1,340 matches
-
determinat selectarea lui într-unul din rolurile principale performate pe scena câmpului cultural - calitățile literare sau stilistice, considerabila plajă enciclopedică pe care o acoperă, șarmul speculativ care integrează și manevrează referințele. Pe de altă parte, eseistul a beneficiat de o insistentă, chiar agresivă expunere mediatică, fie ca vedetă/erou civilizator, fie ca „victimă exponențială” (Ștefan Borbély). Segmente ale acestei mediatizări pot funcționa ca topoi ai instabilei, agitatei, chiar istericei vieți de tranziție culturală, politică etc. Sunt de amintit scandalul „căpitanului Soare
PATAPIEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288712_a_290041]
-
conferă personajelor o anumită solaritate - chiar în momentele lor de derută maximă -, provenită și din faptul că ele apelează conștient la forțe benefice și reechilibrante. Paradigmatic este romanul Monstrul, cea mai bună creație epică a lui P., unde protagonistul recurge insistent și programatic la virtualitățile sale pozitive, în stare să le distrugă pe cele malefice (acestea sunt „monstrul”), cauzate de relația exclusivistă (latent complex al lui Oedip) pe care încearcă să i-o inculce mama posesivă, insidios tiranică. Personajele reprezentative din
PETRASINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288778_a_290107]
-
intersectarea textelor străine în textul, devenit apocrif, al propriei memorii, toate ecouri ale contextului postmodern al deceniului al nouălea, traversează versurile din Păsări apocrife, dar nu renovează în substanță scrisul lui O., rămas fidel unei poetici moderne retro, cu aluzii insistente la G. Bacovia, dar și la momentul Geo Dumitrescu, Constant Tonegaru. SCRIERI: Roata, București, 1968; Întoarcerile, București, 1970; În așternerea văilor, București, 1974; Poeme, București, 1985; Păsări apocrife, București, 1988; Roata, București, 1997; Poemele Dunării (volum colectiv), Galați, 1998; Brâncuși
OANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288500_a_289829]
-
identifice câinii și să-i deosebească fără greș de pisici, cai, elefanți și iepuri. Explicația, după Platon, este aceea că lumea aparențelor este doar o reflectare imperfectă a formelor ideale. Înțelegerea se produce nu ca rezultat al unei observări empirice insistente, ci prin raționare și filozofare, care sunt criterii interne ale minții umane în forma sa cea mai dezvoltată. Cunoașterea totală este, în consecință, accesibilă doar celor capabili să transceadă „peștera” realității vizibile și să ajungă la lumina înțelegerii filozofice. Lumea
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
o sintagmă care ține de politicile naționale, și nu de sociologie ca știință. Sigur că, dacă o comunitate a sociologilor susține și chiar construiește o identitate proprie și o motivează ideologic, această identitate dobândește o realitate tot atât de pregnantă pe cât de insistentă și consistentă este această susținere. Dar este oare justificată o asemenea orientare? Poate sau aproape sigur, dacă prin această opțiune se poate clarifica situația din această disciplină pe care o numim sociologie și se pot atrage resursele necesare pentru stimularea
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
minus infinitul (1978) împletesc firul anchetei proprii genului cu șerpuirile investigației psihologice, miza ce se conturează prin „jocul ipotezelor” fiind de esență morală. Detectivistica pe care o propune scriitorul nu e doar un sport al inteligenței, cât mai ales o insistentă incursiune printre și dincolo de aparențe. Interesantă este teatralitatea acestor scrieri. În Procesul manechinelor se desfășoară o „înscenare”, un „joc de-a tribunalul”, în care participanții interpretează cu talent al disimulării „roluri” mai mult sau mai puțin apropiate de adevărul întâmplărilor
OPREA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288553_a_289882]
-
reală a prozatoarei -, făcută mai târziu, în legătură cu romanul Un bărbat în rândul lumii, este valabilă pentru întreaga operă a autoarei: „Totul este descris exact, fiecare amănunt, impresia de ansamblu este însă halucinantă”. Este vorba aici de felurite mijloace de insolitare. Insistentei priviri reci și ironice i se adaugă trecerea instantanee de la un aspect la altul, de la un timp narativ la altul, de la persoana a treia a naratorului transcendent la persoana întâi a naratorului-personaj etc. Dinamismul și pluriperspectivismul cinematografic, vizând percepția holistică
ORLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288589_a_289918]
-
nefericire, confirmată de eșecul familial și de stigmatizarea fizică. Dacă personajul lui Preda mai mult problematiza detașat decât suferea, protagonistul de aici nu are aptitudini de cazuist al culpabilității morale, ci este o fire poetică ce își sondează trecutul prin insistente incursiuni anamnetice și prin reverii. Întreg romanul e, de altfel, bazat pe reverberații poetice, textul fiind contrapunctat de pagini poematice. Prozatorul apelează la folosirea persoanei a doua singular, procedeu care permite o serie de suprapuneri: planul real cu cel al
PARASCAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288688_a_290017]
-
ea. Într-adevăr, s-a spus de ceva vreme că societățile și economiile cele mai dezvoltate din lume se confruntă cu tranziția către „era postindustrială” sau către „epoca postmaterialistă”. Cei preocupați mai ales de cultură s-au referit în mod insistent, urmându-i pe F. Lyotard, J. Derrida sau J. Baudrillard, la „societatea postmodernă”. Mai recent, noua economie emergentă și schimbările sociale, manageriale sau culturale ce o caracterizează ar consacra ceea ce îndeobște se numește „societatea cunoașterii”. Primul sociolog care s-a
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
orientată către irațional s-a aflat în continuă contradicție cu valorile raționale și instrumentale ale producției economice și ale clasei de mijloc, contribuind astfel la distrugerea bazei economiei de piață și deci a societății care a făcut-o posibilă. Referirea insistentă la „contradicțiile culturale ale capitalismului” este făcută de D. Bell întrucât modernitatea inițiată de Iluminism ar fi extins domeniul profanului și ar fi restrâns în mod continuu pe cel al sacrului, astfel că, în final, cultura s-ar fi substituit
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
mult, încât trebuie să se reflecteze atent asupra coordonatelor constitutive ale universității ca principiu și ale diplomei universitare ca instituție care certifică un nivel de calificare. Să considerăm și familia. Cum ne raportăm formal și informal la cererile tot mai insistente de a recunoaște familiile monoparentale, consensuale, homosexuale sau familiile tot mai numeroase alcătuite din cetățeni cu naționalități sau etnii diferite, care mai sunt și mobile transfrontalier? Munca, timpul liber, învățarea, călătoria, divertismentul și altele, care țin de viața de zi
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
și ale celei din perioada tranziției postcomuniste în special. Intenția este și de a demonstra, chiar dacă doar în mod implicit, că sociologia noastră actuală are nevoie de o inovare conceptuală și teoretică radicală. Am ajuns în stadiul în care referirile insistente la factori, structuri și moduri constitutive globale, naționale și impersonale nu mai sunt suficiente. Acestea trebuie să fie, dacă nu înlocuite, măcar completate de analize care să dea seamă de noile raporturi ce se stabilesc între individ, comunități și societate
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
o pondere tot mai mare. Educația școlară este și ea tot mai standardizată în succesiuni și forme de realizare. Preocuparea de a institui standarde de calitate și de a le controla variațiile prin indicatori de performanță a devenit atât de insistentă, încât alegerea școlii și a traiectoriilor educative este deja cotidiană și ocupă spații jurnalistice și discuții ale părinților și studenților. Toate acestea relevă o interferență tot mai accentuată a sferelor vieții private cu cele publice, până acolo încât viața privată
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
o mulțime de alții ca noi la unul și același set de evenimente. Viața în privatitate este de fapt o viață în public, pe care noi o controlăm prea puțin și alții prea mult. De aici și solicitările tot mai insistente de a participa individual la decizii ce privesc viața în public, de a avea un cuvânt de spus și de a fi ascultați. Prin astfel de tentative individuale de ieșire în public ajungem în rețele sau în asociații ce nu
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
au devenit atât de generalizate, chiar dacă în forme neprevăzute, contradictorii, riscante și neuniforme, încât ilustrează o schimbare de paradigmă în funcționarea pieței muncii și un gen nou de diviziune a muncii. Motorul acestei schimbări este reprezentat de solicitările tot mai insistente pentru calificări înalte și înguste sau, la polul opus, pentru calificări rutiniere. Calificările aparțin însă unei individualități cât mai suverane, care-și negociază prețul muncii în mod independent și pentru fiecare nouă angajare. Între calificările înalte și cele rutiniere a
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
ne menține într-o stare de perpetuă autoincriminare, ce nu mai oferă decât șanse reduse celeilalte lumi - cea a individualizării -, care se produce rapid și tot mai extins în toate mediile sociale. Ca o compensare, eu am optat pentru prezentarea insistentă a acestei lumi care se naște, lăsând-o pe cealaltă să iasă tiptil de pe scenă. Am lăsat în mare parte dualitatea în umbră și am ales întrebările și configurările individualizării, întrucât, așa cum am demonstrat, acestea vor rămâne pe mai departe
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
cercetare din sistemul „Max Planck”, pentru a consacra universități centrate puternic pe cercetare. Deocamdată, sunt doar inițieri, dar semnificațiile lor anunță o nouă politică academică, globală în raport cu piața și națională în privința promovării. Observăm deci că referința globală devine tot mai insistentă în construcția acelei piețe a învățământului superior în care competiția pentru studenți, resurse și performanțe în cunoaștere/tehnologie este principiul cel mai important de evaluare și consacrare. Fondurile publice sunt încă principalele surse de finanțare a universităților, dar ponderea lor
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
o importanță aparte. Orice privire în trecutul mai îndepărtat sau mai apropiat al universității ne va arăta cum căutarea și multiplicarea resurselor financiare au fost un laitmotiv al politicilor academice. Poate că nu erau atât de vizibile sau atât de insistente, dar oricum erau acolo în universități. Recent însă, adică de vreo două decenii încoace, resursele financiare și-au extins influența, adică dominația, în aproape toate sectoarele lumii academice. Banul este zeul absolut al universității contemporane, în sensul că dictează selecția
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
au fost legiune. Riscul ipocrizieitc "Riscul ipocriziei" În același timp, discursul purgativ al societății civile s-a dovedit adesea vulnerabil la ranchiună și ipocrizie. În decorul mizerabil al dezbaterii noastre publice, acolo unde călăii se amestecă vesel cu victimele, acuzațiile insistente de colaboraționism - nu întodeauna făcute pe baza unor probe irefutabile (vezi alegația lui Mircea Dinescu despre „arderea dosarelor” în decembrie 1989) - au putut să pară niște acrobații stilistice încărcate de resentiment. Generalizări gratuite și portretizări sumare au lăsat loc la
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
apare ca un scenariu avortat al unui Trickster inuman. Ulcerată de resentimente și ispitită de reverii adamice, utopia a încercat - de la Campanella până la Marx - să proiecteze promisiunea edenică într-o istorie naturaliter entropică. Într-o lume industrială și tehnicizată (supremația „insistentei cereri de livrare”, în terminologia lui Heidegger: die Herausforderung), incapabilă de gândire poetică și imaginație simbolică, utopia este o escapadă cu pretenții de rigoare științifică. Totalitarismele de culoare brună și roșie au escaladat acest delir al utopiei într-un proiect
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
direct sau indirect elevilor; - modul în care aceștia urmăresc dezbaterea problemei și asocierea cunoștințelor; - măsura în care se angajează într-un exercițiu al căutării, al descoperirii ori al transferului creativ. Există riscul compromiterii studiului de caz printr-o intervenție prea insistentă a profesorului la discuții. Rolul profesorului este acela al unui animator ce impulsionează discuțiile, improvizându-le un curs vioi și fructuos, fără să se substituie efortului celor care trebuie să dezbată cazul. 5.2.4. Metodele creative de gruptc "5
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
ci va fi o sugestie spre rezultanta finală, ulterioară, pe care cititorul o va obține singur, pe măsura familiarizării cu problemele și aspectele literare din capitolele următoareă Așadar, ce cuvinte se impun atenției fără nici o dificultate, numai prin permanenta și insistenta lor prezență În coloanele presei, fie că este vorba de un ziar de la Începutul anului ori de altul de la sfârșitul lui? Este curioasă dialectica vocabularului - iar un cercetător al acestui fenomen ar avea reale satisfacții și contribuții - În presa românească
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
de conținutul lor concret-istoric și care În fapt nu se deosebeau cu nimic de cele curente În manualele literare burgheze («epicul» ar fi «povestire» iar «liricul» - «expresia directă a sentimentului»). În această ordine de idei trebuie să amintim aici afirmațiile insistente din paginile unora dintre reviste, afirmații care vedeau drumul succeselor poeților noștri ca fiind condiționat de depășirea reportajului de poezia autentică. Un exemplu este recenzia la volumul de poezii al lui Petre Vintilă apărută În Viața românească, semnată de J.
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Să nu uităm faptul că suntem capabili să percepem imagini care durează mai puțin de zece milisecunde. Păi, ce să mai vorbim de o atingere care durează o jumătate de secundă! Rapiditatea atingerii este primordială, pentru că atunci când atingerea este prea insistentă riscă să producă efectul invers. Într-adevăr, cel care ne atinge își însușește o parte din intimitatea noastră, pe care nu suntem neapărat dornici să i-o acordăm. De altfel, această atingere specială se numește „atingere subliminală”. Este vorba despre
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
de a discerne elemente raționale, a priori, în infrastructura conceptuală care susține edificiul acestei științe. Că orientarea gândirii lui Kant se distinge de orientarea mai „empiristă” a unor cercetători reprezentativi pentru noua tradiție științifică reiese deosebit de clar tocmai din afirmarea insistentă a caracterului a priori și, prin urmare, a certitudinii apodictice a legilor fundamentale ale mișcării. Referindu-se la legea egalității acțiunii și reacțiunii, Kant remarcă în primele rânduri ale primei observații la această lege, din capitolul III al Pmsn, că
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]