720 matches
-
avut valori care să fi prins rădăcini în suflet. Noi n-am avut repere, ținte. Am avut? Care au fost?... Un sălbatic, până și un sălbatic are ținte clare: asigurarea securității fizice, îndestularea stomacului, satisfacerea libidoului... Sunt, neîndoielnic, niște ținte instinctuale, de peșteră, dar au o consecvență logică a lor. Noi ne-am cantonat doar în spațiul strâmt al unui homo aplaudacus. Avem doar repere de homo aplaudacus. Dar dacă după criteriul volumului aplauzelor agorei trebuie să ne rostuim mereu viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
gri care-l înconjura atentă... acum își rememora acțiunile de unde o știa! Era asistenta care refuza să ia ceva de la pacienți! Prin asta a ieșit în evidență. A trebuit să rămână noaptea următoare în spital pentru analize. Feciorul îl lăsase instinctual în grija ei, vedea că este atentă cu el. Evaluările erau simple: un văduv prezentabil și tocmai de aceea îl vroia, însă personalitatea lui o atrăgea indubitabil... partea materială n-o interesa, îi plăcea acest bărbat repezit, mai ales că
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
desfătări neascunse, ochii închiși de împliniri cumplite îi schimbară supozițiile, femeia aceasta se imprimase adânc în el... își spuse mirat-constatator fără să-și dea seama cu duioșie: - Însă, muierea asta... chiar ține la mine!? Nu se mișcă profesional, mai degrabă instinctual! Totul deveni atât de limpede și nu se mai gândi la nimic! Determină clar implozia care o seca. Aproape inconștientă gemu adânc, îl ținu strâns de umeri... nu mai văzu nimic.. doar lumini, umbre și-o iubire simfonică. El rămase
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
De aceea era simpatizat de colegi, care îi admirau temperamentul, însă ca oricare tânăr de vârsta lui avea câteva secrete și îndoieli. Misterul de nedezlegat al fiecărui om poate apare când nu te aștepți, însă el nu-și făcea probleme; instinctual credea că este un conducător victorios și încă unul bun. Simțul al nu știu câtelea care ne face să ne apropiem de anumite persoane, de fizionomii și caractere, nu l-a înșelat nici de data asta. Era puțin obosit după
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
plânge într-una și este vânăt de atâta efort; blond ca tatăl, cu ochii de culoare deschisă și capul mare care contrastează cu trupul firav și plăpând. Pompilia, mama lui, încearcă să-l îndemne, sânul plin de lapte îl îmbie, instinctual el suge de două-trei ori și obosit începe din nou să plângă. În toată casa nu doarme nimeni. Toți sunt îngrijorați de acest refuz de neînțeles din partea unui nou născut. Mamă-sa suspină însă deodată devine fericită când băiatul mai
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
seminaristul din adolescență Iosif Djugașvili. - „Ce spuneți, domnule judecător? mă Întrebă un grefier după ce „adunarea de doliu” se termină, - era Înghesuială, debandadă, ca totdeauna la desfacerea unei mulțimi. Mă făcui că nu aud Întrebarea iar cel care o rostise, reacționînd instinctual În mecanica timpului, Își părăsi curiozitatea, aprinzîndu-și o țigară, după care tăcu, se desprinse În foiala de oameni, trecînd spre alt grup aflat la cîțiva pași. O Împrăștiere tăcută, se vorbea În șoaptă, mai mult nu se vorbea, o prudență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
rămân de gheață, un bol de cristal rostogolit În țărână de copiii jucăuși. Ca să nu decad, va trebui să mă prefac. Ca să mă salvez, va trebui să-mi umilesc trupul. (marți) Călinescu spune undeva că muzica trezește gândurile grave, Înfrânând instinctualul și animalitatea din noi. Ascult Beethoven și simt cum mă ridic deasupra tuturor meschinăriilor; corpul meu se ușurează instantaneu de materie și Începe să vibreze ca o orgă profundă. Muzica „babacului“ (vorba lui Caragiale) mă limpezește și mă purifică. (azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
manierelor conține "standarde de sensibilitate și calm care au drept scop conservarea sensului purității, integrității și identității unei clase sociale". Altfel spus, manierele funcționează ca o resursă de putere în competiția pentru status social, ca o "schemă asupra reglementării impulsurilor instinctuale", după cum arăta sociologul Norbert Elias (1939/2002, 279) în celebra lucrare asupra transformării conduitelor în straturile superioare ale Europei Occidentale. Sociogeneza manierelor care reglementa conduita civilizată reprezintă, de fapt, sociogeneza marilor curți feudale. Reglementarea strictă a conduitelor prin controlul asupra
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
imitația a reprezentat un cadru explicativ la care au recurs diverși autori pentru a înțelege comportamentul indivizilor. Gabriel Tarde, William McDougall (1871-1938) și Edward A. Ross (1866-1951) au explicat achiziționarea și reproducerea unor comportamente sub impulsul imitației-instinct. Tocmai sublinierea caracterului instinctual al imitației i-a degradat statutul și a compromis-o ca obiect de studiu, îndeosebi în anii 1920-1960 (cf. Șt. Boncu, 2002, 23). În ciuda acestor obiecții, după un secol de la debutul acestui concept în sfera studiilor psihosociologice, Ștefan Boncu (2002
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
meu". Julien nu așteaptă să i se spună a doua oară, și acoperă încheietura, chipul soției sale cu sărutări umede. Încearcă să-i cuprindă trupul prin așternuturi. "O, încă nu, te rog!" Copleșită de groază, de un soi de panică instinctuală, Jeanne încearcă să câștige timp. Însă Julien începe să-și piardă răbdarea și, schimbând dintr-odată tonul, pune capăt tergiversărilor: "De ce să mai întârziem, când tot acolo o să ajungem?" Apoi dispare grăbit în odaia de toaletă. Jeanne aude un foșnet
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
dureroase simplificări. Utilizarea sa ulterioară justifică acest tratament. Cel mai greu este de aflat de unde și cu ce să începem. Pentru a clarifica ideile, eu propun să distingem o identificare generală, eliberată de orice legătură cu libidoul și cu pulsiunile instinctuale de orice fel, și o identificare restrînsă, legată de lumea libidoului și pe pulsiuni. Prima se manifestă în marile mase umane în ansamblul lor, iar celaltă se raportează la familie. Pînă la un anumit punct, distincția se poate reclama de la
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
cu toanele feminine, cu melancolia și mania, pentru o analogie mai exactă. În punctul de plecare se află, bineînțeles, demarcația între eu și supraeu. De obicei, acesta din urmă supraveghează, admonestează, impune o disciplină. Interzice orice necuviință și îngrădește satisfacțiile instinctuale ale eului. Conformismul, previzibilitatea, presiunea spre identificarea cu idealurile colectivității aduc o anumită mulțumire. Cu toate acestea, nimeni nu poate suporta în permanență atîtea sacrificii și nici diviziunea între eu și supraeu, cu presiunea constantă exercitată de cel din urmă
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
de psychanalyse, ed. cit., p. 173. 448 Ibidem. p. 165. 449 Utilizată îndeobște într-un sens vag, expresia "hipnotizarea maselor" este luată de Freud în serios iar modurile de comportament ale maselor, analoge cu hipnoza, sînt dezvoltate pornind de la comportamentul instinctual al celor care se unesc întru mulțime. Prin acest unghi, teoria lui Freud a dat o expresie unei situații sociale în care tocmai formarea maselor presupune atomizarea și alienerea oamenilor", consideră T.W.Adorno, Gesammelte Schiften, ed. cit., p. 435
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
ca realizator de bunuri, omul producea pentru nevoile sale și era preocupat de asigurarea tuturor caracteristicilor calitative, posibile în condițiile acelei perioade, pentru a obține satisfacții cât mai mari prin utilizarea bunurilor sale; aceasta era însă o preocupare individuală și instinctuală pentru calitate. Treptat, odată cu creșterea productivității muncii și a posibilităților de a realiza un volum de bunuri mai mare decât cel necesar consumului individual, începe schimbul de bunuri și de aici luarea în considerare a unor cerințe calitative venite din
Managementul calității by Roșca Petru, Nan Costică, Gribincea Alexandru, Stroe Cosmin () [Corola-publishinghouse/Science/1648_a_3149]
-
atinge apogeul în romanul Capricii (1983), probabil cea mai bună carte a lui P. Eufemismul din titlu își relevă în contextul epic o semnificație cinică: pe de o parte, se demască aici o umanitate larvară și amorală, dominată de tropisme instinctuale și de o insațiabilă voință de putere, în cadrul căreia firavele reminiscențe etice se maculează ireversibil în mâzga pulsiunilor narcisiace; pe de altă parte, dominația autorului asupra personajelor sale dobândește proporții tiranice, protagoniștii fiind reduși la statutul de marionete eviscerate și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288679_a_290008]
-
sau de bun-simț deschide Întotdeauna calea unei demonstrații sau explicații cel puțin interesante, dacă nu convingătoare.) „Să știi că mintea are două părți: una supusă creșterii și descreșterii, alta care așa ceva nu cunoaște. Prima este mintea Înnăscută («Înclinație naturală», «minte instinctuală»), care-i face pe oameni inteligenți; aceasta este o putere naturală, care-ți aduce În gând hotărâri Înțelepte și capacitatea de bună judecată; stăpânul ei are un condei iscusit până la maturitate și bătrânețe. A doua e mintea educată («mintea experimentală
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
sau chiar nedemn de apreciere a faptelor sale În raport cu ale altora. Această alimentare continuă a conștiinței cu un rigorism etic este, de fapt, condiția principală a realizării unui sentiment al demnității personale. Μ Animalele resimt, se știe, nu numai nevoi instinctuale sau afective, ci și mentale (de pe urma cărora curiozitatea lor naturală se impune tot mai mult În fața fricii conservatoare). Totuși instrumentele lor intelectuale de rezolvare a unor situații presante sunt net inferioare posibilităților abstractizate de rezolvare proprii gândirii umane. În schimb
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
nu este o condiție obligatorie pentru a și gândi bine (adică având sănătatea morală a Înțelepciunii). O dovedește aceasta, de exemplu, omul simplu de la țară care, poate, n-a auzit de Pascal, Hegel, Kant etc., dar care are Încă refuzul instinctual al lumii cu două fețe... Μ Dacă la copii jocul este o expresie a mirării, a Întrebării, iar uneori a riscului, la oamenii mari el este o replică, de obicei, la o existență lumească dominată de indiferență sau, dimpotrivă, de
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
talentul cu logoreea poetizată. Μ Acel medic este Înțelept În profesiunea lui, care știe că și cuvântul poate fi un medicament. Μ De ce majoritatea oamenilor nu agreează situațiile exclusiviste? Pentru că ele limitează la maximum presupunerile, deliberările, angajând mai mult partea instinctuală din noi. Μ Nu orice evaluare de sine sau cunoștință despre sine Își merită și atributul de conștiință propriu-zisă, ci numai aceea care s-a transformat Într-un judecător drept și nepărtinitor al propriilor fapte (numai o astfel de conștiință
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
act, care trebuie să ne pună În gardă: aceștia nu Întreprind o acțiune pe baza unei anticipări (motivată, de exemplu, de un scop bine definit, de un principiu moral sau de o convingere de viață), ci dau expresie unor impulsuri instinctuale, unor dorințe senzuale puternice (În fapt, unor patimi, unor excese afective), pentru care caută ulterior raționamente justificative (după ce au făcut așadar greșeala/prostia sau au comis păcatul, ei Încearcă apoi să se autoconvingă de faptul că n-au avut cum
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
care este organizată în jurul a doi centri principali, unul dintre ei în zona ombilicului sau vintrelor, celălalt în zona capului. Raportul greutății cu care sunt învestiți cei doi centri variază foarte mult, coincizând simbolic cu relația dintre natura materială sau instinctuală a omului, asociată cu regiunile intestinală și genitală ale corpului, pe de o parte, și cu natura sa intelectuală și spirituală, asociată cu capul care conține creierul și principalele organe senzoriale. Atât din punct de vedere vizual, cât și fizic
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
posibile "adevărate" interpretări. Poate că organizarea cunoașterii în teoretică și practică nu dă semna întru totul de modul în care ne apropiem lumea, ne raportăm la ea. Să luăm în considerare încă o dimensiune posibilă a ei, spre exemplu "cunoașterea instinctuală", și atunci vom avea o imagine palidă a ceea ce este posibil să ne scape datorită închiderii pe care o aduce cu sine știința. * Omul este prins între biologie și cultură. O cultură este caracterizată și de locurile comune pe care
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
libidinală din sfera psihanalizei. În această privință, trebuie Însă făcute niște diferențe de nuanță. Plăcerea superficială, tactilă este legată În primul rând de sensibilitatea exterioară, obținută prin contactul corpului cu obiectul plăcerii. Plăcerea profundă, viscerală este legată de satisfacerea apetențelor instinctuale primare (foame, sete, relaxare musculară, sexualitate, somn, odihnă etc.Ă. În acest caz, plăcerea apare ca fiind diferențiată În raport cu nevoile corporale ale individului. M. Pradines afirmă că „plăcerea nu este o senzație, ci o apetență care-și atinge finalitatea prin
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
au ca obiect plăcerea Aceste ritualuri fie urmăresc realizarea plăcerii fizice, somatice, fie realizarea unei stări de bucurie și fericire sufletească și moral-spirituală către care aspiră individul sau grupul social. Plăcerea fizică este realizată prin ritualurile orgiastice, care eliberează pulsiunile instinctuale, primare, de factură libidinală, sexuale, În forme sublimate. Ele există dintotdeauna În istoria umanității și au forme de manifestare culturală dintre cele mai diferite, deși conținutul tematic și semnificația lor este aceeași, raportată la descărcarea colectivă a pulsiunilor libidinale sexuale
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
forme de cupluri nefirești, care din punct de vedere psihologic și moral se abat de la formele normalității. Aceste cupluri se constituie În virtutea unor atracții pulsionale de factură deviantă, constituțională sau perversă. Cuplurilor deviante nu le corespund motivații emoțional-afective, ci pulsiuni instinctuale primare care nu sunt dublate de valori morale. De regulă, persoanele care constituie aceste cupluri sunt fie personalități frustrate, cu carențe afective sau educaționale, persoane imature afectiv, personalități narcisiste, care nu și-au putut fixa identitatea, sau personalități dependente de
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]