811 matches
-
de azi), lipsește umorul batjocoritor (și el la modă). Dar nu lipsește expresivitatea (cu adevărat senzațională) a portretelor. Este vorba, bineînțeles, de instantanee, nu de fotografii luate unor oameni care își compun o atitudine în fața aparatului de fotografiat. Dar ce instantanee! Ce răbdare și ce fler de mare artist trebuie să ai ca să îl surprinzi pe Emil Botta, chinuit-indecis, cu un pardesiu pe braț și o țigară între degete, pe Zoe Dumitrescu-Bușulenga, sprijinindu-și, cu o grație firească bărbia, cu mâna
Ion Cucu ne invită la o călătorie în timp by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/10529_a_11854]
-
un martor la eveniment, "un tren format din 15 locomotive fluerând înspăimântor a sburat cu 80 km/oră deasupra valurilor Dunării". Materialul, este splendid ilustrat ( ca întregul volum, de altfel) cu imagini din timpul construirii podului și chiar cu un instantaneu luat în istorica zi de 14 septembrie 1895 când a fost deschis obiectivul care la vremea respectivă era cel mai mare pod din Europa. Albumul Lucrări publice din vremea lui Carol I. Acte de fundare și medalii comemorative este o
Radiografia unui miracol by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8424_a_9749]
-
Mihai Răzvan Ungureanu a declarat că sondajul adevărat va avea loc în 9 decembrie. "Nu sunt optimist. Sunt cât se poate de realist, în plus, mă gândesc la victorie pentru că acesta este obiectivul meu, al nostru, al ARD. Sondajele reprezintă instantanee, fotografii de moment ale unei situații aflată într-o dinamică în același timp continuă și complexă. După atâția ani de experiență, nu cred că sunt omul care să se amăgească astăzi cu expresia sondajului. De aceea sondajele sunt orientative. Ceea ce
MRU: USL nu este adversarul nostru principal. Se prăbușește singură () [Corola-journal/Journalistic/41678_a_43003]
-
oameni atât de apropiați pot regăsi niște valori diferite de cele oficiale, un alt aer, parfumul unei epoci dispărute, dar câtuși de puțin revolută. La Ioan Stanomir, conturul simbolic al acestei relații este expus aproape didactic. Într-o parte sunt instantaneele vechi, dar prețioase, franjurii memoriei afective, în cealaltă, realitatea hâdă a României socialiste: ,Instantanee decolorate dintr-o cutie ascunsă în care se conservau fragmente dintr-un trecut căruia îi aparțineam, la rândul meu, prin naștere (...) Un ritm al vieții și
Decrețeii II by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11496_a_12821]
-
aer, parfumul unei epoci dispărute, dar câtuși de puțin revolută. La Ioan Stanomir, conturul simbolic al acestei relații este expus aproape didactic. Într-o parte sunt instantaneele vechi, dar prețioase, franjurii memoriei afective, în cealaltă, realitatea hâdă a României socialiste: ,Instantanee decolorate dintr-o cutie ascunsă în care se conservau fragmente dintr-un trecut căruia îi aparțineam, la rândul meu, prin naștere (...) Un ritm al vieții și o cadență a timpului, în sâmbetele în care pe stradă se mișcă, aproape insesizabil
Decrețeii II by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11496_a_12821]
-
în fața ochilor pentru o clipă chipul de bătrîn nebun răvășit de teroare, implorativ al lui Ivan cel Groaznic ținîndu-și strîns în brațe unicul fiu ucis într-un moment de furie cu un baston din celebrul tablou al lui Ilya Repin. Instantaneul te litifică, imagine crudă fără înșelătorie, nu simți o clipă întreaga mașinărie filmică, de parcă atingi personajele cu mîna, un pomet, un ochi care clipește la apropierea ta răspîndind cercuri de emoție ca apa abia atinsă, primești respirația lor în față
Ultima Thule by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8455_a_9780]
-
și se bazează pe o anumită ambiguitate, cuvîntul desemnînd o secvență temporală (clipă, ceas, minut, secundă), dar și o „situație de viață, circumstanță, împrejurare”. Or, momentele lui Caragiale sînt în egală măsură reprezentative pentru ambele sensuri ale termenului. Ilustrează simultan instantanee semnificative pentru România anului 1900, dar și situații de viață, circumstanțe general valabile atemporale (fapt ce explică în bună măsură succesul lor indiferent de epocă). Mai interesant însă decît aspectele formale de construcție a volumului este, fără îndoială, conținutul propriu-zis
Nenea Iancu and sons by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13637_a_14962]
-
Chopin, cu amintirea diasporei poloneze refugiate în Anglia. Cum spuneam, toate acestea sunt acorduri fine în filmul lui Trzaskalski și tocmai de aceea sunt topite într-o armonie superioară. Ceea ce mi s-a părut însă special în film sunt câteva instantanee fotografice, redate prin gros-plan. Bunic și nepot transformați în fotografie, amestecul de umbră și lumină, fosforescența irisului pe fondul petei de întuneric a pupilei, zâmbetele aproape extatice creează un efect de depărtare, o breșă în timpul povestirii cu o amintire care
Tați, fii și iar tați by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2970_a_4295]
-
fost semnarea unui apel privind revenirea la sistemul grafic latin. (M-am aflat în Sala Mare a Uniunii Scriitorilor când, în 29 august, au fost sărbătoriți scriitorii participanți la acțiunile revoluționare de odinioară. Pe unul din pereții sălii erau expuse instantanee din mișcările de stradă desfășurate la Chișinău. Scrutam fotografiile, apoi îi căutam printre cei aflați la doi pași de mine pe scriitorii prezenți - atunci - în primele rânduri. Mi-aș fi dorit să redescopăr pe chipurile celor din preajma mea măcar o
Mihai Cimpoi:,,Bătălia pentru limba română a fost una de fiecare zi" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8014_a_9339]
-
Știam că senzația asta, pe care o mai avusesem, dar nelegată de aspectul fizic al locului în care mă aflam, nu durează mult. De data asta însă, senzația s-a menținut; simțeam că durează, că are în ea ceva dincolo de instantaneul ei obișnuit, că este mai obiectivă ca altădată, adică îi corespunde ceva din peisajul înconjurător, pe scurt, simțeam că de data aceasta senzația nu-mi aparține numai mie, ci este «dată» și în afara mea.“ (p. 271) Altădată, la Paris, cade
Dansul lui Hipoclid by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5484_a_6809]
-
două degete/ să mi le bag pe gât)" (Palinodie); "(ce este nimic ce faci nimic/ ce cauți nimic ce vrei nimic// ce ai nimic ce te doare nimic/ ce simți nimic ce spui nimic)" (Ce s-a întâmplat). În alte instantanee, poetul mizează pe câte o imagine, așa-zicând, vectorială, intențională, vrând să fie ironic, arătând că își calculează efectul. Rezultatul este fie un hai-ku cu skepsis, în genul glumițelor lirice gustate de "optzeciști", fie un jet grațios de mică arteziană
Scrisoarea unui provincial by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8934_a_10259]
-
majoritatea trecuți prin celulele de la Pitești. E specialistul numărul unu în materie de oroare piteșteană, expresia competenței sale stînd în capitolele cărții (1. „Acțiune violentă: Suceava, Pitești, Brașov, Gheral, Tîrgșor, Tîrgu Ocna, Peninsula; 2. „Procesele“; 3. „Personajele“; 4. „Administrația”; 5.„Instantanee macabre“; 6. „Concluzii“), precum și în bibliografia și anexele volumului (lista deținuților politici care au trecut pe la Pitești, lista victimelor de la Gherla, oficialii regimului comunist implicați, fotografiile protagoniștilor și ale clădirii penitenciarului). Scris pe un ton neutru, de radiografie detașată, volumul
Oamenii din bolgie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5415_a_6740]
-
Adorno la Frankfurt (22.09.2001), renumitul filosof și estetician francez Jacques Derrida s-a referit într-un discurs tocmai la ipostaza greu de delimitat între starea de adormire și cea de veghe. Analizînd cîteva texte literare, pornind de la un instantaneu dintr-un alt roman a lui Kafka, America, el s-a întrebat care ar fi pentru cineva deosebirea dintre actul "de a visa" și cel "de a crede că visează". Transferîndu-se fantasma din somn într-un alt limbaj, al logicii
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
lăsat fotografiat în timp ce alerga prin zăpadă, într-un parc din București. Îmbrăcat cum se cuvine, realizatorul emisiunii ”În gura presei” a făcut puțină mișcare pe un frig cumplit. ”Alerg în parc pe cod roșu! Daaaaaaaaa!!!!!!”, a scris Mircea Badea lângă instantaneul postat pe o rețea de socializare. În scurt timp, prezentatorul TV a strâns o mulțime de like-uri din partea prietenilor virtuali, semn că i-a fost apreciat curajul de care a dat dovadă.
De necrezut ce face Mircea Badea pe COD ROȘU de vreme rea () [Corola-journal/Journalistic/47326_a_48651]
-
Onișor, la sfârșitul săptămânii trecute, în munții Rarău cu puțin timp înainte de răsăritul soarelui a reușit să strângă în nici două zile de la publicare pe Facebook, pește 9.000 de like-uri și pește 1.800 de share-uri. Potrivit adevarul.ro, instantaneul a fost surprins de Sorin Onișor, un fotograf profesionist pasionat de munții Rarău. Imaginea impresionantă a fost surprinsă cu puțin înainte de răsărit și oferă un tablou care îți taie răsuflarea: întreg muntele pare cuprins de flăcări. Fotografia realizată de cel
Fotografie care taie răsuflarea, realizată în Rarău by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/64201_a_65526]
-
Rarău. Imaginea impresionantă a fost surprinsă cu puțin înainte de răsărit și oferă un tablou care îți taie răsuflarea: întreg muntele pare cuprins de flăcări. Fotografia realizată de cel care este recunoscut în întreaga lume pentru poveștile pe care le spune instantaneele sale a strâns, începând de sâmbătă, de când a fost publicată pe pagina sa de socializare, pește 1.800 de share-uri și pește 9.000 de like-uri. "poza asta pun pariu că face înconjurul lumii și va strânge zeci de mii
Fotografie care taie răsuflarea, realizată în Rarău by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/64201_a_65526]
-
în SUA, prezentatorul TV nu a uitat de aniversarea femeii care i-a dat viață și i-a transmis câteva cuvinte de suflet. Vedeta de la Antenă 3 a postat pe contul personal de socializare o fotografie cu mama lui. În instantaneul surprins într-o zi frumoasă de vară, la malul mării, vedem doi oameni veseli cu zâmbetul până la urechi. Imaginea pe care vedeta a făcut-o publică a strâns o sumedenie de aprecieri din partea prietenilor care îi urmăresc constant activitatea virtuală
Mihai Gâdea, fotografie specială cu mama sa by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/65887_a_67212]
-
trecutului într-un viitor căruia i se neagă simpla posibilitate de a deveni prezent. Ca să te desparți trebuie să fi fost odată împreună, dar și să știi fără putință de tăgadă sau speranță că nu vei mai fi niciodată așa. Instantaneul despărțirii e tragic pentru că el ne plasează cumva într-o poziție incomodă, într-o falie a propriei noastre existențe, unde sîntem acut conștienți de trecut, de ceea ce a fost, și deopotrivă respinși de viitor. La limită, despărțirea e moarte. De
O rugăciune laică by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17028_a_18353]
-
Andreea Marina a ales ca destinație Munții din România. Vedeta a profitat de vremea frumoasă de afară și s-a relaxat departe de agitația din Capitală. Prezentatoarea TV s-a lăsat fotografiată în peisajul care a cucerit-o iremediabil. Lângă instantaneele postate pe Facebook, Andreea Marin a scris și câteva rânduri: "Frumoși sunt munții noștri! E iarnă -primăvară". Admiratorii au fost plăcut impresionați de imaginile postate, dovadă și miile de Like-uri pe care le-a primit vedeta pe contul său de pe
Inedit. Ce a făcut Andreea Marin după despărțirea de TVR 1 () [Corola-journal/Journalistic/45154_a_46479]
-
să-mi arate câteva poze. Un apartament mare nemobilat. Pe parchet, așezate pe pagini desfăcute de ziar, câteva mii de fotografii. De 42 de ani Ion Cucu îi fotografiază pe scriitori. A developat în ultima vreme vreo trei mii de instantanee. Alte șapte mii își așteaptă rândul. Fotografii făcute într-o viață de om. Memoria în imagini a literaturii române contemporane. Portrete, imagini de grup, în București, prin țară, făcute după inspirația fotografului, adesea în mișcare. Gesturi, atitudini, zâmbete, grimase. Fiecare
Literatura Română în poze de arhivă by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12572_a_13897]
-
-i vorbă, Cioran suspectează la un moment dat, tocmai preocuparea sa constantă asupra identității omului de mistificare. E felul lui de a recunoaște că în cauză nu-i decât propria identitate." (pag. 118) Mai jos cu câteva pagini, după alte instantanee fotografice încă nedevelopate, o întrebare - excelentă - rămâne, pe nedrept, suspendată. Ultimul cuvânt îi aparține, și acum, lui Cioran: Ce ar fi vrut să fie Cioran ? Oricum, altceva decât este: ŤToată viața am vrut să fiu altceva: spaniol, rus, german, canibal
Cui i-e frică de critica literară? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8206_a_9531]
-
artele plastice, situația e destul de comună. În literatură, în schimb, dincolo de folosirea unor metafore șterse ("vecinul meu e un Harpagon", "asta, domnule, e ca-n Caragiale"), puterea naturelului de-a-și recunoaște marca înregistrată slăbește. Ceea ce nu înseamnă că nu există instantanee - le-aș apropia de cărțile poștale, mai repede decît de picturi - pe care, din clipa în care ai întors capul să le privești, vezi și semnătura autorului de literatură. Imagini care sînt ale cuiva care le-a scris, întocmai cum
Scriitori de cărți poștale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9643_a_10968]
-
implicare, cîteodată pătimașă, în mecanismele lor le face să aibă o temperatură diferită de a celor intrate în schițe și momente, sau în comedii. Acelea sînt mostre reci, pe care le încălzește contactul cu lumea noastră. Articolele, în schimb, sînt instantanee calde. Deși, citind că "un nou luceafăr se ridică acuma, mai sclipitor decît Cortazzi, mai radios decît Calimaki. La văpaia lui de lumină toate stelele Dorohoiului se întunecă. Acest luceafăr este d. Micali, onor. președinte al comitetului permanent din localitate
Întreg Caragiale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9367_a_10692]
-
viu, văioaga plină de flori e printre cele mai albe. Îl depășește, sub acest aspect, doar o scenă autoreferențială, al cărei protagonist e Baudoin însuși, nedumerit de tranzițiile puse în scenă de Cărtărescu. Peisajele urbane sunt undeva la mijloc. Cenușiul instantaneului fotografic încă e perceptibil. Noul Travesti nu valorifică neapărat povestea lui Victor, adultul, despre Victor, adolescentul. Protagonistul e, de data aceasta, chiar desenatorul. Concurat, îndeaproape, de Mircea Cărtărescu. Victor, Lulu, Savin, Clara, Măgălie sunt numai niște amintiri. Imortalizate, cândva demult
Un documentar critic by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5113_a_6438]
-
mari, filmele de la televizor, nimic nu pare în măsură să confere existenței vreo formă de relief în plan afectiv. Poate pentru că totul este privit (și) prin ochii depresiei de azi. Printre amintiri nu se rătăcește, nici măcar din întâmplare, vreuna optimistă. Instantaneele nu fac decât să accentueze starea de depresie, resemnarea în fața unei existențe care are, pe zi ce trece, tot mai puțin farmec. "Îmi zice / Acum sunt îngrozitor de mahmur/ Pe motiv de un chef aseară/ Privesc cearcănul meu maro ca/ tutunul
Reverii și depresii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10386_a_11711]