2,162 matches
-
marele legislator. Începe, așadar, în Timaios, să povestească istoria cea veche, dar se întrerupe curând, lăsându-l pe Timaios să descrie mai întâi felul în care Creatorul a construit Universul vizibil ca pe o desăvârșită și bună copie a Universului inteligibil. În ziua următoare, Critias va relua, în dialogul Critias (rămas neterminat), povestirea sa despre Atena arhaică și Atlantida - povestire care, în mod explicit, fusese declarată de Socrate „nu un mit plăsmuit, ci o istorie adevărată” (Timaios). Întreg restauraționismul platonician stă
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
cu relatarea lui Critias despre Atena arhaică și Atlantida și cu teoriile din Republica. Nu vom analiza acest aspect, dar mi se pare că ideea fundamentală, din acest punct de vedere, este cea a unui Univers bun, creat după modelul inteligibil de un Dumnezeu bun și mulțumit de creația sa. Or, dacă Universul este bun, atunci și omul este bun - cel puțin omul originar sau măcar cel rămas aproape de divinitate. Atenianul originar a fost un astfel de om bun, până când o
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
și care, singure, dau regula organizării și ordonărilor.” Legat prin lanțurile simțurilor sale în închisoarea lumii sensibile a aparențelor înșelătoare, omul se comportă ca un prizonier care nu poate evada spre adevărata realitate, pe care o constituie lumea I-a inteligibilă, ce se întinde dincolo de lumea II-a sensibilă. Ca prizonier, de fapt al propriilor sale simțuri, omul se hrănește cu iluzia păgubitoare că lumea aparențelor în care trăiește este cea efectiv reală, adevărată. Din mijlocul acestei lumi inteligibile strălucește ca
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
I-a inteligibilă, ce se întinde dincolo de lumea II-a sensibilă. Ca prizonier, de fapt al propriilor sale simțuri, omul se hrănește cu iluzia păgubitoare că lumea aparențelor în care trăiește este cea efectiv reală, adevărată. Din mijlocul acestei lumi inteligibile strălucește ca un soare, prin perfecțiunea sa, Ideea supremă a Binelui absolut. Cum prin lumina sa soarele face cu putință ca ochiul să vadă lucrurile și fenomenele lumii sensibile, Ideea Binelui oferă șansa de existență tuturor celorlalte idei, modele perfecte
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
o cunoaștere a unor „umbre”, aparențe ale realității și nu a esențelor, a adevăratei realități. Cunoașterea omenească se mișcă într-un interval vast care urcă de la opinie, ce are ca obiect lumea sensibilă, la știința adevărată având ca obiect lumea inteligibilă. Treptele intermediare dintre cele două extreme sunt parcurse într-un proces ascendent cu un caracter inițiatic menit, printr-o apropiere treptată, să-l obișnuiască pe om cu adevărul. Mișcarea prin care sufletul trece peste pragul care desparte cele două lumi
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
evident ideală, în sensul că ar oferi un standard de perfecțiune prin care toate societățile existente ar putea fi măsurate conform gradelor în care se aseamănă sau nu cu aceasta. La fel cum lumea vizibilă imită, după posibilități, creatorul, lumea inteligibilă, și orânduirile politice sunt generate de către cea mai bună dintre ele. Concepția istorică pe care Platon o îmbrățișează este schițată după același sistem. Această concepție este exact opusul celei moderne, unde trecerea timpului aduce cu sine progres, la Platon fiind
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
amintit este eshatologia finală a mitului lui Er. La intrarea în lumea pământească, sufletele își asumă emblema condiției umane, după ce și-au ales destinul: ele beau din apa uitării, iar astfel peste suflete se așterne uitarea celor văzute în lumea inteligibilă și a destinului ales, astfel încât contactul cu inteligibilul rămâne de domeniul unei reamintiri eventuale și al unei reflexivități incomplete prin natura ei umană. Prin urmare, condiția umană este o situare originară într-o uitare constitutivă, din care poate ieși numai
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
domeniul unei reamintiri eventuale și al unei reflexivități incomplete prin natura ei umană. Prin urmare, condiția umană este o situare originară într-o uitare constitutivă, din care poate ieși numai natura de exemplu didactic a lui Er sau filosoful. Domeniul inteligibil, a cărui natură este simplă și a cărui esență este adevărată rămâne în suflet impregnat ca o componentă ahileică, în care omul stă în proximitatea inteligibilului, dar nu poate da seama niciodată de el, datorită condiției sale umane. Am putea
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
sunt altceva decât modelele prime, cele dintâi paradigme ale reunirii celor două principii. Ideile nu sunt altceva decât raporturile prime, raporturile originare dintre nedeterminare și unitate” (p. 112). Matematicile sunt, pentru filosoful grec, deopotrivă intermediarul dintre „lumea sensibilă” și cea „inteligibilă” și domeniul de aplicație al sufletului. Sufletul ca atare, întrucât ține de interioritate, nu ne este direct accesibil, ci devine vizibil în felul în care, aidoma matematicianului, măsurăm, determinăm și relaționăm lumea exterioară. Însă, dacă pe tărâmul matematicilor lucrurile sunt
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
relaționăm lumea exterioară. Însă, dacă pe tărâmul matematicilor lucrurile sunt relativ clare, problemele apar - așa cum a observat Aristotel - când e vorba de raportarea la lumea schimbătoare a naturalului și a umanului. Dacă la nivel cosmologic proiecția matematică a Ideilor face inteligibilă structurarea lumii, ce se întâmplă la scară umană - care e forma ce articulează viața Cetății? Răspunsul lui Platon e: „o dreptate pentru dreptate, întemeiată pe înțelegerea faptului că dreptatea e în ea însăși ceva bun și drept” (p. 115). Însă
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
lucrurile acestea fundamentează proiectul istoric al lumii europene? Și în ce măsură ne pot ele ajuta în situația în care ne aflăm noi înșine astăzi? Mai întâi, e semnificativ faptul că, pentru Patočka, gândirea lui Platon e o ordine structurată ascensional și inteligibilă (ceea ce înseamnă că poate fi asumată și desfășurată) din perspectiva punctului ei focal: grija față de suflet. Sufletul este deschidere - deopotrivă către lucruri și către Idei, iar grija vizează orientarea sufletului către bine și menținerea lui în acesta. Ca atare, politica
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
e vorba de două persoane foarte diferite în ce privește cultura și, mai ales, când e vorba de transmis unele cunoștințe abstracte, necunoscute celui ce ascultă, comunicarea poate deveni extrem de dificilă. Ca dovadă că unii savanți iluștri nu izbutesc să țină expuneri inteligibile. Nu-i înțeleg nici studenții de specialitate, cu atât mai puțin niște copii. Diferența dintre școlari și profesori este foarte mare în ce privește experiența, bagajul de cunoștințe. Profesorul trebuie să facă un efort deosebit pentru a lega noile noțiuni de cunoștințele
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
a vedea diferența de randament între memorarea logică și cea fără înțeles. Înțelegerea influențează și trăinicia conservării cunoștințelor: un număr foarte mare de cuvinte fără înțeles se uită în proporție însemnată, chiar și numai după o oră, pe când un text inteligibil se reține exact zile și săptămâni. Așadar, prelucrarea logică, deplina înțelegere și sistematizare a unui text sunt esențiale pentru o învățare facilă și durabilă. d. Un alt factor favorizant al memorării îl constituie voința, intenția de a ține minte, ceea ce
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
mai însemnate contribuții la dezvoltarea științelor sociale. Propagarea perturbărilor imprevizibile provocate de științele naturale era prea evidentă pentru a putea fi eludată, în ciuda dictonului vechi de un secol al științelor naturale conform căruia natura fizică este guvernată de legi raționale, inteligibile. „Consecințele imprevizibile și involuntare” - din ce în ce mai amenințătoare și insuficient înțelese - penetrau mediul social și odată cu ele se năștea necesitatea mișcărilor politice și a activismului social. Popularizarea doctrinei individualiste, cauza tulburărilor, a devenit în scurt timp explicația acceptată și, totodată, sursa îngrijorărilor
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
a experimentului, condițiile experimentale au fost manipulate în timp ce unii participanți ai experimentului aveau sarcina să compună o altă poezie: acești subiecți au fost supuși la factori perturbatori previzibili și imprevizibili (în scopul distragerii atenției), unii dintre ei având un conținut inteligibil, alții neinteligibil. Grupul de control a compus a doua poezie într-un mediu neperturbat de zgomote. S-a remarcat o corelație semnificativă medie între evaluarea creativității poeziilor și nivelul de atenție autoevaluat. S-a observat că zgomotele au capacitatea de
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
diagramelor vizuale și a reușit să o facă cunoscută prin intermediul unei curbe algebrice (Dyson, 1979; Schweber, 1994). Atunci când între creator și restul lumii se creează o prăpastie prea mare, se poate apela la două strategii: modificarea lucrării penrtu a deveni inteligibilă sau instruirea publicului potențial în scopul acceptării ei. Ambele strategii evidențiază lumii drumul dinspre prezent către viitor. Istorie, teorii și metode Pentru a localiza abordarea nostră metodologică în cadrul spectrului larg de abordări posibile, este necesară o scurtă trecere în revistă
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
specific de cercetare. Definirea metodologiei În termeni formali, istoriometria este acea „disciplină științifică în cadrul căreia sunt verificate ipotezele nomotetice despre comportamentul uman cu ajutorul analizelor cantitative ale datelor istorice despre indivizi” (Simonton, 1990c, p. 3). O astfel de abordare devine mai inteligibilă atunci când o descompunem în trei secțiuni: istoriometria își propune să verifice ipotezele nomotetice cu privire la comportamentul uman. Principalul obiectiv devine prin urmare evidențierea legilor generale sau a relațiilor statistice care transced specificitățile documentelor istorice - ce se află în spatele „numelor, datelor și
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
că nu cuvintele sunt importante și că ele ar putea fi înlocuite la fel de bine cu litere ale alfabetului. Dar e foarte improbabil ca o teorie sociologică să poată avea cât de cât rezonanță fără ajutorul cuvintelor care s-o facă inteligibilă pentru muritorii de rând. Unii dintre ei resimt poate nevoia de a reacționa la teorii în privința elitei și a maselor sau a elitelor și a democrației: o dezbatere despre x și y este, în orice caz, mai puțin incitantă. Deși
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
să acționeze fără a se sinchisi de bine și de rău. Orice ar face, ei sunt deja mântuiți: aceștia sunt gnosticii. Așadar, hilicul și pneumaticul nu evoluează în aceeași lume. Unii lâncezesc în lumea sensibilă, ceilalți evoluează deja în universul inteligibil încă din timpul vieții, pe acest pământ material. Hilicii sunt limitați la trupul lor; psihicii dispun de un suflet bine definit, asemeni unei părticele a focului care strălucește pe cerul unde sălășluiesc divinitățile, printre care și prima dintre ele; pneumaticii
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
unei părticele a focului care strălucește pe cerul unde sălășluiesc divinitățile, printre care și prima dintre ele; pneumaticii, deși dispun și ei de un trup, nu mai sunt dependenți de el. Despovărați la maximum, ei sunt parte efectivă a adevărului inteligibil. Ei sunt persecutați cu adevărat odată cu preluarea puterii de către Constantin și cu convertirea Imperiului său, simultană cu cea a neînsemnatei sale persoane. Dar încă înainte de aceste date funeste, gnosticii aveau deja reputația unor magicieni, a unor taumaturgi care nu profesează
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
toți sunt de acord cu ideea că aceste suflete migrează după deces în alte trupuri și că supraviețuiesc pieirii; toți afirmă că destinul lor post-mortem depinde de folosința care i s-a dat în timpul vieții; toți populează cerul cu creaturi inteligibile: toți explică lumea printr-un principiu divin susținut de demiurgi; toți definesc mântuirea ca fiind eliberarea principiului spiritual produs de foc din închisoarea sa materială, carnală, corporală. Asemeni lui Pitagora și Platon... Să fie atunci gnosticii niște platonicieni? Nu, pentru că
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
-și vadă sufletul închis în carcasa unui măgar sau a unui porc; înțeleptul, în schimb - a se înțelege: filosoful platonician... - poate chiar spera să se debaraseze de necesitatea unui suport material și să sconteze pe contopirea sa fericită cu principiul inteligibil primordial. Carpocrat afirmă același lucru, dar inversat. Același lucru: după separarea sufletului de trup, care definește moartea, principiul imaterial pleacă în căutarea unei noi cărni pe care s-o locuiască. Noul suport depinde de genul de existență dus de defunct
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
mai puțin un om anume, așa cum ar putea găsi sau recunoaște în mulțime, și se află mai degrabă, ironic, în căutarea omului lui Platon, a umanității reduse la chintesența ei - pentru că, bineînțeles, nu întâlnești ideea, așa cum nu întâlnești nici forma inteligibilă, și riști la fel de puțin să dai nas în nas cu un concept ca și cu un hipogrif sau un centaur! Tot așa cum nu există Omul demn să merite acest nume datorită calităților sale dezvoltate, exersate și sublimate... Idealul nu există
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
cărnii senzuale, ci o poziție ontologică și metafizică cu totul diferită. Ceea ce se cunoaște ca esențial pentru înțelegerea articulării acestor două opțiuni filosofice a priori contradictorii constă în negarea de către Eudoxiu a separației dintre o lume sensibilă și o lume inteligibilă. Pentru filosoful hedonist, Forma este imanentă lucrurilor sensibile. Aceasta nu rezidă în afara materialității sale, ci în ea. Nicio participare a sensibilului terestru la inteligibilul celest, nicio degradare a ideii în materie, nicio transcendență a principiilor genealogice, ci o lectură care
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
condiții istorice precise. Ideea, se înțelege, acționează eficient la antipozii unui platonism care șterge biografia, disimulează trupul ca și cum ar fi o dovadă de culpabilitate jenantă, recuză momentul istoric sau geografic pentru a nu lua în considerare decât ideile pure, cerul inteligibil și cauzalitatea ideală - cifre, numere, idei, forme... Realul epicurian pleacă de la pământ, de la o realitate încarnată, de la o cauzalitate fenomenală reductibilă la niște înlănțuiri raționale. De la trup, așadar: teoria atomistă propune o explicație a gândirii care se sprijină exclusiv pe
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]