KorAP: Find »[drukola/base=intențional & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...21 22 23 ...37 >

915 matches

Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804

că, în aceste contexte, verbul exprimă o percepție cognitivă, o inferență (a mirosi "a intui"; "a-și da seama"): (196) Am mirosit [că e vorba de așa ceva]. 5.2.3. Obiectul direct realizat prin propoziție non-finită Dintre verbele de percepție intențională, doar verbele a privi și a asculta pot selecta în poziția obiectului direct o propoziție non-finită gerunzială: (197) Privesc [curgând apa]OD. (198) Ascult [curgând apa]OD. 5.2.4. Obiectul direct realizat prin propoziție relativă Față de verbele de percepție

[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
și a asculta pot selecta în poziția obiectului direct o propoziție non-finită gerunzială: (197) Privesc [curgând apa]OD. (198) Ascult [curgând apa]OD. 5.2.4. Obiectul direct realizat prin propoziție relativă Față de verbele de percepție nonintențională, cele de percepție intențională au o disponibilitate mult mai redusă de a selecta obiecte directe realizate ca propoziții relative. În contextul verbelor de percepție intențională, adverbele relative unde și când nu introduc relative completive, ci relative circumstanțiale 140 (203-205): (199) Privește pe cine are

[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
apa]OD. 5.2.4. Obiectul direct realizat prin propoziție relativă Față de verbele de percepție nonintențională, cele de percepție intențională au o disponibilitate mult mai redusă de a selecta obiecte directe realizate ca propoziții relative. În contextul verbelor de percepție intențională, adverbele relative unde și când nu introduc relative completive, ci relative circumstanțiale 140 (203-205): (199) Privește pe cine are în față. (200) Privește ce vrea. (201) Ascultă ce muzică vrei! (202) Ascultă pe cine vrei! vs (203) Privesc unde răsare

[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
bate inima. În contextele de acest tip, conectorul cum își păstrează sensul modal: (206') Privesc cum înfloresc pomii < Privesc modul cum înfloresc pomii. (207') Ascult cum îmi bate inima < Ascult felul cum îmi bate inima. 5.3. Verbele de percepție intențională în structuri cu predicat secundar Verbele a privi și a asculta pot apărea, mai limitat decât verbele de percepție nonintențională, în structuri cu predicat secundar. Predicatul secundar se poate realiza prin grup adjectival (208-209), prin propoziții non-finite gerunziale (212) sau

[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
compare exemplele (210) și (211): (210) Îl văd supărat < Văd că e supărat. vs (211) O privesc îngândurată < O privesc și sunt îngândurată. * Propoziție non-finită gerunzială: (212) Îli privesc [PGerînotând ti]./ Îli ascult [PGercântând ti]. Structurile cu verb de percepție intențională și construcție gerunzială permit două interpretări: subiectul gerunziului este coreferențial cu subiectul verbului din matrice (213); subiectul gerunziului este coreferențial cu obiectul direct al verbului din matrice (213'). (213) Eli măj privește râzând PROi./ (213') Eai măj ascultă cântând PROj

[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
subiectul verbului din matrice (213); subiectul gerunziului este coreferențial cu obiectul direct al verbului din matrice (213'). (213) Eli măj privește râzând PROi./ (213') Eai măj ascultă cântând PROj la pian. Există o ambiguitate a construcțiilor cu verb de percepție intențională și construcție gerunzială și în ceea ce privește valorile semantice ale gerunziului: dacă în exemplul (212) interpretarea construcției este Îl privesc cum înoată/în timp ce înoată, gerunziul exprimând o valoare temporal-durativă, în exemplul (213), construcția gerunzială are valoare asociativă: El mă privește și râde143

[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
sărat' (225) The milk smells good to me ' Laptele îmi miroase bine' (226) The batter feels lumpy to me 'Simt aluatul zgrunțuros/Aluatul mi se pare zgrunțuros' sunt derivate din enunțurile de mai jos, (227)-(229), cu verbe de percepție intențională, printr-o regulă de inversare a obiectului direct cu subiectul, care în structura transformată se actualizează ca obiect indirect (echivalentă regulii de transformare Psych-Movement): (227) I taste the meat 'Gust din carne' (228) I smell the milk ' Miros laptele' (229

[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
doar în tiparul semnlat mai sus la (260b): (263) Îmi miroase a parfum. 7. Pasivizarea verbelor de percepție. Efecte ale pasivizării Verbele de percepție care au posibilitatea construcției cu un obiect direct - cele de percepție nonintențională și cele de percepție intențională - participă la operația sintactică de pasivizare. În funcție de organizarea semantico-referențială a enunțurilor, unitățile verbale acceptă fie pasivul cu a fi (pasivul prototipic), fie pasivul cu se (pasivul reflexiv). Vom încerca să stabilim care sunt contextele în care verbele analizate "aleg" între

[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
se poate produce doar dacă verbul are trăsăturile [+Negativ] [+ Perfectiv], actualizând sensul "a afla". Verbul a simți nu admite decât construcția cu propoziție conjuncțională introdusă prin că, dezvoltând, în unele dintre aceste structuri, un sens modal epistemic. Verbele de percepție intențională admit tipare sintactice mult mai puțin variate. De asemenea, capacitatea de a dezvolta sensuri din alte domenii conceptuale este mult mai limitată, față de cea a verbelor de percepție nonintențională. Cu excepția verbului a mirosi, care actualizează în aceste construcții un sens

[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
care actualizează în aceste construcții un sens epistemic (am mirosit că "am intuit că"), celelalte verbe nu permit selecția complementizatorului că (*privesc că/ascult că). Verbele de percepție evidențială participă la alte configurații sintactice decât verbele de percepție nonintențională și intențională - fiecare dintre cele trei unități din această clasă cere o complinire obligatorie predicativă (în cazul verbului a arăta) sau circumstanțială (în cazul verbelor a suna și a mirosi). ÎNCHEIERE În această lucrare am urmărit să evidențiem comparativ apropierile și diferențele

[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
Am pornit de la observațiile sporadice din bibliografie, care asociază această clasă lexico-gramaticală cu câteva lexeme individuale (a vedea, a auzi) oscilând între comportamentul agentiv și nonagentiv și permițând sau nu, în funcție de trăsătura agentivității, asocierea cu imperativul, cu anumite structuri adverbiale intenționale (ascultă cu atenție! vs *auzi cu atenție!) etc. Lucrarea este alcătuită din patru capitole, pe parcursul cărora am încercat să atingem aspectele pe care le-am considerat legate direct sau indirect de structura semantico-sintactică a unităților analizate. În primul capitol am

[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
În consecință, o categorie sau o clasă se poate reprezenta prin membri centrali (prototipici) și membri subordonați (neprototipici). Am identificat, pentru fiecare dintre cele cinci modalități de percepție, membrii reprezentativi și membrii non-centrali. Am delimitat ulterior, pe baza semului recurent [±Intențional], implicit sau explicit în definiția lexicografică a lexemelor analizate, clasa verbelor de percepție nonintențională (a vedea, a auzi, a simți etc.) și clasa verbelor de percepție intențională (a privi, a asculta, a mirositranz. etc.). Am semnalat că, în interiorul clasei verbelor

[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
percepție, membrii reprezentativi și membrii non-centrali. Am delimitat ulterior, pe baza semului recurent [±Intențional], implicit sau explicit în definiția lexicografică a lexemelor analizate, clasa verbelor de percepție nonintențională (a vedea, a auzi, a simți etc.) și clasa verbelor de percepție intențională (a privi, a asculta, a mirositranz. etc.). Am semnalat că, în interiorul clasei verbelor de percepție nonintențională, se disting câteva verbe de proprietate - a arăta, a suna, a mirosi - care se deosebesc de celelalte unități și prin rolul semantic al referentului

[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
ales să facem comparația cu engleza, care "dispune" de o paradigmă completă a clasei verbelor de percepție. Am identificat mijloacele compoziționale de "acoperire" a golurilor lexicale și am semnalat disponibilitatea unor verbe de a trece din clasa nonintențională spre clasa intențională, printr-o recategorizare semantică. În capitolul al doilea ne-am propus să identificăm și să analizăm proprietățile temporal-aspectuale ale verbelor de percepție, ținând seama de diferențele de structură semantică a unităților verbale din această clasă. Am prezentat schema cazuală a

[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
percepție, ținând seama de diferențele de structură semantică a unităților verbale din această clasă. Am prezentat schema cazuală a verbelor, identificând în structura lor internă rolurile semantice Experimentator - subiect al verbelor de percepție nonintențională, Agent - subiect al verbelor de percepție intențională - și Temă - subiect al verbelor de percepție evidențială. Remarcând corelația permanentă, vizibilă în delimitările și clasificările din bibliografia străină, dintre variațiile semantico-sintactice ale verbelor și proprietățile lor interne temporal-aspectuale, am încercat să subliniem importanța detașării, în cazul fiecăreia dintre cele

[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
fiecare tip de configurații sensurile care se actualizează, în direcția distincțiilor percepție directă - percepție indirectă, percepție fizică - percepție cognitivă. Arătăm că aceste distincții sunt valabile, în mare măsură, pentru toate unitățile din clasa verbelor de percepție nonintențională. Verbele de percepție intențională au o disponibilitate mai redusă de a dezvolta sensuri din zona cognitiv-inferențială, însă permit alte tipuri de variații semantice - în zona aprecierilor personale (ne privește cu ciudă "se gândește cu ciudă la noi"), în cea performativă (ascultă tot ce-l

[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
său. Clasa verbelor de percepție evidențială este analizată independent de celelalte două clase, fiindcă unitățile incluse exprimă un alt tip de informație perceptuală - modală, inerent evaluativă - și participă la construcții sintactice diferite de cele caracteristice verbelor de percepție nonintențională și intențională. Încheiem capitolul prin semnalarea unor particulărități în ceea ce privește capacitatea de pasivizarea a verbelor de percepție. Arătăm că acestea manifestă o preferință pentru pasivul-reflexiv și lasă neacoperită poziția complementului de agent. Menționăm că, deși se observă anumite tendințe în ce privește pasivizarea, o regulă

[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
de percepție. Terminologia folosită de Viberg diferă de cea folosită de noi. Autorul definește cele trei tipuri de percepție în raport cu anumite criterii semantice legate de aspect și de rolul tematic al referentului subiect. Tipul Activity corespunde clasei verbelor de percepție intențională, tipul Experience, clasei verbelor de percepție nonintențională, și tipul Phenomenon, clasei verbelor de percepție evidențială. 25 Vezi supra, nota 2, pentru situația din franceză. 26 Vezi și Antuñano (1999: 46-53) pentru modalitatea de lexicalizare a percepțiilor fizice în spaniolă și

[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
Voorst (1988) și Sanz (2000). Alți autori, ca Dupas (1997) și Barron (1999), pornesc de la analiza lui Vendler (1967), considerând că aceste verbe au un statut mixt, între stări și evenimente cu realizare instantanee. 43 Unitățile verbale care desemnează percepția intențională aparțin neechivoc clasei verbelor de activitate. 44 Vezi și observația lui Vendler (1974: 107): "Recognizing, realizing, spotting and identifying (s.n.) something [...] fall squarely into the class of achievements". 45 Trăsăturile temporale interne ale verbelor constituie un subiect îndelung dezbătut în

[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
coreferențialitate, formând un tip de anafore zero, de tip asociativ". 133 Singurul verb care selectează ca argument obiectul prepozițional este verbul reflexiv a se uita. Deși a se uita se angajează în alte tipare sintactice decât restul verbelor de percepție intențională (care se construiesc cu obiecte directe), pentru unitatea descrierii, vom prezenta comportamentul sintactic al acestui verb în acest punct al lucrării. 134 Willems (1983: 157) distinge între caracterul preponderent direct al percepției exprimate de verbul regarder 'a privi' și caracterul

[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
157) distinge între caracterul preponderent direct al percepției exprimate de verbul regarder 'a privi' și caracterul preponderent indirect al percepției exprimate de verbul voir 'a vedea'. Această trăsătură semantică are reflexe în plan sintactic, remarcându-se că verbele de percepție intențională (a privi, a asculta) nu permit realizarea obiectului direct prin GComplcă. Structura [verb de percepție + GComplcă] a fost interpretată ca exprimând percepții inferențiale/reprezentări mentale (văd că a plouat) sau percepții cognitive (văd că ai dreptate). Iliescu (2009: 150) observă

[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
Vezi diferența dintre relativele periferice/neintegrate sintactic și relativele integrate sintactic în GALR II (2008: 221). 141 Vezi, comparativ, construcțiile cu verbe de percepție nointențională, în care aceste subordonate ocupă poziția de obiect direct. 142 Structurile cu verb de percepție intențională și predicat secundar realizat adjectival nu pot fi interpretate ca structuri cu obiect direct avansat - obiectul direct este selectat de centrul verbal din matrice. 143 Pentru această interpretare, vezi și GALR I (2008: 535). 144 Robert B. Lees, The Grammar

[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906

dacă vrem să extindem și să fundamentăm rațional această noțiune de adevăr, dacă pretindem să descoperim astfel "esența" fiecărui obiect al cunoașterii, înseamnă să restituim experienței întreaga ei profunzime. Pentru un spirit absurd, lucrul e de neînțeles. Or, în atitudinea intențională se vădește tocmai această pendulare între modestie și certitudine și sclipirile schimbătoare ale gândirii fenomenologice vor ilustra cum nu se poate mai bine raționamentul absurd. Căci Husserl vorbește totodată de "esențe extratemporale" pe care intenția le scoate la iveală și

[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757

prin sine însuși. Existența sau modurile de a fi ale operei de artă lărgesc înțelegerea entităților artistice și estetice și le multiplică în statut. Conform ontologiei putem indentifica mai multe moduri de a fi ale entităților: absolută, ideală, reală sau intențională. În cadrul acestor moduri de existență voi lua în considerare două moduri diferite de sisteme ontologice aplicate entităților artistice. În primul rând, modelul ontologic al lui Hartmann care prezintă mai multe niveluri ale realității în spirit, în al doilea rând, modelul

Ontologia operei de artă by Bogdan Nita (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
două moduri diferite de sisteme ontologice aplicate entităților artistice. În primul rând, modelul ontologic al lui Hartmann care prezintă mai multe niveluri ale realității în spirit, în al doilea rând, modelul ontologic al lui Ingarden unde obiectele artistice sunt entități (intenționale) spațio-temporale. Opera de artă este, așadar, un construct complex ce cuprinde o sumă de dimensiuni existențiale reale și imaginare și are o caracteristică interioară de tip fenomenal. Modelele ontologice amintite nu sunt decât un pas spre înțelegerea și justificarea entităților

Ontologia operei de artă by Bogdan Nita (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]