1,024 matches
-
pe care nu-l mai controlează și, chiar dacă sînt conștienți de asta, nu li se mai pare posibil să modifice această stare de fapt. Pe de alta parte, referințele la etică devin din ce în ce mai ambigue, devierea intențiilor etice repre-zentînd o armă insidioasă, de unde dificultățile în a se ridica împotriva a ceea ce pretinde că dorește să realizeze o societate care favorizează dezvoltarea indivizilor. Ambivalența se afla, deci, în centrul istoriei Grupului celor Zece care, exprimînd convingeri umaniste și propunînd un model de societate
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
în raport cu producătorii, raporturile sofisticate de speculă și de stabilire a... "valorii" între mărfuri și capital (să le denumim generic Burse!) fac legea și ordinea în societățile noastre, nu vom avea o lume dincolo de... Modernitate. Nu trăim decât într-o modernitate insidioasă, bazată pe același steril și redundant cult al capitalului și al imaginii! Suntem în modernitate și aceasta ne reprezintă și ne circumscrie pe fiecare la nivel mental și social. O lume postmodernă ar fi o lume cu alte principii/valori
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
asemenea, imbecilitate și subdezvoltare mentală. Pe un fond de necitire este posibilă în societatea românească o anumită masă de manevră în diverse acțiuni social-politice de după 1990. Nu mai citiți, uitați-vă la televizor! este deviza mediei românești și a Politikului insidios, întotdeauna interesat să aibe o masă de manevră. Nu întâmplător sau "inofensiv" cultura și învățământul (umanist) sunt subfinanțate de către statul român prin politicienii lui pentru care cultura e "un decorativ" al vieții. Avem o tranformare negativă a creierelor și a
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
în fața "sistemelor de putere social-politică" decât ar fi avut-o omul medieval sau premodern. Cu toate acestea, individul modern este strivit de presiunea totalitară și în creștere a unui sistem social-politic nereformat și care-l supraveghează continuu, într-un mod insidios și nelegal, pentru a-i controla forțele, puterile sale singulare și relațiile lui cu mediile social-politice. Problema ieșirii din minorat, formulată de Kant și readusă în discuție de Foucault, nu este doar problema unei emancipări individuale în gândire, ci ea
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
tehnologia comunicațiilor de azi și de utilizarea ei de către factorii de intervenție politică. Internetul, telefonia mobilă, exploatarea acestor servicii media de comunicare în masă de către așa-numitele "servicii speciale" au dispersat orice idee de privacy. Politica, în formele ei cameleonice, insidioase și ticăloșite instituțional, s-a mutat în dormitoare, în birourile oamenilor, în telefoanele acestora, în PC-urile lor! Care ar fi efectul primar al acestei "politici" de supraveghere? Societatea contemporană este luată drept o masă amorfă și hilară din care
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
la iluzii este unul universal și gratuit. În ciuda faptului că discursurile moderne sunt mai degrabă mimări, simulacre, jocuri teatrale de la spiritul de luptă, cunoașterea nu este făcută pentru a tranșa și nu este "mereu ceva care vizează, în mod răutăcios, insidios și agresiv, indivizi, lucruri, situații"190 decât în cazul unor vestiți universitari (timișoreni și bucureșteni). Această lume răutăcioasă, insidioasă, nihilistă, profund înrădăcinată în mediul universitar postdecembrist, nu are nicio valență epistemologică. Ceea ce face să existe o luptă în istorie și
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
de la spiritul de luptă, cunoașterea nu este făcută pentru a tranșa și nu este "mereu ceva care vizează, în mod răutăcios, insidios și agresiv, indivizi, lucruri, situații"190 decât în cazul unor vestiți universitari (timișoreni și bucureșteni). Această lume răutăcioasă, insidioasă, nihilistă, profund înrădăcinată în mediul universitar postdecembrist, nu are nicio valență epistemologică. Ceea ce face să existe o luptă în istorie și prin istoria scrisă sunt, mai degrabă, intențiile conferite cunoașterilor, înregimentarea acestor cunoașteri în partizanate și dispute ideologice. În acest
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
valență epistemologică. Ceea ce face să existe o luptă în istorie și prin istoria scrisă sunt, mai degrabă, intențiile conferite cunoașterilor, înregimentarea acestor cunoașteri în partizanate și dispute ideologice. În acest caz, avem ceea ce Popper numea mizerie a istoricismului. Există ceva insidios în structura omului modern, în gândirea sa incapabilă să se ridice dincolo de partizanate, de subiectivisme, de tot felul de polarități ideologice. Istoria îți arată, îți oferă (strategii și tehnici de luptă), dar nu te îndeamnă niciodată să te lupți, să
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
paralel cu inserția lor crescîndă în societate, dar conducătorii acestora nu au o conștiință clară a consecințelor unui asemenea proces. Pentru majoritatea partidelor socialiste, realitățile naționale trec înaintea idealurilor internaționaliste. Mascată de un discurs revoluționar, această evoluție s-a continuat, insidios, pe toată durata istoriei Internaționalei a II-a. Constituirea Internaționalei Dispariția formală a Internaționalei I, în 1876, la puțin timp după prăbușirea Comunei din Paris, nu a împiedicat totuși dezvoltarea mișcării muncitorești 1. Aceasta va fi puternic divizată în două
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
integrarea organizațiilor muncitorești în societate, dar și decalajul, uneori imens, care există între discurs și practică; această integrare rezultînd dintr-o practică reformistă, la fel ca și condițiile reunite cu scopul de a o duce la bun sfîrșit, se dezvoltă insidios de ani de zile, putînd însă coabita cu un discurs revoluționar. Existînd în fapte, diferența dintre ceea ce se spune și ceea ce se face putea fi mascată; începînd cu august 1914, această poziție nu mai este valabilă, iar discursul trebuie să
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
mai pozitiv și uman, dar și în lumina unui angajament total, am zice mesianic. Doctorul Nica polemizează atât cu cei care l-au proiectat pe poet într-o dimensiune fabuloasă, intangibilă, cât și cu cei care l-au coborât în insidioasa mlaștină de mizerii și complexe, de felurite neputințe, apatii și narcisisme. Dr. Nica nu-și poate reprima totuși tentația hagiografică în definirea personalității omului Eminescu, lucru ce nu va rămâne fără repercusiuni asupra originalității demersului său. Deși grila sa pozitivă
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
limbi romanice Klaus Heitmann, S. Damian și Paul Schuster. Evocarea personalității lui Croh, ce începe și se termină cu acest moment zero, se recompune dintr-un noian de detalii: informațiile despre om, cărturar, critic și profesor sunt oferite în tehnica insidioasă a formării și declanșării unei avalanșe, dozarea și amânarea impactului fiind chiar secretul stilului analitic și totodată romanesc al cărții. Bătrânul Croh mai apucase totuși să răsfoiască ultima sa carte dedicată Cercului Literar de la Sibiu, retipărită la București. După evenimentele
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
fals, și adevăratul păcat este înfrânarea și repudierea cărnii, mânăstirea boccaccescă fiind locul unei ipocrizii nesfârșite. Sfințenia acelui perimetru este doar de ochii lumii, populat de actorii (hypocritai) purtători de măști ale aparențelor, ale salvării acestora. În spatele uniformei călugărești apare, insidioasă și universală, uniforma cărnii", conchide Gabriel Liiceanu, pe urmele unui Boccaccio recuperator al al unui soi de hedonism precreștin, dar nu anticreștin. Boccaccio și-l face aliat și complice pe Dumnezeu în a proslăvi dorința și plăcerea erotică plus farmecul
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
romanul profită copios de spectacol. Pentru G. Călinescu, apetitul ironic enorm face ca, în concurență cu personajul eponim, naratorul să se exprime cînd cu o distanță suspectă, cînd cu o indiscreție mușcătoare: omnisciența lui provoacă, mustește de atitudine. Opera minează insidios modelul. Ascultă de un demon interior care-și rîde de unii și de alții, dezertînd de la regulile clasice ale romanului. "Bietul" Ioanide întrupează visul călinescian al creației. Totul îndreptățește a vorbi despre parafraza mitului fondator, ilustrat de constructorul sacrificial. Destinat
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
fenomen ex plică cel mai bine atitudinea femeii față de repulsie. Odată cu dezvoltarea instinctului matern, o serie de alte instincte considerate minore iau amploare. Unul dintre ele este o latură a instinctului de conservare, prin care este evitat contactul cu pericole insidioase, precum cele de infestare, animale mici, factori fizici cu dezvoltare lentă (inundații, pierderea tonusului). Proprietatea comună a acestor pericole constă în faptul că pot afecta imperceptibil copilul acestei femei, aflat într-un stadiu vulnerabil al vieții lui. Atunci când cineva este
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
spun că răul la care mă refeream în unele articole n-a fost câtuși de puțin exagerat. Răul acesta există, îl întâlnim pretutindeni, sub diverse forme, și iată că el se arată socialmente activ, inhibant, generator de frică. O frică insidioasă, comunicată uneori prin cablu, prin stupide misive, prin agenți deprinși a colporta informații năucitoare, menite să producă derută, confuzie, spaimă, ca premise ale "stabilității" sociale. S-a putut vedea, mai ales în ultimele săptămâni, că regimul n-a inventat nimic
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
susceptibile să dezvolte umanitatea din jur. Nici o altă breaslă, poate, n-a fost mai atinsă în prestigiul ei ca această dăscălime, pe care puterea a redus-o programat la condiția de simpli funcționari. Buni la toate, de la propaganda cotidiană la insidioasa formare a "omului nou", de la recensăminte periodice la nesfârșite campanii agricole, corpul didactic abia mai putea năzui să se ocupe intermitent și de școală. Această alienare e plină de consecințe pe plan social. Un declin de prestigiu, dramatic, s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
resort a încercat să afle remedii, a doua zi după schimbarea de regim (câtă a fost), dar s-a izbit de rezistența însăși a corpului didactic, prins cum era într-un păienjeniș de interese și determinații locale. Rezistența îndărătnică, opacă, insidioasă, care a contribuit sensibil la definirea opțiunilor electorale. Nu este exclus ca unii să regrete deja, după ce au constatat că primul pas al "ordinii de drept" a fost să dezbine și mai mult societatea (ca și cum pulverizarea produsă de vechiul regim
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
echilibru, o aspirație compensatorie. Protagoniștii săi erau mai mult scriitori, filosofi cu procupări sociale, publiciști. Ideea aceasta, când compromisă de extremisme, când susținută cu profunzime, va primi tot felul de conotații în secolul nostru. Între un "europocentrism" agresiv și o insidioasă culpabilizare a sistemului european (A. Reszler, L'intellectuel contre l'Europe, 1976), intelectualitatea a ezitat mereu, cu argumente aproape egale. S-a spus chiar că ea ar fi "contra Europei", ca una pe care cultura însăși o îndruma spre localism
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
stabilit, considerăm că este mai corect să-l denumim sindrom, și boală de sine stătătoare. Examenul microscopic arată prezența de foliculi limfatici mari, diseminați, atât în corticală, cât și în medulara ganglionului. Boala nu are o simptomatologie caracteristică, debutul fiind insidios, având ca unică manifestare apariția unei adenopatii localizate, elastice, nedureroase. Starea generală a bolnavului este foarte bună; fază care poate dura ani de zile. Examenele de laborator curente (sângele periferic, medulogramă) nu prezintă date caracteristice. În general modificările apar numai
MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM –BOALA KAHLER RUSTITZKI ) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/1667_a_2959]
-
energia sînt irosite prin absența autocontrolului, ceea ce lasă total la latitudinea meditațiilor vanitoase încarnarea lor și uciderea elanului. Elanul se încarnează pas cu pas, în măsura în care reușește, grație spiritului rațional valorificator, să combată zilnic falsele motivații psihopatice încă de la ivirea lor insidioasă în intrapsihic. Termenul "a se încarna" posedă un sens precis dacă îl înțelegem pornind de la rădăcina sa lingvistică: omul trăiește spiritual și trupește. Carnea-somă este vie atît timp cît este animată de spirit: intenționalitatea rațional motivantă (elanul motivant). Dacă intenția
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
puțin lipsită de limite, încarnarea înseamnă un dinamism constant, niciodată dus la capăt. Faptul că victoriile asupra vanității riscă să se transforme în vanitate asupra victoriei este întipărit în firea omului. Cu cît mai mare este victoria, cu atît mai insidios este riscul de a ceda tentației stagnării vanitoase; dar cu atît mai mare va fi și forța sufletului de a rezista la asaltul periculos al vanității, gata oricînd să renască. Atotputernicia vanității nu se bazează însă decît pe forța sugestivă
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
pe față de opiniile publice. EFORTUL DE ELIBERARE necesită deci participarea conștiinței penetrante a determinării ascunse subconștient. El nu poate fi sprijinit fără conștiința pertinentă a existenței unei false motivații principiale fondată nu numai pe falsele autojustificări individuale, ci mult mai insidios pe existența falselor justificări colective: ideologiile dominante, fiecare din ele înarmată cu un întreg arsenal de justificări. Libertatea spiritului se realizează în măsura în care omul are curajul să ridice la nivelul propriei sale conștiințe nocivitatea discuțiilor triumfurile și vexările lor -, veritabile școli
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
se manifestă violent la nivel uman sub forma intențiilor multiple individual motivante. Ce altceva putem spune dacă nu că întreaga natură (sintagmă care nu are alt sens decît acela de ansamblu al tuturor fenomenelor naturale, cu excepția unei materii absolute, introdusă insidios) atestă existența unui spirit preconștient organizator care devine sau ar trebui să devină spirit conștient. La nivelul uman actual, el nu este decît semiconștient și din această cauză completat în mod necesar de o instanță prea puțin conștientă orbită egocentric
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
lui Ladima ne-o aduce celălalt prieten al său, Cibănoiu. Convingerea sa este că gestul s-ar explica nu numai prin certitudinea tardivă și chinuitoare a poetului de a fi iubit o prostituată ci, mai ales, unei crize mistice strecurată insidios de Bulgăran. În timp ce Cibănoiu caută să-l reabiliteze psihic pe Ladima, arătându-i că adevărata mântuire nu o poate găsi decât în credința nestrămutată față de Dumnezeu și viața veșnică, Bulgăran, adept al ateismului, postulează ideea unei existențe unice, care trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]