1,015 matches
-
este poligamă prin genetică, dar monogamă prin opțiune. Poligamia bărbaților pare a fi o compensație a pericolului consangvinității la o specie care trăiește sedentar, în comunități închise. Cu alte cuvinte, pentru a preveni anomaliile genetice ale copiilor, bărbații au tendința instinctivă de a avea mai multe partenere de-a lungul vieții. Acest lucru se vede foarte clar în comportamentul celor obișnuiți să călătorească - și care îi asi milează și influențează pe alții - lucruri menite să-i transforme în parteneri viabili. Un
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
plăcerilor sale, sau e bine să te gândești la celălalt neglijându-te pe tine, sacrificându-te, uitând de persoana ta și slujind plăcerile partenerului? Se pare că totul ține de personalitate. Aici nu e vorba de altruism, ci de impulsurile instinctive cărora o persoană le dă curs. Cel sau mai ales cea care se gândește la orgasmul său ajunge să-și dorească atât de mult momentul, ba chiar să-l amâne atât de mult, încât se poate ajunge la o deteriorare
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
azi o noțiune curentă în mai multe domenii. Totul presupune oarecum strategie, de la conduita pedagogului la cercetarea științifică, de la sport la marketing, de la scrutinul electoral la conturarea direcțiilor dezvoltării. În afară de asemenea strategii deliberate, implicând calcul, prospecțiune, există însă și strategii instinctive, de care antropologia știe să dea seama tot mai exact. Accelerarea istoriei permite să se observe mai bine schimbările de strategie, fie că e vorba de grupuri umane, instituții, indivizi. Nimic mai propice pentru asemenea observații decât o epocă revoluționară
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
apare în halucinațiile lui Fernando Vidal (ochiul gigant al statuii, a cărui fosforescenta se datoreaza unui foc interior care se mișcă și scade) este, tot din punct de vedere psihanalitic, unul din semnele onirice cele mai semnificative. Este asociat forței instinctive, puterii spiritului, dar mai ales excitației sexuale. Este o viziune purificatoare, de aceea Alejandra își da foc, iar Nebunul Barragán (personaje din Sobre héroes y tumbas și Abaddón), ca un profet, prevestește că lumea va arde când va veni apocalipsa
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
dar în aceeași măsură cu violeta, brebenocul, bradul, furnica, ursul, luna sau soarele. Nu mai mult. Când începem să ne aplecăm asupra inteligenței omului, ne dăm seama că aceasta este multiplă. Unii au o inteligență academică, alții au o inteligență instinctivă, senzorială... Unii oameni sunt inteligenți pentru că au fler, la fel cum câinele adulmecă o urmă. Noi, oamenii, ne-am pierdut formele primitive de inteligență, ne-am pierdut acea facultate de a intra în relație cu natura. Am uitat cum se
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
natura. Am uitat cum se ține urma, ceea ce oamenii primitivi încă mai știu. Și așa, construcția societății actuale face ca omul să-și piardă din ce în ce mai mult rădăcinile și reperele... Dacă mai putem încă găsi la om manifestări izolate ale inteligenței instinctive, la fel putem găsi și în comportamentul anumitor animale forme elementare de inteligență abstractă. Când am cunoscut-o pe iubita mea, am dus-o în Grădina Botanică pentru a-i arăta cum știe rățoiul să o cucerească pe rață. Am
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
cu conștientul este previziunea; dar previziunea ei nu se referă la faptele accidentale, ca în cazul celei a intelectului. Ea abordează raporturile legale și deduce consecințele legal previzibile ale acestora, adică este clarvăzătoare. Ceea ce posedă supraconștientul în comun cu inconștientul instinctiv al animalului este siguranța. Dar siguranța aceasta nu este automată, ci intuitivă, tinzînd să devină certitudinea spiritului. Ceea ce are ea comun cu instanța subconștientă este posibilitatea de a se deforma patologic. Posibilitatea aceasta este foarte mare din cauza fragilității unei funcții
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
APARTE DE FUNCȚIONARE. Fiecare instanță definește o formă diferențiată a funcționării psihicului; ea nu există în afara modului ei de funcționare, iar toate formațiunile psihicului se interpenetrează prin dinamismul lor fluctuant. CONȘTIENTUL este logic; instrumentul lui este limbajul conceptual. INCONȘTIENTUL este instinctiv și automat. El există deja la nivel animalic. Modul lui de exprimare este ca să spunem așa limbajul organic: reacția automată a organismului la excitații. "Limbajul" său nu este conceptual și nici simbolic, ci infinit mai direct: el este acțiunea reflexă
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
emoția se deșteaptă în fața problemei vieții și morții, a misterului vieții și al morții. Numai omul poate dispersa emoția într-o multitudine de afectivități. Animalul nu trăiește decît în plan emotiv, căci spiritul este încarnat în el sub forma previziunii instinctive, care se referă la supraviețuirea sau moartea lui (și chiar și la condițiile de viață și moarte ale speciilor). Fenomen biogenetic imanent și profund din punct de vedere instinctiv, emotivitatea constituie la om ELANUL ANIMANT care "moare" pe măsură ce se revarsă
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
plan emotiv, căci spiritul este încarnat în el sub forma previziunii instinctive, care se referă la supraviețuirea sau moartea lui (și chiar și la condițiile de viață și moarte ale speciilor). Fenomen biogenetic imanent și profund din punct de vedere instinctiv, emotivitatea constituie la om ELANUL ANIMANT care "moare" pe măsură ce se revarsă ca urmare a exaltării dorințelor, într-o multitudine de afectivități banale sau care se crispează, exaltîndu-se maladiv spre spirit. Spaima în fața misterului vieții și morții este emoția sacră, veritabila
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
trăim) constituie fenomenul biologic cel mai elementar, comun vieții animale și celei umane. Ea este puntea care, pe cale evolutivă, leagă viața umană de viața animală (vom vedea ulterior ce importanță capitală este conferită de simbolizarea mitică acestei legături evolutive). Adaptarea instinctivă a animalului poate fi definită ca o prefigurare a spiritului, dat fiind că ea implică o "finalitate" încă inconștientă, dar deja vital rațională. Deoarece este prefigurarea inconștientă a spiritului, adaptarea preconștientă permite depășirea din punct de vedere evolutiv a pericolelor
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
astfel: trăsătura care distinge viața animală de cea umană, intelectul, constituie o formă intermediară între mijlocul de orientare al animalului (instinctul) și cel mai evoluat al omului: spiritul supraconștient, care tebuie el însuși să devină conștient. Omul a pierdut siguranța instinctivă (aceasta fiind cauza spaimei lui) și trebuie să găsească certitudinea spirituală, care nu se află decît în adevărul legal. Animalul este adaptat instinctual exigențelor invitabile ale mediului său; prin intermediul intelectului omul modifică ambientul și îl adaptează nevoilor sale, ceea ce include
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
sensul vieții. Aici își găsește el odihna. Călăuzit de instinctul său, el nu are de ales, dar nu se poate rătăci. Animalul participă imperturbabil la viața spiritului, deși acesta nu se exprimă decît inconștient în el prin capacitatea de adaptare instinctivă (dinamica evolutivă a activității psihice inconștiente) și prin întreaga lui orgnizare corporală. Spre deosebire de animal, omul poate trăda spiritul. Intelectul conține tentația nefastă de a abandona mersul rațional al vieții, de a se lăsa pradă contrasensului, de a nu mai auzi
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
spirit". Omul trebuie să aleagă între "spirit" și materie, între dorința esențială și dorințele mutiple, dintre esență și aparență. Responsabilitatea constituie demnitatea lui periculoasă. Miturile exprimă simbolistica esențială a ființei umane, a spiritului uman, a umanității: desprinderea sa din repaosul instinctiv și orientarea spre spiritul preconștient al animalității (paradisul) constituie țelul său ideal, reunirea supraconștientă cu spiritul inerent vieții, cu sensul legal și misterios evident al acesteia: bucuria opusă spaimei (Cerul). Miturile relatează și toate suferințele derivate din spaimă (la modul
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
și reacții intenționate. El își proiectează propriile intenții motivante nu numai în animale, ci și în obiecte neînsuflețite. Intenția individual motivată este în primul rînd cea care deosebește ființa umană de animal. Prin această intenție, excitațiile și reacțiile, inconștiente și instinctive la animal (trăite sub forma globală a unei situații inevitabile) sînt legate la om de un mod nou și mai rafinat, mai puțin inevitabil compact: ele se reflectă în psihic. Omul nu mai este doar preconștient animat cum este animalul
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
o importanță fundamentală. Omul primitiv nu se poate încă distinge net de animal. Din punct de vedere biogenetic, animalul este strămoșul omului (totemismul). Concepția animistă reflectă adevărul că ființa umană este descendenta evoluată a animalului, care a pierdut însă siguranța instinctivă, repaosul instinctiv din cadrul sensului vieții (paradisul) și este expusă fricii. Strămoșul animal devine simulacrul magic al divinului, adică opusul spaimei, seninul magic al vieții satisfacute de ea însăși. Divinizarea magică și totemistă a animalului-strămoș (cultura vînătorilor) va fi în cele
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
fundamentală. Omul primitiv nu se poate încă distinge net de animal. Din punct de vedere biogenetic, animalul este strămoșul omului (totemismul). Concepția animistă reflectă adevărul că ființa umană este descendenta evoluată a animalului, care a pierdut însă siguranța instinctivă, repaosul instinctiv din cadrul sensului vieții (paradisul) și este expusă fricii. Strămoșul animal devine simulacrul magic al divinului, adică opusul spaimei, seninul magic al vieții satisfacute de ea însăși. Divinizarea magică și totemistă a animalului-strămoș (cultura vînătorilor) va fi în cele din urmă
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
cauze acționează sub forma spiritelor. Într-o primă fază a animismului, în care societatea abia formată este încă grupată în familii izolate, omul primitiv manifestă timid o atitudine care subliniază dorința lui de a se refugia în starea de siguranță instinctivă din care a fost alungat. El nu idealizează și nu divinizează numai animalul, ci se identifică cu animalul divinizat, îl mimează, crezînd că va dobîndi, că va recupera prin simpatie magică forța senină a spiritului instinctiv care animă animalul. Magia
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
în starea de siguranță instinctivă din care a fost alungat. El nu idealizează și nu divinizează numai animalul, ci se identifică cu animalul divinizat, îl mimează, crezînd că va dobîndi, că va recupera prin simpatie magică forța senină a spiritului instinctiv care animă animalul. Magia mimetică precede magia imploratoare. Dar pe lîngă liniștirea și încurajarea de ordin sugestiv pe care le conține deja forma aceasta a celei mai primitive magii, ea rămîne practic inoperantă. Animalul, deși divinizat imaginativ, se dovedește adesea
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
o formație intelectuală, iar cultura una spirituală. Civilizația reprezintă organizarea lumii exterioare (viața socială), iar cultura pe cea a lumii interioare (viața personală). Civilizația tinde să satisfacă dorințele multiple, în timp ce cultura tinde să satisfacă dorința esențială. [Există societăți animaliere civilizate instinctiv (albinele, furnicile); ceea ce este total străin vieții animale este cultura.] Omul primitiv nu este decît membru al familiei sale sau al tribului său (așa cam animalul nu este decît membru al speciei sale). El este individ, dar nu posedă încă
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
continuumului evolutiv se întinde de la reacția reflexă primitivă pînă la reflexele complicate constituite de diversele forme ale instinctivității animale și de aici pînă la reflecția umană expusă greșelii, deoarece nu este decît pe jumătate conștientă, dar călăuzită de supraviețuirea siguranței instinctive și preconștiente sub forma evoluată a supraconștiinței etice. Dacă ar fi cunoscute toate detaliile funcționării deliberante a vieții psihice, ar trebui totuși să încercăm să-i stabilim baza biogenetică, ceea ce ne obligă neapărat să coborîm pînă la originile temporale pentru
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
datorită fluctuației lor între luciditate și orbire. Subconștientul nu este altceva decît supraconștientul în stare de orbire parțială din cauza egocentrismului vanitos al subconștientului. Orbirea completă a supraconștiinței este reprezentată mitic de simbolul "morții elanului animat". Fiind produsul evolutiv al preștiinței instinctive a animalului, preștiința mitică a instinctului supraconștient a putut formula conflictele deliberării speciei gînditoare prin mitul genezei Omului: Dumnezeu este simbolul supraconștiinței, iar Adam este simbolul conștientului și al opțiunii sale oscilante; subconștientul este reprezentat de Satan sub forma șarpelui
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
care caută el să triumfe, ceea ce arată ca idealul apărat de el este greșit. Idealul evident este învingerea agresivității dușmănoase. Dar el necesită de asemenea să nu fie pierdut printr-o viziune falsă a sublimării, curajul aflat la baza agresivității instinctive, reziduu al animalității. Pericolul inerent vieții umane nu provine din acest fond inconștient, ci din deformarea lui subconștientă sub cele două forme ambivalente și exaltante ale sale: violența intimidantă și suavitatea, blîndețea ipocrită, care nu sînt decît forme ale angoasei
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Adevărul consta în individualism impresie pe care Camil Petrescu o lăsa tuturor confraților săi literari: "Individualist fără scăpare, d. Camil Petrescu nu poate crea, în ordine masculină, decât bărbați după chipul și asemănarea sa, iar în ordine feminină decât femei instinctive și slabe, dacă facem o excepție pentru Ecaterina Boiu (Ioana Boiu, sic!, n.n.), eroina din Suflete tari, care nu e altceva decât o replică feminină a prototipului său masculin.85 Verdictul atât de subtil dat de Șerban Cioculescu ne îndreptățește
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
aspecte ale creației. În plus, C.G. Jung explică de ce o persoană oarecare este capabilă să realizeze dacă visul său este unul important sau de neglijat: "Dar de unde știe cineva dacă visul său este "mare" sau "minor"? Știe în virtutea unui simț instinctiv al semnificativului. Se simte atât de copleșit de impresie, încât nici nu se gândește să păstreze visul pentru sine, simte nevoia să îl povestească, plecând de la presupunerea corectă din punct de vedere psihologic, că el este relevant pentru toți."105
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]