848 matches
-
dar, cu toate acestea, găsesc că doar două locuri sunt insuficiente pentru a susține o interpretare. Se poate observa, din succinta prezentare a celor patru interpretări, faptul că atât (I.A.1.) a teoria identității, cât și (I.B.) a teoria intenționalității primitive nu dispun de suficiente argumente pentru a fi aplicabile teoriei cunoașterii descrise de Toma din Aquino. Rămân, așadar, în picioare din această prima hartă a interpretărilor propusă de Susan Brower-Toland și Jeffrey E. Brower, (I.A.2.) a teoria
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
Operă omnia (ed. Leonina), IaIII, Romă, 1888-1906 Super Evangelium S. Ioannis lectură, ed. R. Căi (ed. Marietti), Taurini-Roma, 1972 Literatura secundară ADAMUT, Anton, Filozofia Sfanțului Augustin, Editura Polirom, Iași, 2001 BAUMGARTEN, Alexander, „Plotin versus Aristotel în constituirea conceptului medieval de intenționalitate“, în Cristian CIOCAN și Dan LAZEA (coord.), Intenționalitatea de la Plotin la Levinas. Metamorfozele unei idei, Editura Zeta Books, București, 2007 Biblia în limba română, ediție aprobată și tipărită de Sfanțul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1994 BOULTER, S. J.
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
Evangelium S. Ioannis lectură, ed. R. Căi (ed. Marietti), Taurini-Roma, 1972 Literatura secundară ADAMUT, Anton, Filozofia Sfanțului Augustin, Editura Polirom, Iași, 2001 BAUMGARTEN, Alexander, „Plotin versus Aristotel în constituirea conceptului medieval de intenționalitate“, în Cristian CIOCAN și Dan LAZEA (coord.), Intenționalitatea de la Plotin la Levinas. Metamorfozele unei idei, Editura Zeta Books, București, 2007 Biblia în limba română, ediție aprobată și tipărită de Sfanțul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1994 BOULTER, S. J., „Could Aquinas Accept Semantic Anti-Realism?“, în The Philosophical
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
the series Det Kongelige Danske Videnskabernes Selskab, Historisk-Filo logiske Meddelelser 77, Munksgaard, Copenhagen, 1999 STUMP, Eleanor, Aquinas, Routledge, London and New York, 2003 TACHAU, Katherine, Vision and Certitude în the Age of Ockham, Brill, Leiden, 1988 TĂNĂSESCU, Ion (coord.), Conceptul de intenționalitate la Brentano. Origini și interpretări, Editura Paideia, București, 2002 TELLKAMP, Jörg Alejandro, „Aquinas on Intentions în the Medium and în the Mind“, în Proceedings of the American Catholic Philosophical Association Intelligence and the Philosophy of Mind, vol. 80, 2006, pp.
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
Isac, Cunoaștere și Transcendență, Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2003,p. 265. footnote>. Mai exact: întrucât „filosofia rămâne mai presus de toate gândire metafizică”, o gândire care trăiește cu accent de ultimă intensitate în zona „Transcendenței”, aceasta (Transcendența) „ocupă unloc primordial în intenționalitatea cognitivă a speculației”<footnote Ibidem. footnote>. „Con ceptul de Transcendență” este „proba supremă pentru măsurarea puterilor sufletului omenesc, paradisul visat al intenționalității spe culative”. „Transcendența reprezintă izvorul lumii (subl. n.), suportul permanent și destinul ei final”<footnote Ibidem, pp. 265-266
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
o gândire care trăiește cu accent de ultimă intensitate în zona „Transcendenței”, aceasta (Transcendența) „ocupă unloc primordial în intenționalitatea cognitivă a speculației”<footnote Ibidem. footnote>. „Con ceptul de Transcendență” este „proba supremă pentru măsurarea puterilor sufletului omenesc, paradisul visat al intenționalității spe culative”. „Transcendența reprezintă izvorul lumii (subl. n.), suportul permanent și destinul ei final”<footnote Ibidem, pp. 265-266 footnote>. „Problematica crucială” este Transcendența, adică problema existenței unui „dincolo” ce nu poate fi dovedit, de unde și limitarea kantiană (și altele) a
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
acolo nu reprezintă decât un limbaj convențional. Comediantul trebuie să găsească în sinea lui gesturi specifice, firești, adaptate la situația în care evoluează. Din lecturarea tratatelor antice, Lessing reține că în teatru gestul nu trebuie să fie niciodată lipsit de intenționalitate. Lui nu-i este destinat să fie grațios, să scoată în evidență meritele comediantului a cărui artă devine atunci cabotinaj. El trebuie să reușească să arate sufletul personajului. "Nu știm decât foarte puține lucruri despre cheironomia anticilor, adică ansamblul de
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
întoarcerea la Caragiale spre absurd sunt motivate prin formație intelectuală, structură caracterială și predispoziții ereditare. "Neam de comedian valah", Caragiale a fost înzestrat cu "simțul comicului", cu aptitudinea de a imprima unui gest aleatoriu, unui incident oarecare, unei fizionomii sau intenționalități artistice semnificație comică, printr-o "răsturnare axiologică", în direcția minimalizării, ori a supralicitării valorice a insignifiantului. Asociat cu reiterarea ridicolului, instinctul comic exprimă distanțare, răceală afectivă, atitudine critică, spirit justițiar. Râsul lui Caragiale este corectiv, exprimat diferențiat în funcție de dimensiunile intrinsec
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în sine, evitând conectarea lor cu totalitatea din care fac parte sau cu axa temporalității, cantonându-le, deci, în prezent, este una dintre condițiile numeroase de satisfacerea cărora depinde recunoașterea comicului, fie el natural sau estetic, incidental sau efect al unei intenționalități artistice. Corelate cu această atitudine sunt: buna dispoziție, lipsa de griji, seninătatea, evitarea gravitații, suspendarea urgenței necesităților vitale. În atitudinea comicului primează ridicolul reperat prin acuitatea simțului comic asociat cu cel critic, de respingere, de neaderență și dispreț. Dacă râsul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
20 noiembrie 1878, se anunța contradictoriu: Oricine va da / 50 de bănuți / Va căpăta acest almanah / gratis." Astfel încât, putem să departajăm cu ușurință cele două tipuri de discurs, al autorului și al personajelor pe care le-a creat, în funcție de criteriul intenționalității în stârnirea efectului comic de limbaj. Acestea fiind spuse, să urmărim diferențiat traseul pe care îl vor cunoaște în literatura postcaragialiană aspectele definitorii ale celor două tipuri de stil. Cele mai multe caragialisme bazate pe vorbirea agramată a personajelor ne întâmpină în
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
un posibil model actanțial caragialian, acest tip al veleitarului specific farsei tragice. Rămânerea actelor în stadiul de gesturi duce adesea la stereotipii, repetiții, ticuri ce reduc personajele la statutul de automate, de marionete acționate de forțe nevăzute și incompatibile cu intenționalități intime. Se dezvăluie astfel acel gol existențial și acea nuditate sufletească despre care vorbea Ibrăileanu, ilustrată semnificativ prin orbecăiala absurdă a Conului Leonida sau prin "nongândirea" reflectată de tiradele vide de sensuri debitate de Farfuridi și Cațavencu. Trecând în revistă
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
parodică, prin revalorificarea unor aspecte periferice în raport cu grila centrală și prin aluzia directă la pasiunea gurmandă care identifică decisiv personajul lui Caragiale. 6.1.6. Un catharsis al surprizei Viziunea caricaturală în cazul ambilor artiști poate fi pusă pe seama unei intenționalități satirice. În cazul dramaturgului, veșmântul ambiguității în care și-a învăluit opera, din precauție sau din spirit ludic, enigmatic, precum și contradicțiile conduitei sale care-l califică drept homo duplex 114, deschid calea multiplelor interpretări legate de resorturile intime ale reprezentărilor
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de la un capăt la altul. Stilul e deci o "forță, care ne depășește, care ne ține legați, care ne pătrunde și ne subjugă" (p. 4). Unitatea stilistică pe care o imprimă acțiunea fecundatoare a "stilului" nu își are originea în intenționalitatea conștientă. Ea "nu e o plăsmuire conștientă, urmărită ca atare, programatic, din partea spiritului" (p. 6). "Ingineria spirituală" realizată după un plan de lucru asumat cu luciditate pălește în fața creativității organice a stilului a cărui potență își trage sevele din inconștient
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
p. 32) (i.e., tentația de a proiecta intenții, aspirații și idealuri naționaliste într-un trecut în care ideologia naționalismului nu apăruse încă pe scena ideilor politice), N.A. Constantinescu (1928) epurează "Cea dintâi Unire a tuturor Românilor" (p. 163) de orice intenționalitate naționalistă: aceasta "nu putea să dureze", în primul rând "fiindcă era o unire silită, din care lipsea unirea sufletească" (p. 169). În interpretarea critică a lui Constantinescu, Mihai Viteazul a servit idealul național, dar "fără a-și da seama" (p.
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Dumnezeu. Regretatul Fazlu Rahman, renumit savant în gândirea islamic] la Universitatea din Chicago și gânditor musulman modern, susținea c], în faza să inițial], islamismul a demarat că o preocupare rațional] și moral] profund] de a reforma societatea, si c] aceast] intenționalitate moral] a fost conceput] în așa fel încât s] încurajeze un angajament fâț] de raționalizare și discurs rațional. Că și alte tradiții religioase, în special creștinismul și iudaismul, islamismul, indentificase cu precizie semnificația sursei autorit]ții morale pentru a r
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de judec]tori musulmani abilități. Și juriștii sau experții legali pot îndeplini rolul de interpreți de Shari’a și au dreptul de a emite opinii legale avizate. Asemenea opinii pot fi solicitate de c]tre indivizii care doresc s] cunoasc] intenționalitatea moral] a unor acțiuni, dar aceste opinii ale majorit]ții școlilor de drept musulmane nu trebuie s] fie considerate obligatorii. Cele mai importante patru școli de drept Sunni sunt de p]rere c] fiecare dintre ele reflect] instanțe normative în
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
depune icrele sau decât o roat] zimțat] într-o mașin]rie. Totuși, deși mulți g]sesc aceast] idee conving]toare, ea poate fi ușor comb]țuț]. Spre deosebire de somon sau de piesele mașin]riei, oamenii au câteodat] un comportament intențional. Aceast] intenționalitate prezent] în comportamentul persoanelor este suficient] pentru a demonstra c] un asemenea comportament nu este pur si simplu un tropism asemenea „rotirii” unei flori a soarelui dup] soare. S] presupunem c] acesta ar fi un fapt stabilit. Nu ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
distinge, poate, romanul, care, datorită vocației sale narative și descriptive, este mai apt să redea reprezentări pregnante ale celuilalt, atât sub raport calitativ, cât și cantitativ. Aș diferenția, În acest ansamblu atât de vast al surselor, textele În care prevalează intenționalitatea imagologică (literatura de călătorie, descrierile literar-documentare ale unui spațiu exterior, comentariile și eseurile privitoare la realități culturale străine), de cele care conțin o viziune imagologică implicită (proza ficțională a cărei acțiune se desfășoară În străinătate, care portretizează personaje din afară
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
văzut, asemenea surse au stat și În atenția literaturii comparate, În măsura În care relatările purtau o conotație literară, imaginea conținută fiind relevată prin analiza modalităților specific literare de redare a acesteia. Evident, istoricii au alăturat acestor relatări numeroase alte mărturii, lipsite de intenționalitate sau de calități literare: consemnări de natură documentară și descriptivă, relatări cu profil de anchetă sau de raport oficial, notații adeseori prolixe În care se amestecă observația personală, relatările informatorilor locali, datele statistice sau documentația livrescă, având ca scop Întocmirea
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
de modul propriu al acesteia de raportare cognitivă și metodologică la realitatea investigată. În același timp Însă, ele au și o clară dimensiune imagologică, fie că este implicită acestui specific al disciplinei și metodelor sale, fie că provine dintr-o intenționalitate de natură imagologică, asumată deliberat de către istoric printre obiectivele cercetărilor sale. Astfel, dincolo de valoarea documentară a respectivelor surse (și Într-un mod analog cu situația reprezentărilor desprinse de comparatist din analiza relatărilor literare sau chiar din cea a prozei ficționale
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
mai Întâi, cercetările care au investigat imaginea românilor așa cum apare ea În viziunea observatorilor străini; asemenea studii au elaborat, la timpul lor, Nicolae Iorga XE "Iorga" , Petre P. Panaitescu XE "Panaitescu" sau Alexandru Ciorănescu. Acestor lucrări le-a lipsit Însă intenționalitatea și perspectiva imagologică. Autorii lor au fost interesați În primul rând de informațiile pozitive, de „adevărurile” sau „neadevărurile istorice” existente În relatările respective, și nu de imagologie. Mai aproape de momentul de față, În anii ’70 și ’80 ai secolului pe
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
sale. Ea circumscrie În primul rând un climat literar, o atmosferă receptoare, convențiile beletristice și orizontul de așteptare al spiritului public. Dar acești factori subzistă În țesătura integrală a scrisului unei epoci, În totalitatea producțiilor sale, de realizare sau numai intenționalitate literară. Firește, peste ani, când gusturile evoluează și convenția se modifică, spiritului critic Îi vine greu să depisteze, În textul obscur și prăfuit, valoarea, mărcile distinctive care i-au conferit cândva statutul literar. Numai că spiritul critic, sincronic, se cere
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
coroborându-le mereu cu informațiile oferite de sursele tradiționale (documentare, În primul rând), amendându-le atunci când este cazul, pentru a prezenta o imagine „obiectivă”, adecvată la real, a societății românești. Din acest punct de vedere, demersul său nu are o intenționalitate preponderent imagologică (venind oarecum În contradicție cu titlul lucrării), istoricul nefiind interesat În mod prioritar de viziunea particulară, subiectivă, a călătorilor asupra realității românești, ci, În principal, de Însăși această realitate, acordând atenție relatărilor doar În măsura În care ele oferă un plus
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
această realitate, acordând atenție relatărilor doar În măsura În care ele oferă un plus de cunoaștere asupra istoriei românești, fie În sensul lărgirii informației, fie În cel al interpretării mai nuanțate a acesteia. Pentru un program de tratare a acestor surse potrivit unei intenționalități imagologice, vezi lucrarea lui Dan Amedeo Lăzărescu, Imaginea României prin călători, vol. I-II, Editura Sport-Turism, București, 1985, 1986 (explicații cu privire la demersul imagologic al lucrării În volumul I, la pp. 13-26). Situație specifică istoriografiei și culturii române, căreia Îi găsesc
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Hegel despre "dezvoltare dialectică"; Husserl 4 despre "analiză fenomenologică", iar Sartre 5 consideră subiectivitatea liberă ca fiind conștiința însăși, o esență ontologică a existenței umane. J.R. Searle 6, de la Berkeley, California, susține că, din cele trei caracteristici ale conștiinței - unitatea, intenționalitatea și subiectivitatea - ultima este esențială. Spiralogia consideră "frumusețea femeii" ca rezultatul procesului milioanelor de neuroni și trilioanelor de sinapse care văd, aud, miros, datorită unității creierului (rațional/emoțional) care stabilește imaginea obiectivă a femeii și reacția subiectivă de "plăcere în
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]