4,420 matches
-
devastatoare, capabilă să-i răpească demnitatea unei regine. Avem nevoie de vânt. Ridică ochii către Miti Matái, care, cu acest scurt comentariu, îi întrerupse șirul gândurilor, și îl îngrijora neliniștea ce se putea citi pe chipul marinarului, care cerceta cu insistență orizontul, în spatele lor. — Crezi că ne urmăresc? Bănuiesc că da. — Dar au văzut că suntem mult mai rapizi. Câtă vreme avem vânt... răspunse. Dar când o să pătrundem în zona lipsită de vânt, și suntem pe punctul să o facem, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
să învie minunea ochilor tăi. Ești nebună! Dumnezeule, tu ești nebună! Întoarcerea acasă a fost cel mai îngrozitor lucru care i se putea întâmpla. Altă dată plină de vervă obositoare, Luana afișa acum o tăcere bolnăvicioasă. Mama o iscodi cu insistență. Se ținu după ea prin toată casa, insistând să afle motivul stării de apatie. Luana se răstea, se plângea de dureri de burtă, voia să fie lăsată în pace și amenința că va pleca înapoi la Iași. Simțind atmosfera încărcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ființa, așa cum nu urâse nimic până atunci. În cameră pictă doi ochi albaștri imenși, devastatori și-i atârnă deasupra patului. Timp de o săptămână nu mâncă și nu vorbi. Se întorcea de la cursuri, încuia ușa și refuza să iasă, în ciuda insistențelor Cristinei. Într-o dimineață realiză că nu e însărcinată și răsuflă ușurată. Atunci îi veni în minte să se răzbune, să-l facă să se agite, să sufere, așa cum suferea ea. Trecuse o lună și jumătate de la discuția pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
să vină, agățându-se cu încredere de mâna lui, alintându-l și simțind că-i tresare inima atunci când îl săruta, Luana se declară vindecată de rănile din trecut. Și-au scris toată vacanța, câte o scrisoare pe săptămână iar în ciuda insistențelor lui de a o vizita ea îl ținu la distanță. Nu voia ca Sanda să intre iarăși în panică, s-o streseze cu întrebări delicate. Rămas în Iași pe tot parcursul verii, Ștefan era măcinat de gânduri contradictorii. Ce voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
până acasă. După trei săptămâni, sună telefonul. Mara, fosta colegă de bancă, o anunța că la sfârșitul lunii se organiza revederea după zece ani de la terminarea liceului. Luana n-avea nici cea mai mică dorință de a participa, dar la insistențele fetei nu mai avu ce face și promise că va fi prezentă. Nu-i spuse nimic lui Ștefan. Lăsă, doar, un bilet pe masă: "Am plecat la mama". Jignit de plecarea ei inoportună, el nu dădu nici măcar un telefon. Luana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
înmoaie, Rosti lăsă paharul pe măsuța de lângă el, zise un "La revedere" din vârful buzelor și se depărtă. Masa festivă și dansul s-au desfășurat, la sfârșitul săptămânii, la Durău. Frumoasa stațiune montană primise votul unanim al participanților. Tot la insistențele Marei a fost și doamna Escu prezentă. Se purta mini și Luana îmbrăcase o rochiță de firmă, din mătase subțire, două palme deasupra genunchiului, cu volane lungi, în triunghi, la mâneci. Își prinsese părul într-un coc rebel și încălțase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
terminase, axase ziarul pe rubrica sport și cea privitoare la evenimentele de scandal. Articolul Luanei nu avea nimic spectaculos. Fiul nu-și înjunghiase tatăl pentru o palmă de pământ, Costel nu se spânzurase în șura casei de scârba nevestei. La insistențele redactorului-șef, Dorin Velea, articolul apăru, totuși, într-unul din numerele ziarului. Urmară altele, sub aceeași oblăduire, cu înțelegerea să nu primească nici un ban pentru scrierile ei, apoi o poezie, pornită din tristețea unei nopți albe, sub obsesia chinuitoare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de lacrimi pe mochetă, jurând că era capabilă să ducă funcția și că va muri, ea și toată familia ei, dacă domnul director, om bun și inteligent cum îl știa, nu-i îndeplinea dorința. Până la urmă, obosit și plictisit de insistențele femeii, acesta făcu demersurile necesare și Nuța Cordel se văzu numită șefa Luanei. Instalată mare doamnă la birou, magazinera uită de unde plecase. Peste noapte își schimbă frizura și culoarea părului, începu să-și dea unghiile cu ojă și dimineața petrecea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
să-și vadă copilul și nimeni nu-l putea opri, dacă asta îi era dorința, să înnopteze singur, disperat și-al nimănui, în orice loc de pe fața pământului pe care și-l alegea pentru o astfel de suferință. Ceru cu insistență Sandei să-și înfrâneze pornirile, care nu făceau altceva decât să accentueze starea de mâhnire a fetiței și-a Luanei. Femeia se retrase în bucătărie, cuminte și ascultătoare iar el împinse încet ușa de la dormitor. Rezemată de perne, cu brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Își dădea seama, dar se simțea iarăși În formă. Din stătea cu coatele pe tejgheaua barului, cu spatele la Încăpere. Fixa șirurile de sticle aranjate pe peretele Îmbrăcat În oglinzi, părând că studiază fiecare etichetă. Nu luase decât o coca-cola, cu toate insistențele ei. Nici măcar o bere Bintang. Margaret era de obicei atentă să nu treacă peste limitele impuse de tradiție, Însă cu Din era altceva. Era musulman, e drept, Însă trăise opt ani În Europa și nu voia să-l trateze ca
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
să Înțeleagă atâtea și atâtea despre viața lui. Încă nu se dumirise dacă Din Îi era sau nu pe plac. — și ce știi despre fratele tău? Nimic? Din părea să aibă mai multă răbdare, arăta mai Înțelegător și renunțase la insistențele de mai Înainte. Adam și-a scuturat capul. S-ar fi zis că așteaptă să fie mustrat. — Dac-ai ști cât de necăjit pot să fiu că nu izbutesc În nici un fel să-mi aduc aminte! Mi-e tare greu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cumva că am fi nepoliticoși, a spus ea Înclinându-se ușor, nu facem decât să apelăm la bunătatea dumneavoastră ca să ne dați o mână de ajutor. O viață Întreagă petrecută În Asia o Învățase să cedeze ca să obțină ce vrea. Insistența irită, iritarea duce la refuz, iar În Asia refuzul e definitiv, pentru că cedarea ulterioară e În dauna auto rității, iar asta e umilitor. Prin urmare, nu Încerci niciodată să te impui fățiș, nu insiști, sugerezi. Ții seamă de gesturile interlocutorului
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
credeau că au reușit să se impună, că în tot cazul, o dezbatere în contradictoriu are un rol pozitiv. În momentul în care plecau de la Alexe oamenii erau mulțumiți de ei dar acasă, în liniște, cuvintele profesorului reveneau cu o insistență supărătoare, își arătau colții adevăratele valențe și se înverșunau, reluau ideea de la început, o dezvoltau mintal, găseau replici care s-ar fi potrivit excelent în contextul discuției. Alexe rămânea pentru ei un cui, un punct sensibil era mult mai lesne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
presus de toate celelalte daruri. Într-un fel, Sidonia voia să-și demonstreze sieși că de fapt are mână bună atunci când e vorba de întemeierea unui cuplu și se străduia să-și mențină faima. Firește, se mai întâmpla ca toate insistențele ei împăciuitoare să nu contribuie de fel la supraviețuirea în bună înțelegere a unui cuplu și atunci când considera că toate metodele sale au fost epuizate și că nu mai e nimic altceva de făcut în afara divorțului, ea, ca un adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ea, mai cu picioarele pe pământ, aș mai trage nădejde, dar ea... nu știu cum să-ți spun, domnișoară, ar fi în stare să-și rateze viața de dragul unei pălărioare albe. O privi apoi pe Carmina cu nădejde, parcă-i trăgea cu insistență vorbele, i le capta înainte de a fi rostite. Omul se mai schimbă, murmură Carmina fără nici o convingere. Oare? întrebă Sidonia sceptică și fața i se chirci din nou și i se plie de riduri. Unde n-ar da Domnul, drăguță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
lichea sictirită de vreme ce aveau la dispoziție atât de puține informații. Era imposibil ca ei să poată formula o părere obiectivă. Și totuși o făcuseră. Am mai văzut eu, mă o lichea, avea să-i spună cândva Alexe, ca răspuns la insistențele Carminei, mai mare decât el, una mare de tot dar avea un tact cu totul aparte, reflex condiționat, ce mai, îți zâmbea cu nevinovăție și avea niște buze, așa, ca cireașa! Până atunci se înverșunase împotriva soților Alexe din pricini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o rezistență ciudată față de orice factor din ambianță, oricât de plăcut, ce l-ar fi perturbat de la studiu, luă frâiele casei cu seriozitate în mâini și începu să programeze, oră cu oră timpul lui și al Carminei, ba chiar prin insistențe și presiuni de tot felul reuși să-i impună soției un program de lucru, după ce încercase prin toate mijloacele s-o facă să renunțe la ideea de a urma filologia, o diplomă care nu-i va aduce, spunea el, nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
calcule, o să aștepte zodiile favorabile, zile luminoase sau, ca să excludă un eventual insucces, îl va folosi intensiv pe Dimitrie? O să renunțe la indispozițiile ei preventive și se va prezenta seară de seară în pat lângă Dimitrie, îl va asalta cu insistență atunci când bărbatul va dori să ignore toana amoroasă a soției, e un om echilibrat, nu se mai știe tânăr și nu-i plac excesele de nici un fel, se va arăta dezlănțuită, pe jumătate disperată, violentă, gata să smulgă prin forță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
dreagă gustul, pe urmă porni cu farfuriile în mână spre chiuvetă, târând papucii. Fără să vrea neapărat, privi pe fereastră. O văzu pe Carmina traversând, mergea încet, abătută, când ajunse pe celălalt trotuar, un bărbat o privi cu foarte multă insistență, îi spuse și câteva vorbe, tânăra nu-l luă în seamă și el o petrecu cu privirea țintuit locului. Eh, vorbi tare Sidonia, viața le rezolvă pe toate. Își petrecu palma peste față. Ce simplu e, doar să întinzi mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
tribunalului. Săltă din obișnuință capul, cercetă o fereastră anume... Ah, amintiri, amintiri de demult! Câtă exaltare fusese și pe ea, cât patos! Astăzi purta ultimele bătălii cu erosul, părea că nu mai este nimic de făcut, o stăpânea cu aceeași insistență ca la 30 de ani. Înghiți în sec. Își simțea gura cleioasă. O să coboare imediat la subsol și o să bea un pepsi. Era acolo un mic chioșc, ferit de aglomerație, unde tot se mai găsea o cafea bună, un pepsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
scenă. În pauză o întrebă foarte sobru dacă Emilia îi dăduse biletul pentru spectacol și Carmina îi răspunse foarte mirată că da și imediat se înroși puternic. Pricepu manevra Emiliei, încerca să-i paseze vreun iubit care devenise enervant cu insistențele lui și asta amenința să-i șubrezească bunele ei relații cu procurorul. Emilia aflase despre divorțul Carminei și, stăpână pe o filozofie simplă, valabilă de când lumea, își permisese să întrevadă că te poți lecui de o dragoste numai înlocuind-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fază de început, tu nu fuseseși pângărită. Nu-mi convenea deloc să te știu alături de omul acela. Am alergat înapoi spre mașină, am trântit portiera și am pornit. Curând v-am văzut pe trotuar înaintea mea, te-am privit cu insistență, mergeam foarte încet, speram să te întorci din reflex. N-ai făcut-o, erai prinsă de vorbă, nu m-ai văzut nici când am trecut cu mașina pe lângă voi și asta mi s-a părut fantastic! Am venit aici, cheia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de tălpile mele, prima oară că aș putea să nu mă simt ca în: ce construia ziua, noaptea se surpa, numai că la noi era invers, noaptea... aș fi stat, dar nu se putea rămâne, pereții se apropiau milimetric, cu insistență de presă în numărătoare inversă, el doarme, deși 12, ceasul mental era dat peste cap de alcool, de dans, de noaptea asta când, mă bucur că a rămas, îmi șoptește Baby la ureche, te iubesc, Baby, eu cu fusta scurtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
un preț cât mai bun, onorant pentru toți, Flavius-Tiberius se spăla sub jetul de apă potrivit de tare și potrivit de cald care curgea din boilerul nou, instalat de curând deasupra chiuvetei de inox, nouă și ea, cumpărată tot la insistențele doamnei Moduna pe banii de la Caritas. La boiler nou, chiuvetă nouă. Așteptând sfârșitul „abluțiunii”, domnul Moduna Își Încălță de probă șosetele din lână țigaie și acum Își privea fără teamă degetul mare al piciorului drept bolnav de artroză, În timp ce primele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Florian voluntar, la 18 ani, pe frontul de Vest și decorat cu "Virtutea Militară română și Cheskoslovenscou Medaili za Chrabrost" cehoslovacă. Nicolae a învățat 6 clase primare la școala românească din comuna Tileagd. Fiind un elev bun la învățătură, la insistențele învățătorului și preotului din comună, părinții îl duc la Școala Normală "Iosif Vulcan" din Oradea, la care a absolvit 7 clase, până în vara anului 1940, când, prin Dictatul de la Viena, ni s-a răpit Nordul Transilvaniei, inclusiv localitățile Oradea, Tileagd
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]