2,106 matches
-
artistic, Mihai Chirilov, o excelentă selecție de filme, câteva putând fi văzute la retrospectiva TIFF din București. Printre cele cu adevărat remarcabile se află și filmul lui Álex de la Iglesia, Baladă tristă de trompetă, care ne introduce într-un mod insolit în lumea circului. Cei doi clovni ai lui Iglesia sunt fețele uneia și aceleiași monede, Spania, una veselă și alta tristă. În aparență. Pentru că veselia reprezintă o altă față a tristeții, una incalculabil mai subtilă, expusă cu asupra de măsură
Istoria și circul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5455_a_6780]
-
că americanii pun pe prima pagină titluri de genul: „Cultura Franței e moartă” nu înseamnă nimic. Vitalitatea spiritului francez e extraordinară, e de-ajuns să participi la un festival de teatru precum cel de la Avignon, ca să vezi cum cele mai insolite experiențe artistice sunt făcute în fața unui public anume format pentru ele. Aș spune că Franța e țara avangardei instituționalizate, spectacole care în SUA nu ar rezista nici 2 zile pe afiș în Franța rezistă 6-7 luni. Diferența e totală între
prezențe la Festivalul „Zile și nopți de literatură“, Neptun, 2011 Matei Vișniec: „La 55 de ani trebuie să furi cît mai mult timp pentru tine însuți“ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5456_a_6781]
-
fie histrionice, e îndeajuns să fie curioase. Curiozitatea e forma pe care o ia spiritul atunci cînd nu poate scăpa de nerăbdare. Cauza stă în cuplarea stimulului cu reacția pe care o provoacă: cine e avid în găsirea unor amănunte insolite are impulsul de a tresări repede la contactul cu ele. De aceea atenția îi sare de la detaliul observat la expresia prin care încearcă să-l prindă, forma aceasta de impulsivitate dînd naștere unei virtuozități expresive de tip alert. Se naște
Filosofia nostimă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5465_a_6790]
-
intri și tu ca toate femeile în rana cea mare” (Iepurele de curînd împușcat la gîtul fetiței). E feminitatea dintotdeauna, dar transpusă într-un cod nou, costumată conform revistelor de modă (post)moderniste. E greu de spus dacă acest look insolit remodelează sensibilitatea actuală în sensul unei „răciri”, a unei distanțări de sine favorabile aventurii imagistice, ori avem a face cu o înclinație funciară a eului liric către o anume „masculinizare”. În orice caz edulcorările nu-și găsesc locul într- un
O nouă feminitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5152_a_6477]
-
ultimul lucru pe care i l-ai putea cere e să stea pe picior de altercație, declarînd polemici și susținînd idei riguroase. C. D. Zeletin e un spirit vernacular, aplecat spre limba obștei, și nu un visceral, înclinat spre cenestopatii insolite. Atracția față de limbă îi depășește interesul pentru psihologii, cuvintele părîndu-i-se mai vii decît oamenii. E copios în pofta cu care vorbește de termeni, precum „coincidență“, „exaporiți“, „parimie“, „zaimf“, „mătăuz“ sau cutare asonanță poetică. Și e milostiv prin atenția cu care
Strictețea contemplativă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5165_a_6490]
-
azi în uitare) e insignifiantă, în vreme ce scrierile filosofice îi rămîn în picioare, așa cum se întîmplă și cu cochetul volum În căutarea fericirii, unde vedem cum un logician se apleacă asupra unor probleme de morală cotidiană. Cazul e cu atît mai insolit cu cît, din prefață, Russell ne atrage atenția că nu vrea să intre în subtilități obscure, ci să ne dea cîteva repere de bun-simț. Numai că atunci cînd un logician invocă bunul-simț, trebuie imediat să intrăm în alertă, căci, prin
Lauda plictisului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5181_a_6506]
-
azi în uitare) e insignifiantă, în vreme ce scrierile filosofice îi rămîn în picioare, așa cum se întîmplă și cu cochetul volum În căutarea fericirii, unde vedem cum un logician se apleacă asupra unor probleme de morală cotidiană. Cazul e cu atît mai insolit cu cît, din prefață, Russell ne atrage atenția că nu vrea să intre în subtilități obscure, ci să ne dea cîteva repere de bun-simț. Numai că atunci cînd un logician invocă bunul-simț, trebuie imediat să intrăm în alertă, căci, prin
Lauda plictisului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5182_a_6507]
-
acut spirit de observație și condei acidulat. Imprevizibil ca întotdeauna, iubitor de surprize, Leo Șerban ne-a lăsat să descoperim, după dispariția sa, o serie de admirabile eseuri, o culegere de nebănuite versuri profunde și delicate (publicate postum) și această insolită novella (microroman). A fost scrisă în anul 2010, parțial la Buenos Aires, parțial la Lisabona, orașe în care povestirea e organic implantată (ceea ce face din ea, ca să-l parafrazăm pe Dickens, Povestea a două orașe, într-o variantă ultramodernistă). A scris
Alex. Leo Șerban - Litera din scrisoarea misterioasă () [Corola-journal/Journalistic/5389_a_6714]
-
nu mai constă, în primul rând, în relatarea întâmplărilor unor eroi. În al doilea rând, îmbină evocarea vieții cu studiul artei, stilul liric cu cel savant, ceea ce o face să semene cu ceva nedecis între roman și tratatul științific. Caracterul insolit al cărților lui Mircea Horia Simionescu decurge din această ironică lichidare a oricărei formule tradiționale”. Autorul valorifică, în spirit postmodern, avant la lettre, dimensiunea ludică a literaturii, înțelegând ficțiunea nu ca pe o permanentă raportare la un referent exterior ei
Mircea Horia Simionescu – Dimensiuni ale prozei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5400_a_6725]
-
de un Anonim, textul istoriografic fiind însoțit de note explicative ale naratorului. Narațiunea are drept scenă de desfășurare un spital de nebuni, iar Anonimul nu face altceva decât să noteze vorbele pacienților. Scriitura iese, așadar, din tiparele obișnuitului, căpătând reflexe insolite, bizare, incongruente. Autorul recurge, și aici, la procedeele pe care le-a consacrat în celelalte volume ale tetralogiei, de tipul digresiunilor, narațiunilor secundare, sau al notelor bibliografice de o naivitate trucată (Mozart, de pildă, ar fi reputat pentru „cântecele sale
Mircea Horia Simionescu – Dimensiuni ale prozei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5400_a_6725]
-
anumit grad de generalizare și reflecție filozofică. După moartea mamei lor, tinerii canadieni, gemenii Jeanne Marwan (Mélissa Désormeaux- Poulin) și Simon Marwan (Maxim Gaudette), iau cunoștință prin intermediul notarului Jean Lebel (Rémy Girard), totodată prieten al familiei, de câteva clauze testamentare insolite. Pe lângă faptul că află tocmai în acest moment că au un frate, defuncta le încredințează două misiuni emblematice, căutarea tatălui lor și a fratelui lor. Dacă Simon găsește absurd tot acest travaliu care prelungește doliul într-o căutare dificilă, dat
Ex Oriente Incendium by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5408_a_6733]
-
întreg eșafodaj al autoiluzionării, prăbușit și vechile conținuturi afective trezite. Pygmalion a eșuat, a dat o formă minunată Galateei lui, dar nu și conținutul pe care-l dorea, pentru că opera sa este un rapt identitar. Filmul ne oferă acel spectru insolit de sensibilitate care face tulburătoare filmele lui Almodóvar, și descărcat de umpluturile melodramatice ar fi putut fi cu adevărat unul remarcabil.
Pygmalion și Galateea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5103_a_6428]
-
configurând de fapt un spațiu interstițial, liminal. Spre deosebire de nuvela lui Caragiale, Leiba trăiește în două lumi, a cârciumii unde domnesc latențele vindicative ale mușteriilor burzuluiți și un antisemitism „istoric” asociat unei evidente tribalizări și a interiorului burghez, elegant, o grefă insolită asemeni hanului aflat departe de burg. Nebunul, personaj caracteristic expresionismului, este cel care mediază între lumi, inițiind între el și Leiba un dialog ermetic cu un puternic fundament religios. Radu Gabrea a desfăcut acest univers al lui Leiba plasându-l
Retrospectivă Radu Gabrea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5338_a_6663]
-
își bea singură jumătate din venin. Exemple: I. D. Sîrbu, Mircea Zaciu sau Adrian Marino. La primii, scrisul e zel lexical făcut din mania față de norme externe, adică podium de afirmare prin vorbe, la cei meticuloși scrisul e ceremonie de efuziuni insolite, adică oglindă în care își contemplă răsucirile, iar la cei din urmă jurnalul e impuls de eliminare a veninurilor strînse, adică supapă menită echilibrului. Scrupulosul e un habotnic al rigorilor autoimpuse, meticulosul e un sclav al stărilor de spirit, iar
Scribendi cacoethes by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5212_a_6537]
-
era o noțiune abstractă, ci o dimensiune reală a lumii: trebuiau folosite toate resursele artei pentru a revela inimii acea „slăbiciune” secretă pe care o întrezărea în om și în lucruri. La vremea aceea era o încercare de-a dreptul insolită; era imposibil să se inspire din vreo modă, din vreun model: pe cât mă șocase gândirea lui Sartre prin maturitatea ei, pe atât de surprinsă am fost de stângăcia cu care o exprima; pentru a-i sublinia adevărul unic, recursese la
Simone de Beauvoir - Memoriile unei fete cuminți () [Corola-journal/Journalistic/5232_a_6557]
-
s-au prins de stâncă cu orice chip. Portul e o zbatere între mare și natura vagă a munților, dar omul e învingător în toate. Dealurile și marea au creat orașul, modelându-l; oferindu-i nu rigiditatea unei cazărmi, ci insolitul primăverii, cu desenele ei contradictorii, cu energia ei sonoră. Casele s-au topit în culoare: amarantul, galbenul, carminul, cobaltul, verdele și purpuriul. Astfel și-a îndeplinit Valparaíso misiunea lui de port adevărat, de vas eșuat pe uscat și totuși viu
Pablo Neruda: Mărturisesc că am trăit by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6655_a_7980]
-
fi mult prea lungă, dar pentru satisfacția cititorului român putem să remarcăm că nu lipsesc din itinerariile Denisei Escarpit nici Ion Creangă cu Amintirile din copilărie, nici Cezar Petrescu și al său Fram, ursul polar și nici chiar modernul și insolitul Apollodor al lui Gellu Naum. Un argument în plus pentru a parcurge astfel de itinerarii, pentru a-i acorda literaturii pentru copii locul ei aparte în bibliotecă și a-i recunoaște incomparabila ei forță fondatoare de imaginaruri.
Denise Escarpit și continentul literaturii pentru copii by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6679_a_8004]
-
fler (iar Djuvara face parte din această categorie) îl recunoști după încăpățînarea cu care, nemulțumindu-se doar să decrie trecutul, formulează predicții pe seama lui. E ca și cum, surprinzînd un tipar invariabil al trecutului, face ipoteze în privința viitorului. Situația, să recunoaștem, e insolită sub unghiul obișnuinței din care judecăm istoria. Căci ne-am obișnuit să privim istoria ca pe artă exclusiv retrospectivă, dar lipsită cu totul de putința de a prevedea viitorul. Neagu Djuvara este un istoric atipic, unul din cei care își
Presimțirea viitorului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6686_a_8011]
-
cristalizând în sintagma cognitive. E drept, Montale cel din Satura, 1971, e aproape de ultimul Baconsky, cel din Cadavre în vid, 1971, poate chiar de postumul volum Corabia lui Sebastian, 1978, unde sentimentul declinului lumii, o comună simplitate extremă, propozițiile cotidianului insolit îi reapropie. "Salvia" - cea cu flori intens roșii - salvia poetului din Corabia, poate fi o amintire a copilăriei, mai puțin un ingredient pentru vreun bucătar cu nostalgia sudului, iar "levănțica" și ea mirosită pe câmp, copil, cea cu florile mici
Baconsky și Mazilescu by Adrian Popescu () [Corola-journal/Journalistic/6690_a_8015]
-
putem hotărî fără dubii. Dacă vom compara Miradoniz cu poezia Dacă treci râul Selenei... am putea decide în favoarea celei de-a doua soluții. Să socotim însă că poemul nostru are două personaje. Poemul apelează la versul alb și la procedee insolite (procedeul contrastiv este neglijabil: omăt, nea - căldura verii, umbroasă - luminoasă). Presupun că Eminescu își începe poemul puțin după ce bolile îl năpădesc la Viena, iar bolile trebuie că joacă un rol, fiindcă medicul îi administrează medicamente, poate și analgezice, și sub
EMINESCU. CÂTEVA NOTE by Dan Grădinaru () [Corola-journal/Journalistic/6714_a_8039]
-
cuprinzând lansarea noutăților editoriale, dezbateri, întâlniri cu scriitori și oameni de cultură. Târgul se adresează publicului larg, dar și publicului profesional, cadrelor didactice și elevilor din toate nivelurile de studiu. În premieră în acest an, Târgul propune publicului o întâlnire insolită cu lumea cărții din perspectivă fotografică prin organizarea expoziției Istoria imaginară a cărții și a scrisului, aparținând fotografului francez Jean Marc Godès. Expoziția a fost găzduită la Târgul Internațional Gaudeamus din toamna anului trecut și va parcurge în 2012 traseul
Caravana Gaudeamus debutează cu Târgul de carte de la Craiova () [Corola-journal/Journalistic/67198_a_68523]
-
substanța textelor e din lemn găunos. De aceea, cu atît mai mare i-a fost bucuria dînd, din pură întîmplare, peste un interviu în care cîntăreața și actrița Anca }urcașiu (în revista Formula As din 13-20 noiembrie) își mărturisește experiența insolită pe care a trăit-o așteptîndu-și băiețelul să se întoarcă de la locul de joacă: "Cu toate că mă grăbeam, i-am spus că îl aștept în mașină. Bineînțeles că am stat acolo încă o oră, că el a pierdut noțiunea timpului. Dar
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6727_a_8052]
-
care încheie cariera dramaturgului. Prof. Ion Pop (Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca) a urmărit, pe baza textelor ionesciene de tinerețe publicate în România, legăturile dintre Ionesco și avangarda românească a anilor '30. Prof. Antonietta Sanna (Universitatea din Pisa) s-a aplecat asupra insolitului în opera lui Ionesco, trasînd o posibilă paralelă între jurnalele și memoriile sale și însemnările lui Paul Valéry. În final, filosoful Pietro d'Oriano (cercetător la CNRS, Paris) a făcut o lectură hermeneutică a primei scene din Cîntăreața cheală, în
Colocviu Eugène Ionesco la Roma by Vlad Russo () [Corola-journal/Journalistic/6611_a_7936]
-
lui, capacitatea de a asculta discursul celuilalt, deschiderea lui intelectuală și abundența lecturilor lui au adus un sunet aparte în puzderia de „show”-uri „picante” care împînzesc piața televizuală.” Dan C. Mihăilescu (PRO TV), un fel de „corn al abundenței” culturale, insolit dar exact, generos dar acid, o neobișnuită combinație de dinamism „european” și voluptate orientală. Andi Moisescu (PRO TV), ”un producător de divertisment care dovedește, de cîte ori apare, că se poate și fără mîrlănii, trivialități și efecte ieftine, că veselia nu
La ce televiziuni se uită Andrei Pleșu by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/65138_a_66463]
-
dacă știm etimologia oximoronului sau a calamburului, și dacă, în limba română, terținele sunt de preferat prozodic catrenelor. Mai mult, Zeletin aplica fără șovăire metoda pedagogică a stupefierii studenților, punîndu-i în situații neașteptate spre a le trezi, prin întîlnirea cu insolitul, reacția de gîndire. De pildă, întindea mîna spre perete și întreba: „Ce e acesta?" Răspunsul venea de la sine: „Un perete!" „Nu, e o suprafață!" „Dar asta ce e?", întreba din nou, cu indexul orientat spre perete: „O suprafață, bineînțeles". „Nu
Picături savante by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6513_a_7838]