. Deschiderea intermitentă a pilorului se realizează astfel sub controlul balansat al celor două sisteme, simpaticul menținând orificiul închis atât timp cât parasimpaticul nu impune evacuarea. La mecanismul reflex, dependent de aciditatea chimului gastric
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
subțire, care are rol numai în declanșarea mișcărilor, este controlată și coordonată de inervația extrinsecă. Aceasta, fiind dublă și antagonistă, determină, în cazul fibrelor colinergice (nervul vag), creșterea frecvenței și amplitudinii contracțiilor musculare, iar, în cazul fibrelor adrenergice (nervii splanhnici), inhibarea tonusului și motilității intestinale. Cele două sisteme acționează simultan, dar predomină tonusul nervilor vagi. Dubla vagotomie intratoracică încetinește, de altfel, tranzitul intestinal, în timp ce simpatectomia este fără efect decelabil. Centrii intestinomotori se găsesc în bulb pentru intestinul subțire, iar cei intestinoinhibitori
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
asociază, în general, cu hiperemia, congestia și motilitatea. S-a pus în evidență și intervenția proceselor umorale în reglarea motricității intestinale. Astfel, mișcările intestinului sunt inhibate de grăsimi, soluții hipertone de glucoza, zaharoză sau galactoză, ajunse în duoden, și această inhibare este valabilă și pentru un buzunar intestinal transplantat, lipsit de inervație extrinsecă. Această inhibiție nu este însă rezultatul unui produs de digestie a lipidelor, căci injecția intravenoasă a unei soluții fine de lipide rămâne fără răspunsul motilității intestinale. Reglarea umorală
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
aici se descarcă impulsuri pe calea nervilor hipogastrici (fibre motorii), care determină scăderea peristaltismului colonului descendent și contracția sfincterului anal intern. O parte din materiile fecale vor fi trecute înapoi în rect, în sigmoid și colonul descendent, prin mișcări antiperistaltice. Inhibarea voluntară a defecației are ca urmare dispariția ei pentru câteva ore. La om, controlul cortical se exercită începând cu a 15-a - a 20-a lună după naștere, sub influența educației. Frecvența defecației este variabilă (1-3 ori pe zi), importanța
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
la obezitate. De asemenea, distrugerea centrului foamei, asociată simultan cu leziuni ale centrului sațietății, determină anorexie (lipsa dorinței de alimentare), adică manifestări identice cu cele obținute prin lezarea numai a centrului foamei, ceea ce întărește ideea că centrul sațietății funcționează prin inhibarea centrului foamei. Rezultă astfel că centrul foamei este cronic activ și că activitatea sa este intermitent inhibată de activitatea centrului sațietății după ingestia de alimente. Nu este sigur, totuși, dacă centrii foamei și ai sațietății exercită numai un simplu control
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
lateral (centrul foamei). Scăpat de sub acțiunea impulsurilor inhibitoare, acesta va declanșa comportamentul alimentar corespunzător stării de foame. În cazul ajungerii la valorile normale ale glicemiei, nivelul de activitate a nucleilor hipotalamici ventro-mediani este înalt și ei își exercită acțiunea de inhibare a hipotalamusului lateral, favorizând astfel senzația de sațietate. Înregistrarea potențialelor de acțiune din centrii hipotalamici după injectarea intravenoasă de glucoză, a arătat o creștere a frecvenței descărcărilor în nucleii ventro-mediani (nivel crescut de activitate electrică), pe când în nucleii din hipotalamusul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Înregistrarea potențialelor de acțiune din centrii hipotalamici după injectarea intravenoasă de glucoză, a arătat o creștere a frecvenței descărcărilor în nucleii ventro-mediani (nivel crescut de activitate electrică), pe când în nucleii din hipotalamusul lateral s-a constatat reducerea acestora (stare de inhibare). Fenomenele se prezintă invers după administrarea de insulină. Experimentele au dovedit că centrii hipotalamici ventro-mediani, spre deosebire de restul creierului, utilizează glucoza numai în prezența insulinei din circulație. În lumina acestei constatări, se explică astăzi de ce diabeticii, cu toate că prezintă hiperglicemie, au o
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
pe regiunea respectivă. Conform acestei teorii, administrarea de alimente în tubul digestiv al șobolanului ar determina sațietate, prin impulsuri gastrice și intestinale ce inhibă eliberarea noradrenalinei în nucleul paraventricular (dezinhibarea intrahipotalamică a sațietății), și creșterea eliberării catecolaminelor în hipotalamusul lateral (inhibarea centrului foamei). În acest mod, deficitul în biosinteza catecolaminelor pe căile ascendente adrenergice din hipotalamusul lateral poate fi unul din factorii determinanți ai obezității la om. În afara monoaminelor biogene, în reglarea neurochimică a comportamentului alimentar s-a evidențiat participarea peptidelor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Mecanismul central hipotalamic opiat ar fi implicat în motivația comportamentului alimentar și s-ar explica prin activarea transserotoninergică și transgabaergică a receptorilor diazepinici ce stimulează ingestia de hrană. Mecanismul periferic stimulează hiperinsulinemia și, secundar, creșterea ingestiei de alimente asociată cu inhibarea sațietății. Obezitatea determinată de stres, ce conține și o importantă componentă dopaminergică nigro-striată, ar putea fi explicată prin niveluri cronice ridicate de peptide opioide, ce induc stimularea ingestiei de alimente. O serie de peptide neopioide din clasa hormonilor digestivi prezenți
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
intestin, cât și în creier acționează în controlul ingestiei. Colecistokinina, de origine periferică, facilitează digestia grăsimilor favorizând creșterea nivelului seric al acestora, cu rol în inducerea sațietății. Vagotomia subdiafragmatică blochează efectul de sațietate produs de colecistokinina. Un rol similar de inhibare a ingestiei i s-a descris și colecistokininei din nucleul paraventricular hipotalamic. Dintre alți factori care contribuie la reglarea aportului, menționăm acțiunea dinamic-specifică a alimentelor, deshidratarea celulară și secreția gastrică care favorizează sațietatea. Distensia tractului gastro-intestinal inhibă ingestia de alimente
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
rinichilor. Un loc aparte revine reflexelor reno-renale care asigură activitatea balansată a celor doi rinichi, realizând reacții controlaterale ale filtrării glomerulare în cazul creșterii exagerate a ratei ipsilaterale. Informațiile baroreceptoare plecate de la rinichiul ipsilateral determină prin intermediul centrilor de integrare bulbară inhibarea descărcărilor simpatice eferente la rinichiul controlateral, realizând creșterea controlaterală a fluxului sanguin și a filtrării glomerulare de partea respectivă și restabilirea fluxului normal. Studiile histochimice moderne au identificat terminații nervoase la nivelul vaselor renale nu numai adrenergice, ci și colinergice
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
natriuretic atrial produce scăderea reabsorbției de sodiu și apă la nivelul tubilor renali în cazul distensiei atriale, contribuind la normalizarea volumului circulant. Pe de altă parte, hormonul paratiroidian determină creșterea reabsorbției tubulare a ionilor de calciu și magneziu, însoțită de inhibarea eliminării fosfaților. II.5.6. FUNCȚIA ENDOCRINĂ A RINICHIULUI În ultimele decenii, au fost semnalate tot mai multe date care au pus în evidență faptul că la nivelul rinichiului sunt diferențiate anumite structuri care au rol de a secreta unele
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
relații balansate reciproc. Totodată prezența receptorilor angiotensinici la nivelul tractusului solitar și nucleului dorsal al vagului contribuie la realizarea proprietăților inhibitorii ale angiotensinei asupra efectelor bradicardizante ale stimulării vagului. În favoarea influențării vagale vin și cercetările lui Pooter care a obținut inhibarea eliberării de acetilcolină de la nivelul fibrelor parasimpatice periferice. În comparație cu activarea simpatică produsă de angiotensina II modularea parasimpatică este mai puțin importantă. Reflexul baroreceptor de tip bradicardic este, de asemenea, blocat de către angiotensina II injectată în nucleul tractusului solitar din bulb
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]