955 matches
-
și desenele animate violente transmit disimulat un mesaj periculos și dezinhibant: violența nu este oribilă și nimeni nu este rănit sau ucis cu adevărat. Iar de la ficțional la real nu e decât un pas, trecerea la real fiind ca și insesizabilă pentru copil. Video-copiii sau generația televizuală Chiar dacă anchetele asupra „Comportamentelor de consum de programe audiovizuale ale elevilor” (7-10 ani; 11-14 ani și 15-18 ani), realizate prin contract cu CNA de către CURS-SA (coordonator principal prof. dr. Dorel Abraham), în cooperare
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
poetal este ca atare un revelator al semnificabilului, developând în negativ - în și prin obscuritatea celor ce sunt voalate de corpul poetic, a celor ce nu sunt (vizibile) - imaginea diafană a acestui mediu transparent, donația speculară a unui imprevizibil și insesizabil pe cale directă 2. În poezia lui Ion Vinea, înainte de a intui revelator acel "trup de aur vechi" ce stă "vedenie în raze"3, înțelegerea trebuie să străbată mai întâi o deschidere tulbure, "umbrele și luminile-n vasta și singura lor
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ocupă distanța creată de profunzimea altei dimensiuni. Desensibilizare nu înseamnă aici non-afectare, ci ființare ne-suferită, dezafectată, în afara oricărei experiențe; este procesul prin care ființarea se întoarce la simpla ei posibilitate sub-înțeleasă, acolo unde ea e pozitivitate a unui sensibil insesizabil 13. Cât despre limbaj, el e vocea nimănui, de vreme ce e voce a lucrurilor vii, nevăzute și nespuse, neposedate de o privire 14. Vedere destituită din intenționalitatea "cu privire la", substituită - prin reducție la preobiectiv - de ceea ce rămâne "același", dar cu semn schimbat
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
imaginea neprevăzută a "unor zei de care n-ai bănuit nimica", "miezul tainei însuși". Ceea ce se vede apare însă ca ascuns; iese din ascundere cu ascuns cu tot, invizibil al vizibilului inaparent; arcuirea ființării în căutarea ființei, doar fuga8, trecerea insesizabilă a rostirii ce-și profilează forma, un joc al imaginii care se dă și se ascunde, se dă în propria ascundere, precum "o statuie în umbră" sau "o dansatoare albă" care transpare "ca să răsară goală și iar să se-nvelească
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
mare nemișcată. Ce naufragiu s-o agite?". Ce dispariție să o tulbure, dacă apariția însăși e abia posibilă, donație care nu arată ce se dă, ci purul și simplul fapt că se dă? Or nevăzutul donației este un invizibil, un insesizabil saturat intuitiv: "Trecem printre columne albe, diafane, firește/ Insesizabile". Diafanul e chiar imaginea trecerii printre, într-un dincolo din ce în ce mai îndepărtat 14; nu apariția în vedere, ci orientul care poartă vederea înspre originea (oriens / origo) ființei de lumină 15, transparența primitoare
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
să o tulbure, dacă apariția însăși e abia posibilă, donație care nu arată ce se dă, ci purul și simplul fapt că se dă? Or nevăzutul donației este un invizibil, un insesizabil saturat intuitiv: "Trecem printre columne albe, diafane, firește/ Insesizabile". Diafanul e chiar imaginea trecerii printre, într-un dincolo din ce în ce mai îndepărtat 14; nu apariția în vedere, ci orientul care poartă vederea înspre originea (oriens / origo) ființei de lumină 15, transparența primitoare a luminii "ploii lactee" ori cea "asemeni vuietului dintr-
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
urmele unei evacuări, mărturii grăitoare ale absenței. Creatorul abia dacă mai este un "eu" anonim, conștiința fără subiect, sau - cum spune Merleau-Ponty - purificată cu totul de subiectivitate sau de ego, o "conștiință fără locuitor"2. Uzurpată, întâmpinată de o "prezență insesizabilă" care i se substituie, ea se vestește drept altceva negator, un non-eu care vine de departe, dar nu din trecut, ci dintr-un imemorial al sinelui, urcă din "rădăcina lucrurilor, bătrână": "atunci se naște cel cu totul altcineva, vine de
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
acest medium în care poate exista ființă fără ca ea să trebuiască să fie pusă (...). Sensibilul asta este: această posibilitate de a fi evident în tăcere, de a fi sub-înțeles, iar pretinsa pozitivitate a lumii sensibile (...) se dovedește tocmai drept un insesizabil" (Maurice Merleau-Ponty, Le Visible et l'Invisible, Gallimard, Paris 1964, pp. 267-268). 14 "Experiența limită a unei poetici care se definește manifestându-se într-un cuvânt pe care îl șterge revelându-l", întru lauda unei "supra-rostiri" (Jean Burgos, "Louange de
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ceea ce-i provoacă o tensiune lăuntrică imposibil de aplanat, care capătă la Dilthey aspectul unei confruntări între claritate (Klarheit) și profunzime (Tiefe): claritatea "nu recunoaște decât sensibilul reprezentabil" ni se spune în Einleitung... -, în timp ce profunzimea "ar vrea să exprime caracterul insesizabil și totuși real al unui context care nu poate să rezide în nici un element sensibil particular"13. Discuția este reluată de Husserl, care într-o manieră polemică separă tranșant caracterul "impersonal"14 și "supratemporal"15 al științei de caracterul personal
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Hidden (covert) curriculum. Conceptele curriculum ascuns și curriculum voalat au fost definite foarte diferit de teoreticienii curriculumului, pentru că nu s-a realizat încă un consens în legătură cu ce realități disting ele în mod exact. Întrucât par să desemneze aproximativ același proces insesizabil de formare umană, Leslie Owen Wilson a preferat să le unifice și să adopte definiția dată de Longstreet și Shane (1993): Curriculumul ascuns privește acele învățări pe care copilul le derivă din natura înconjurătoare, inclusiv din arhitectura școlară și conduitele
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
rafinat care evită cu pricepere conștiința și controlul rațional. Asemenea procese au adesea un substrat sociopolitic. „Sovietizarea” românilor, încercată de URSS în anii ’50-’60, este un exemplu; iar „americanizarea” din prezent, un altul. Enculturația este o educație forțată, însă insesizabilă, care introduce, subliminal, prin tehnici de propagandă, valorile culturii dominante. Promovate prioritar și cu mare frecvență, aceste valori sunt întotdeauna prezentate hiperbolizat pentru a ecrana obiective submerse, tainice. Acestea din urmă nu sunt niciodată devoalate; ele constituie însă esența curriculumului-fantomă
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Încadrate În violența școlară? Există zone și școli mai predispuse la violență? Ce poate face școala pentru prevenirea violenței juvenile? 1. Tipologia violenței J.C.Chesnais, autor al unei Istorii a violenței , subliniază faptul că violența este o realitate schimbătoare, adesea insesizabilă. El identifică trei tipuri de violență, pe care le imaginează În trei cercuri concentrice: a violența fizică este nucleul dur al violenței, În care sunt incluse faptele cele mai grave: omorurile voluntare sau tentativele de omor, violurile, loviturile și rănirile
MODALITĂŢI DE PREVENIRE A CONDUITEI AGRESIVE by LIDIA CRAMARIUC () [Corola-publishinghouse/Science/1629_a_2944]
-
este ceea ce lucrează întru mine? Acel lucru pe care îl văd, dar nu îl pot spune. E un lucru cu neputință de ținut pentru toți, dar în același timp sesizabil și împărtășibil pentru cei vrednici, comunicabil și unit în chip insesizabil, unit cu cei curați fără contopire, amestecat cu o amestecare neamestecată, întreg în cei care trăiesc ireproșabil întregi. Strălucește în mine ca o făclie, sau mai degrabă se vede mai întâi în ceruri și în chip nemăsurat de mai presus
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
lor rămășițele oralității ecleziastice, acești mari preoți, spune anticlericul nostru, utilizau "semiobscuritatea publicității verbale, așa cum se întîmpla în Evul Mediu", fiindcă era mai indicată simularea unei unități catolice de fațadă și îndepărtarea contradicțiilor.39 Rămîne aici numai această oralitate populară insesizabilă și multiformă, care merge de la discursul teatral la țipetele de stradă și trece prin cîntec și lectura publică a unui text de lege, potrivindu-se tipăriturii, întărită de atuurile autorității și de legitimitatea simbolică. În realitatea fantasmelor colective, actul revoluționar
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
excepțional. Pot ele încă da viață, și la ce? Primul element al răspunsului: temporalitatea. Metafora (termică: a propagării [căldurii]; sau fluidă: a difuziei), cu cu caracterul său de capilaritate sau porozitate, nu evocă oare un fenomen destul de lent de modificare insesizabilă a mediului? În 1850, sau în 1880, o idee socială neobservată sau ignorată într-o zi nu era pierdută pentru viitor. Chimia avea tot timpul să opereze. Un mesaj putea supraviețui în stoc, în vederea unei confruntări ulterioare. Nu există un
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
epidemii de nesupunere civilă, care declanșează alunecări nestăvilite de teren (Europa de Est) sau vertiginoase culoare de vid (mai '68, în Franța). Cînd adeziunea jucătorilor este suspendată, cînd solul cedează, bastoanele lovesc în gol. Poliția, Justiția, Armata, aceste instituții devin neputincioase în fața insesizabilului (care se poate traduce printr-un refuz al impozitului, greva foamei, refuzul de a lupta în cazul soldaților, de a se înrola în cazul civililor etc.), în așa măsură încît ele însele se pot prăbuși (refuzul de a servi, de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
fiind un lucru cu care nu trebuie confundată? Această entitate imaterială și stabilă, brutală și capricioasă, care nu se lasă nici dedusă dintr-un principiu, nici raportată la o normă, mai ușor de cercetat decît de explicat, oare nu acestei insesizabile fluidități îi datorează arta politică pierderea în plină tradiție clasică a demnității ca obiect de studiu? Adevărul nu are de-a face cu opinia, universalitatea lui se impune prin ea însăși oricărei ființe dotate cu rațiune. De aceea nu ni
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
limbii, ca un gest reflex, scoteam limba și ne lingeam buzele. Le umezeam. Era frig, undeva prin februarie, iar buzele noastre erau aspre de ger. Trebuiau umezite, mai ales că, din cauza emoției, ți se usca repede gura. Gestul era aproape insesizabil pe derularea firească a imaginii, doar, oprind sadic firul acțiunii pe un singur cadru, gestul apărea dintr-o dată oribil. Ca o fotografie instantaneu, în care prezentatorii care ar fi trebuit noi să fim se strâmbau ca inconștienții la public, îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
răpăială de țocăituri dubioase, băloase și lipicioase care l-ar fi entuziasmat pe sir Elton John, primindu-i cu brațele deschise în clubul său elitist, caracterizat printr-o severă și desăvârșită conduită religioasă. Amin. Apoi, dimineața târziu, prin intervenția discretă, insesizabilă, ocrotitoare și plină de gingășie a Sfântului Duh, coborât cu dragoste paternă asupra lor, consecința ingurgitării agheasmei zăvoiene și-a făcut în sfârșit efectul și întreaga hărmălaie și babilonie au încetat; eroii noștri fiind complet "anesteziați" și intrând într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de-al treilea simț mirosul. Da. Comoara misterioasă care-mi umpluse până la refuz fiecare alveolă pulmonară și mă amețise aproape până la stadiul de catalepsie era aici, sub nasul meu, în jumătatea de bancă a colegului. Printr-o mișcare ușoară, aproape insesizabilă și invizibilă, m-am apropiat de Boris. Acum mirosul era mult mai clar, mai direct; îl simțeam torturându-mi cele două orificii situate deasupra cavității bucale. Nu puteam rezista. M-am hotărât să acționez cu prudență și maximum de atenție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
senzația indefinibilă că Preasfânta Fecioară Maria ne deschide o cale spre esența Preasfintei Treimi. Însă, în realitate, unitatea divină este și rămâne inviolabilă; dar apare un nou raport, se prezintă o situație pe care am putea-o numi, încă o dată, „insesizabilă“ limbajului uman. La Cana Galileei, Cuvântul lui Dumnezeu întrupat, spune limpede că nu i-a sosit încă ceasul de a se face văzut prin minuni. Maria grăbește situația, iar ceasul divin este anticipat. Istorisirea evanghelică ne dă impresia neputinței lui
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
temperatură sau tensiune numai când acestea au întrecut măsura normală și, implicit, se fac simțite. Tot astfel, despre o societate se spune că se află în tranziție numai atunci când ritmul prefacerilor a depășit cadența „normală“, care până atunci le făcea insesizabile. Nu ne putem scălda, spune Heraclit, de două ori în același râu. Și nici nu ne putem plimba, adaug eu, de două ori pe același mal. Totuși, de pe mal, putem contempla curgerea râului. Și există, de asemenea, un punct virtual
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
bine să fim rezervați și prudenți. Sunt lucruri nedemonstrabile. Numai simțul divinului, care operează abrupt și infailibil, le poate discerne și discrimina. Es ist so. Rațiunea e bună, nu trebuie să ne lepădăm de ea. Dar neglijează nuanțele, lucrurile evazive, insesizabile. „Rațiunea, zice Sf. Augustin, e o forță care duce la unitate.” Inteligența, dimpotrivă, merge la detalii, la semne, la înțelesuri. Nu la „sensuri”, ci la înțelesuri. Nu e nici realist, nici rezonabil (și nici rațional) a nu le lua în
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
se îngăduie această ilicită „latinească de bucătărie”), frumusețea constând tocmai în esența sa genuină. Călinescu a arătat cu multă finețe că și în antume poetul a lăsat, fără îndoială în mod conștient, unele stângăcii care, corectate, și-ar fi pierdut insesizabila freschețe ca un polen. Arta pe care i-o admira Ibrăileanu nu era la Eminescu totuna cu perfecțiunea, versurile lui nu sunt totdeauna impecabile, ca ale unui Leconte de Lisle ; el prefera, ca artist cu adevărat mare, ca artist genial
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
deschiderea porților spre lume, deși conservatori, japonezii au adoptat, din occident, ceea ce le-a plăcut... Ei sunt adepții „shintoismului”, dar și ai budismului, sărbătorind Valentine’s day, dar și Crăciunul. Au libertatea să aleagă. Demarcația dintre profan și sacru este insesizabilă în prezent, iar în ceea ce privește nunta, în mare parte, se respectă tradițiile shintoiste; ceremonia de căsătorie se face la un Altar shintoist. Tradițiile occidentale se îmbină cu cele specifice Japoniei. În ultimul timp, majoritatea tinerilor preferă nunțile în stil occidental. Nunta
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]