1,112 matches
-
de ritm adaptativ și capacități specifice integrării în grupurile școlare sunt determinate de calitatea influențelor formatoare ale mediului familial. În cazurile copiilor greu adaptabili, cu dificultăți în asimilarea statutului de elev, asumarea de către părinți a rolului de coparticipanți în procesele integrativ - adaptative, a determinat o micșorare sensibilă a intervalului de integrare în specificul vieții și activității școlare. Fără sprijinul activ al părinților, școala nu poate realiza obiectivele educaționale, oricât de competenți ar fi educatorii. Lipsa de colaborare a familiei cu școala
Prevenire, remediere şi înlăturare a dificultăţilor de adaptare şcolară by Paraschiva Butuc, Constantin Butuc () [Corola-publishinghouse/Science/91586_a_93260]
-
corespunzătoare să prezinte integritatea și cota de normalitate specifică vârstei. Sarcinile învățării la orice disciplină școlară vor fi rezolvate performativ de către acei elevi care au fost antrenați sistematic și în forme variate de observare a diverselor categorii de obiecte. Funcția integrativă a mecanismelor implicate în procesul percepției se dezvoltă adăugând mereu elemente noi la experiența anterioară. Contactul cu manualul și cu instrumentele de scris și desen îi va deștepta un interes deosebit. Școlarul mic este deosebit de receptiv în ceea ce i se
Prevenire, remediere şi înlăturare a dificultăţilor de adaptare şcolară by Paraschiva Butuc, Constantin Butuc () [Corola-publishinghouse/Science/91586_a_93260]
-
de conținut ce trebuie studiate de elevi pe parcursul școlarității, Începând cu clasa a IV-a, ținând cont de schimbările de viziune asupra modului de tratare a istoriei, de apariția curentelor noi și a noilor demersuri care promovează cunoașterea de tip integrativ, critic și autoreflexiv (istoria mentalităților, noțiuni legate de alteritate, istoria Învățată prin cercetare,etc). Prin natura sa, istoria Înseamnă o imensă bogăție de informații, prezentând o mare varietate de date, fapte sau evenimente. Sarcina studierii ei nu constă Însă numai
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Simina Grigoruţă, Elena Semen () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93547]
-
negura inconștientului și conștientul dumnezeiesc. 20 Georg Wilhelm Friedrich Hegel (1770-1831), filosof german idealist, inspirator al marxismului prin metoda sa dialectică. Mintea și spiritul se manifestă printr-o serie de contradicții care sfârșesc prin a se uni într-o formă integrativă. Acest sistem de gândire este atât de des întâlnit la nenumărați filosofi, încât Michel Foucault scrie: "Este un blestem să-l găsești pe Hegel așteptând la sfârșitul oricărui drum pe care apuci". 21 Johan de Witt ori Jan de Witt
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
de cea a instituțiilor care au marcat câmpul "literaturii", dar și de formele generice, ele însele "oglinzi" ale instituțiilor reale ale puterii. Sistemul pseudo-genurilor literare din culturile post-bizantine ortodoxe, rediscutat atât pe axa distributivă, în tot arealul respectiv, cât și integrativ, în relația transversală cu performanțele locale, ar putea constitui primul moment al unui proiect mai amplu, de internaționalizare a "literaturii" noastre medievale, mai întâi regional (genul proxim), iar apoi zonal (pin diferențele specifice). Una dintre mizele majore ale acestui program
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
grupul sportiv ca făcând parte din fenomenul grupărilor umane existent la nivelul societății, nu se poate face abstracție de necesitatea interdependenței dintre psihologia socială și psihologia sportului, teoria și metodica antrenamentului sportiv. Această interdependență este argumentată prin abordarea multimodală și integrativă ce privește sportul ca fenomen social. 1.2.1 Sportul - fenomen social. Ca orice latură a activității omenești, sportul "reflectă realitatea socială". Activitatea sportivă nu poate exista izolat, anumite cauze determină întotdeauna apariția ei, iar tipul de societate determină formele
Polo pe apă by Silviu Şalgău () [Corola-publishinghouse/Science/91527_a_92972]
-
activ" și nu doar o simplă marionetă în mâna celorlalți, este înnăscută (DeCharms și Carpenter, 1968). Pentru ca motivația intrinsecă să se poată dezvolta, trebuie ca sportivii să creadă despre ei înșiși că sunt „agenți activi" în determinarea propriului comportament. Teoria integrativă a motivației, pe lângă noțiunile de motivație intrinsecă și extrinsecă, pune un puternic accent pe motivație ca element de durată. Până de curând motivația era un concept dificil de operaționalizat. Toți oamenii aveau o idee despre ce înseamnă să fii motivat
TEHNICA ŞI TACTICA JOCULUI DE BASCHET by Cătălin Ciocan () [Corola-publishinghouse/Science/91611_a_92805]
-
să fii motivat, dar puțini cunoșteau modalități de dezvoltare și susținere a motivației pe parcursul vieții individului. Problemele practice reclamă însă o teorie unificatoare a motivației care să îmbine aceste concepte într-o perspectivă nouă. O astfel de teorie este teoria integrativă a motivației aplicată în sport, bazată pe conceptul de autodeterminare. O altă teorie privind motivația în sport este teoria atribuirii. Un element cheie în teoria atribuirii este percepția. Atunci când sportivul este întrebat „Căror cauze atribui succesul tău?", ceea ce se evaluează
TEHNICA ŞI TACTICA JOCULUI DE BASCHET by Cătălin Ciocan () [Corola-publishinghouse/Science/91611_a_92805]
-
intermediare pe care o ocupă zonele de asociație între restul cortexului și cele subcorticale ale sistemului limbic, ce au rolul de a organiza și integra tipuri diferite de comportament. Actul complex de comportament include cele două componente principale ale activității integrative și de control cerebral. Sistemul limbic organizează astfel tipuri polarizate de comportament și conferă acestora componenta afectivă, iar prin intermediul hipotalamusului se asigură coexistența proceselor de integrare metabolică și somatică. Componenta somato-motorie se găsește constant sub controlul neocortical și al structurilor
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
mare de formalizare, acesta este orientat spre problemă, standardizat, progresiv (adică orientat spre dezvoltare, progres), extrem de analitic și detaliat; cât privește structurile meritocratice, (birocrația profesională) individualizate printr-o mare complexitate, cursul ipotetic al procesului luării deciziilor este negociat, parohial, puțin integrativ. Miller (1987), extinzând cercetările lui Fredrickson în aproape 100 de companii de mărime mică și mijlocie, a găsit că între diferitele caracteristici ale structurilor organizatorice (formalizare, integrare, centralizare, complexitate) și caracteristicile proceselor de luare a deciziilor (raționalitate, interacțiune, asertivitate) există
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
un grad mare atât a asertivității (a dorinței realizării propriilor scopuri), precum și a cooperării (a capacității de a ține seama de interesele oponenților). El este dorința expresiei de maximizare împreună a rezultatelor obținute, de aceea, se mai numește și stilul integrativ. Cei care practică acest stil sunt deschiși, cooperatori, creativi, încrezători în alții, sinceri în relațiile cu partenerii, dinamici, flexibili. Este o abordare de tip învingător-învingător, bazate pe căutarea soluțiilor integrative. Practicarea acestui stil cere timp și exercițiu. La fel de importantă este
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
a rezultatelor obținute, de aceea, se mai numește și stilul integrativ. Cei care practică acest stil sunt deschiși, cooperatori, creativi, încrezători în alții, sinceri în relațiile cu partenerii, dinamici, flexibili. Este o abordare de tip învingător-învingător, bazate pe căutarea soluțiilor integrative. Practicarea acestui stil cere timp și exercițiu. La fel de importantă este și încurajarea utilizării lui prin normele, recompensele sau sancțiunile din organizații. Stilul de compromis presupune comportamente bazate pe îmbinarea în proporții medii a asertivității și cooperării. Se bazează pe principiul
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
logică internă și propriul său ansamblu de acțiuni și tactici (Walton, McKersie, 1965, p. 4). # Cele patru dimensiuni, considerate subprocese ale negocierii, sunt următoarele: 1) dimensiunea distributivă (desemnează sistemul activităților legate de realizarea scopurilor părților aflate în conflict); 2) dimensiunea integrativă (sistemul activităților legate de atingerea scopurilor care nu sunt în conflict fundamental pentru părți și pe care părțile au interesul de a le rezolva împreună); 3) dimensiunea structurării atitudinilor (stabilirea relațiilor particulare între părți); 4) dimensiunea negocierii interne a fiecărei
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
și pot periclita succesul negocierii. În fine, ultima tendință în noua abordare psihosocială a negocierii stăruie asupra rolului emoțiilor. Stările emoționale pozitive facilitează tendința negociatorilor în selectarea strategiilor cooperative de negociere; de asemenea, ele cresc nebănuit de mult practica negocierilor integrative, de tip câștig-câștig. Stările emoționale negative afectează corectitudinea judecății negociatorilor în ceea ce privește interesele oponenților, cresc probabilitatea de a refuza oferte profitabile. Se pare că emoțiile „fierbinți” influențează nefavorabil negocierea, comparativ cu emoțiile „reci”, ele creează conflicte interne puternice, îi divizează pe
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
câștig-pierdere, ca și soluțiile propuse pentru depășirea lor au condus spre conceperea unui alt tip de negociere, mult superior celui prezentat până acum. Negocierea de tip win-win (câștig-câștig). În literatură mai este întâlnită și sub alte denumiri: negocierea învingător-învingător; negocierea integrativă; negocierea cu valoare adăugată. Specificul ei constă în aceea că interpretează negocierea ca un schimb de valoare pentru ambele părți, fără a crea tensiuni psihologice. Ideile după care se conduce sunt următoarele: „propunerile mele prezintă interes și pentru tine”, „putem
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
a strategiilor, tacticilor și tehnicilor negocierii În psihologia organizațional-managerială întâlnim două modalități acționale cu privire la abordarea problematicii strategiilor, tacticilor și tehnicilor negocierii: una de tip inventarial, enumerativ, autorii prezentând și analizând diferite tipuri de strategii, tactici și tehnici; alta de tip integrativ cu intenția subordonării și corelării variantelor strategice, tactice și tehnice. Prima direcție este foarte răspândită, din păcate însă, și foarte necoerentă. Unii autori se limitează la simpla enumerare a strategiilor, tacticilor și tehnicilor negocierii, alții, în schimb, comit și tentativa
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
pp. 189-197). Aceste ultime modalități de abordare a managementului stresului organizațional ni se pare a fi cele mai comprehensive și productive. Inspirați de ele, încercăm − pe baza constatărilor autorilor amintiți, dar și a altora − să condensăm într-un tabel sintetic integrativ principalele modalități de management al stresului organizațional (vezi tabelul 17.1). TIPURI DE INTERVENȚII Nivelul gestunii stresului Identifi-care Prevenire primară Prevenire secundară Terapie Reabilitare ORGANIZAȚIE Auditul stresului muncii Scop: îndepărtarea sau reducerea stresorilor. • îmbogățirea conținutului muncii și a locului de
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
Paris, Seuil. ă (1991), L’Idéologie allemande. France-Allemagne, et retour (Homo Aequalis II), Paris, Gallimard. FERREOL Gilles (2002), „Nation et affirmations identitaires: regards canadiens”, Documents pour l’enseignement économique et social, nr. 130, decembrie, pp. 80-86. GEERTZ Clifford (1963), „The Integrative Revolution. Primordial Sentiments and Civil Politics in New States”, in GEERTZ Clifford (coordonator), Old Societies and New States, Glencoe, The Free Press. GELLNER Ernest (1964), Thought and Change, Chicago, Chicago University Press. — (1990), Nations et nationalisme, trad. fr., Paris, Payot
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
unei experiențe istorice la fel de bogată în consecință ca și prima. Istoriei comunismului o istorie a deciziilor politice, a congreselor, a reuniunilor plenare, deschise sau secrete, a organizării represiunii, a planificării ideologice, a ingineriei sociale și a controlului demografic, o istorie integrativă a factorilor majori care au influențat soarta generațiilor dintre 1945 și 1989 acestei istorii așadar i-am putea opune o multitudine de istorii ale comunismului. Este vorba de serii dispersate și practic infinite de biografii care includ și comunismul, în
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
române, București, Editura Universității din București, p. 675-682. Vos, Riet, 1999, A Grammar of Partitive Constructions, Ph.D. Thesis, Tilburg University. Weschler, Stephen, 2002, Elsewhere in Gender Resolution, ms. (internet). Wechsler, Stephen, 2004, Agreement and Grammatical Theory, conferință susținută la Integrative Explanations in the Cognitive Science of Language - Workshop on Agreement, Johns Hopkins University (internet). Wechsler, Stephen, Larisa Zlatić, 1999, "Agreement in Discourse", în Proceedings of the Conference on the Structure of Non-Narrative Texts, University of Texas, Austin. Wechsler, Stephen, Larisa
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
acuzativului. Propunerea de revizuire terminologică a autorului − interesantă, dar greu de acceptat în condițiile în care s-a impus deja o anumită terminologie − este următoarea: (a) Caz absolut ("default", de desemnare, de exemplu, nominativul din latină) − nominativul, absolutivul − vs Cazuri integrative − ergativul, acuzativul, ergativul extins, acuzativul extins; (b) antiacuzativ − Cazurile integrative aflate în distribuție complementară cu acuzativul − vs antiergativ − Cazurile integrative aflate în distribuție complementară cu ergativul. 3.2. Corespondențe între denumirile cazurilor În câteva studii (Nash 1998b, Legate 2006a, 2007
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
de acceptat în condițiile în care s-a impus deja o anumită terminologie − este următoarea: (a) Caz absolut ("default", de desemnare, de exemplu, nominativul din latină) − nominativul, absolutivul − vs Cazuri integrative − ergativul, acuzativul, ergativul extins, acuzativul extins; (b) antiacuzativ − Cazurile integrative aflate în distribuție complementară cu acuzativul − vs antiergativ − Cazurile integrative aflate în distribuție complementară cu ergativul. 3.2. Corespondențe între denumirile cazurilor În câteva studii (Nash 1998b, Legate 2006a, 2007 etc.) sunt prezentate abordările teoretice ale ergativității care au propus
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
o anumită terminologie − este următoarea: (a) Caz absolut ("default", de desemnare, de exemplu, nominativul din latină) − nominativul, absolutivul − vs Cazuri integrative − ergativul, acuzativul, ergativul extins, acuzativul extins; (b) antiacuzativ − Cazurile integrative aflate în distribuție complementară cu acuzativul − vs antiergativ − Cazurile integrative aflate în distribuție complementară cu ergativul. 3.2. Corespondențe între denumirile cazurilor În câteva studii (Nash 1998b, Legate 2006a, 2007 etc.) sunt prezentate abordările teoretice ale ergativității care au propus stabilirea unor concordanțe sistematice între denumirile cazurilor din limbile acuzative
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Mai întâi, o funcție de legitimare. Prin simpla sa existență și convocarea sa anuală timp de 18 ani, Parlamentul a dat regimului justificare legală și legitimitate politică, în ciuda jocului electoral, în mare parte fictiv. Parlamentul a îndeplinit, de asemenea, o funcție integrativă. Acordând țărănimii și populației citadine modeste dreptul la vot, el i-a transformat din supuși în cetățeni. O altă funcție îndeplinită de Parlament a fost reprezentarea teritorială a provinciilor altădată separate. Funcția de recrutare a clasei politice n-a fost
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
marcată de apariția celei de-a treia generații de manuale fundamantate pe noile programe școlare adoptate în 2004. Reflectând intensificarea eforturilor de integrare europeană, programele școlare de istorie sunt radical revonate, în sensul abandonării istoriei naționale în favoarea unei perspective istorice integrative. Alocată tradițional claselor a IV-a, a VIII-a și a XII-a, istoria românilor își pierde caracterul exclusiv național: "Istoria românilor", titlu sub care treceau manualele convenționale, devine, simplificat, "Istorie". Alături de această renunțare la identitatea nominală națională, disciplina istoriei
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]