1,200 matches
-
realitatea, cu experiențele lumii exterioare, cufundându-se În sine. Se poate vedea, din cazurile de mai sus, că suferințele psihomorale se raportează atât la Întindere-spațiu, cât și la durată-timp, În planul conștiinței persoanei umane. Persoana le simte și trăiește În interioritatea sa, dincolo de experiența propriu-zisă a nebuniei, considerată ca boală psihică. Suferința psihomorală transferă problemele alteralității În planul conștiinței. În acest caz, alteralitatea, ca schimbare a naturii persoanei umane este resimțită sub două aspecte, care vizează atât spațiul, cât și timpul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
aprioric naturii acesteia, anterior oricărei alteralități; În felul acesta pusă problema, tulburările psihomorale ne apar ca niște conflicte morale interioare care, violând valoarea persoanei, au pervertit-o. Putem accepta, ca explicație, cele de mai sus, doar dacă le raportăm la interioritatea noastră sufletească, considerată ca subiect pur, ca o experiență a simțului interior desfășurată În planul conștiinței morale. Prin aceasta, se face trecerea de la experiența suferinței trăite ca senzație, la reprezentarea transcendentă a suferinței ca analiză a conștiinței. Astfel, suferința se
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
manifestă o putere de vizualizare viscerală a uriașului stăpânitor peste ape („mare ghiol de apă trebuie să fie în mațele lui!”). Așadar, chiar personajul principal participă la creionarea unui aspect comic al personajului himeric, relevând, totodată, un tenebros mister al interiorității fizice a acestuia. Ambii aparținând fabulosului, subcategorie supranaturală acceptată convențional în spațiul literar al basmului, Setilă și Flămânzilă coexistă în mod complmentar, se întregesc la nivelul personului aflat în proces de inițiere și formează un neconvențional și pantagruelic cuplu Yin-Yang
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
această expresie, „a deține sens“, este destul de ambiguă. Ea sugerează existența unui nivel ascuns ce așteaptă să fie adus la lumină: sensul stă acolo, sigur și nemișcat, până când cineva destul de abil îl face manifest. Ca și cum orice lucru ar deține o interioritate, un adânc al său. Ca și cum ceea ce se arată într-un anume fel nu ar fi deloc ceea ce se arată. O astfel de credință, adânc insinuată în modul nostru de a gândi, nu poate fi ușor clătinată. Pe de altă parte
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
această expresie, „a deține sens“, este destul de ambiguă. Ea sugerează existența unui nivel ascuns ce așteaptă să fie adus la lumină: sensul stă acolo, sigur și nemișcat, până când cineva destul de abil îl face manifest. Ca și cum orice lucru ar deține o interioritate, un adânc al său. Ca și cum ceea ce se arată într-un anume fel nu ar fi deloc ceea ce se arată. O astfel de credință, adânc insinuată în modul nostru de a gândi, nu poate fi ușor clătinată. Pe de altă parte
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
î m-a aruncat într-o țesătură inextricabilă, din care mi-i cu neputință să mă descurc" (p. 145). Chiar din citat se observă că "analiza" înseamnă, de fapt, ezitare, deliberare cazuistică. Romanul de analiză are ca specific introspecția, perspectiva interiorității. Adela este un roman, în parte, cu substanță sufletească, perspectiva însă este precumpănitor exterioară, comportamentistă. Impresii, senzații, deliberări țin de un pozitivism al cazuisticii, nu de analiza psihologică. Autorul interpretează, glosează un sentiment, nu-l investighează epic. Ceea ce a derutat
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ori reprezentată, punctată, sugerată ori desfășurată în detaliu? Eseizată ori epicizată? Însăși formula de jurnal, fragmentarismul viziunii, cinetismul pasajelor ar trebui să ghideze impresia critică. Chiar și maniera de a ne introduce - e un fel de a spune - în spațiul interiorității sale divulgă un demers non-analitic. Delicatețea lui fundamentală și sensibilitatea nevrotică a autorului-narator-personaj nu îngăduiau răbdarea analizei psihologice. Ibrăileanu nu avea asemenea exercițiu. El rămâne un ideolog și un hermeneut. Iubirea fiind un pretext pentru comentariu, iar acesta un artificiu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
eh, iarna era o poezie: frig umed și prietenii calde, dimineți în care scriam la romanul meu Povestiri despre Cadmav. Dacă sunteți curioși despre el, nu îl căutați că nu s-a mișcat decât din sertar în calculator. Iarna era interioritate și peșteră. Era solidaritate și igrasie. Iarna iubeam mai mult, fiindcă altfel ne pierdeam mințile. Ce am făcut cu intelectul nostru la vremea aceea? La o altă scară, cam ce au făcut și Jowida și Walizada în Kabul. L-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
zemfirurile reci și ușoare ce ating într-un gest de legănare maternă, de balansare ritmată pluralitatea eflorescentă a gândurilor și sentimentelor. Acestea își mișcă lent ascendențele sub presiunea plutitoare a pasului ce prevestește posibila apropiere a unei zguduiri creatoare. Unduirea interiorității este dictată aici de briza trimisă înaintea marilor revărsări spre a confirma existența sau absența albiei metafizice, a deschiderii formei spre conținutul spiritual. În acest sens, furtuna evocată aici își trimite mesagerul abisal spre a explora natura întinderii ce-i
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
mundaneității anonime. Ființei umane i se răpește răgazul metafizic pentru întoarcerea spre sine, pentru regăsirea calmă a întinderilor lăuntricului. Astfel, ea este pierdută constant în desișul unei pluralități de stări și contexte ce-i solicită și epuizează vitalitatea primară. Simțul interiorității este puternic atrofiat iar sondarea rezonanțelor ce răzbat din propria ființă se dovedește a fi primejdios neglijată. Omul tinde spre rolul unei marionete într-un carnaval de promisiuni și înșelări dezolante. Aici orice eșec nu determină începuturi de luciditate ci
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
a spiritului care își asumă o chemare luminată ce irumpe trezitor din adâncuri depărtate. Asumarea acestei chemări îl oprește în perplexitatea unei străfulgerări înnoitoare, a unei redescoperiri ce relevă sinele și amplele sale deschideri abisale. Privind spre profunzimea din propria interioritate, conștiința alunecă în verticalitatea deșteptărilor primordiale. Un somn ancestral se risipește iar negura bahică a eșecurilor și împlinirilor sociale este destrămată de suflul înnoitor al seninătăților transcendentului. Din azurul fără limitări al acestui cer captiv doar propriei nesfârșiri survin și
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
acestui cer captiv doar propriei nesfârșiri survin și urcă spre suprafața de superficial a conștiinței omului din cotidian chemările ce-i pregătesc fundamentala resurecție. Transcendentul cheamă și solicită întoarcerea chipului individualității umane dinspre fixarea în dinamica hipnotică a socialului către interioritatea uitată a energiilor spirituale abandonate ignoranței. Fenomenul tresăririi existențiale ce între-rupe somnolența raportării constante la banalul social se fundamentează pe acceptarea chemării transcendente de către omul ancorat cotidianului. Fiecare dintre semenii acestuia este apelat în același mod de către ecourile înalte sosite
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
energiilor spirituale abandonate ignoranței. Fenomenul tresăririi existențiale ce între-rupe somnolența raportării constante la banalul social se fundamentează pe acceptarea chemării transcendente de către omul ancorat cotidianului. Fiecare dintre semenii acestuia este apelat în același mod de către ecourile înalte sosite din nesfârșitul interiorității dar numai opțiunea personală alege între proiecția în deschiderile spirituale ale lăuntricului neglijând exterioritatea mundană și menținerea în sfera epuizărilor cotidiene ignorând dimpotrivă posibilitatea saltului în interioritate. Așadar, optarea în esență, pentru transcendent sau imanent revine numai conștiinței individuale după
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
semenii acestuia este apelat în același mod de către ecourile înalte sosite din nesfârșitul interiorității dar numai opțiunea personală alege între proiecția în deschiderile spirituale ale lăuntricului neglijând exterioritatea mundană și menținerea în sfera epuizărilor cotidiene ignorând dimpotrivă posibilitatea saltului în interioritate. Așadar, optarea în esență, pentru transcendent sau imanent revine numai conștiinței individuale după întâlnirea dintru început cu propunerea-chemare, cu apelarea și oportunitatea oferite din Absolutul ce-și întinde ne-țărmuirea dincoace de sufletul uman. Asumarea acestor oferte metafizice, deplina aderare
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
retragerea conexiunilor cu acesta. Omul ce își asumă chemarea Absolutului este profund atins, în acest context, de intensitatea maximă a unei dorințe nestăvilite, a unei sfâșieri ce-i retrage propria individualitate din peisajul dimensiunii și interconexiunilor sociale. Mai mult, în interioritatea lui survine nu numai aspirația desprinderii de cetate alături de valorizările sociale prezente chiar în afara acesteia dar și năzuința evoluției spre înaltul transcendent prin depășirea titanică a imanentului. Aici nu este vizat un raport secvențial, din când în când, cu sferele
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
extremă a reflexiei nelimitatului etern în parcursul unei vieți muritoare. Într-un astfel de context, intervalul existenței terestre nu doar interferează cu sacralitatea ce devine fondul unei continue trăiri mistice. Aici rugăciunea, contemplarea, meditația la transcendent nu mai survin din interioritatea imanentului ci dintr-o zonă metafizică intermediară, dintr-un corpuscul în care sufletul se înalță neîntrerupt spre deschiderea Divinului. Totuși, cum este posibilă o astfel de suprapunere a extazieriii întru mistic peste existența în dura și încarceranta corporalitate? Cum poate
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
piscurile transcendentului. Astfel, omul ancorat cotidianului se confruntă cu multiple înfrângeri, scăderi ale potențelor și cumulului său dezvoltat prin conflict și ambiția depășirii celorlalți. Aceste cedări din propria posesie sunt împlinite sub presiunea constrângerii exterioare și a neputințelor ce cuprind interioritatea. Aici nimic nu este oferit, dăruit de la sine spre sacrificare. Iubirea lipsește în acest context. În locul ei pulsează tensiunea nestăvilită a urii. Gândul, la rândul său, este centrat doar spre concretizarea ideii de recuperare a ceea ce a fost pierdut și
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
care își asumă constanta perseverenței în iubire poate intui, într-un final, transcendența ca adevăr ultim, ascuns, activ și învăluitor? Demonizarea eului și introspecția eșuată Se spune că din confruntarea cu răutatea celorlalți obținem o șlefuire, o maturizare a propriei interiorități. În lipsa acestei confruntări decisive rămânem naivi, adică la periferia revelației autentice asupra vieții cotidiene, asupra mundaneității proiectate întru temporal și efemeritate. Ancorarea în miezul vulcanic al lumii circumscrise istoric presupune, așadar, o deșteptare, o deschidere a privirilor interioare spre realitatea
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
evoluția și progresul individual. Măștile protagoniștilor evocați aici încearcă și solicită vigilența fiecăruia dintre ei. O mască înseamnă un chip suprapus, așezat peste cel autentic, o față preluată din exterioritate, o amprentă străină ce vine în întâmpinare fără a marca interioritatea pe care o ascunde. În confruntarea măștilor se apropie de izbândă cel care înșeală pâna la capăt, cel care nu cunoaște sincopele și ezitările regretului, momentele în care masca este atinsă de transparența prin care răzbat ecourile adevărului. Așadar, forța
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
definesc. Numai dinspre nivelul înfășurării într-un astfel de ghem metafizic se poate determina saltul său în galaxia propriilor adâncuri. Aici, el renaște superior deschizându-se către întinderile lăuntrice nesfârșite și devenind pentru acestea fereastra revărsării lor spre lume. Cetatea interiorității celui care a depășit naivitatea fiind încercat prin confruntări pierdute rămâne acum închisă pentru străinul ce-i solicită deschiderea pătruns de mirajul răutății sfredelitoare. Mai mult, vicleniei acestui călător i se iese în întâmpinare. El este salutat aproape de zidurile lăuntricului
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
cele două conștiințe plutesc purtate de eterul iscodirii, balanța cunoașterii și forței concentrate își consumă dinamica înclinând spre unul din cei doi protagoniști. Dacă cel atacat pierde, atunci preîntâmpinarea lui s-a dovedit ineficientă iar zidurile lăuntricului se vor nărui interioritatea fiind pătrunsă și dominată precum în etapele naivității primare, rezulatatul dovedindu-se la fel de copleșitor și dezolant. Aici cel învins nu mai este înșelat decăt de propria sa evaluare eronată asupra potențialităților sale și ale adversarului. Îi lipsesc cunoașterea resortului confruntării
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
în numele ci în pofida voinței sale. Delimitându-se de un act în care nu se reflectă, el nu își arogă nici responsabilitatea consecințelor ultime ale acestuia. Se poate evoca și în cazul apropierii demonice cazul unei constrângeri a eului împotriva opțiunilor interiorității sale? Demonul obligă la gândul, trăirea și acțiunea negativă pe cel în preajma căruia și-a ancorat prezența malefică? Dacă această prezență ar înlănțui conștiința umană impunându-i, fără acordul ei, tensiuni obscure atunci ființa adamică ar fi doar o victimă
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
căruia și-a ancorat prezența malefică? Dacă această prezență ar înlănțui conștiința umană impunându-i, fără acordul ei, tensiuni obscure atunci ființa adamică ar fi doar o victimă inocentă a unor decizii elaborate dinspre ne-omenescul transcendent. Ne-aderând în interioritatea sa la astfel de imperative ea s-ar afla în afara sferelor păcătuirii, însăși noțiunea de păcat, dintru început corelată cu cea a opțiunii libere, dovedindu-se aici himerică, fără corespondență în realitatea umană. A accepta adevărul acestei noțiuni implică recunoașterea
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
de imperative ea s-ar afla în afara sferelor păcătuirii, însăși noțiunea de păcat, dintru început corelată cu cea a opțiunii libere, dovedindu-se aici himerică, fără corespondență în realitatea umană. A accepta adevărul acestei noțiuni implică recunoașterea aderării independente a interiorității umane la paradigma negativității asumate. Răutatea se relevă în acest context, a fi o modalitate comportamentală spre care omul nu este obligat să navigheze ci el singur se aruncă precum o corabie fragilă între talazurile unui ocean întunecat. Dintr-o
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
și a energiilor distructive ce trebuie cultivate spre descătușare. Dar, este oare reală existența dintru început a acestor energii malefice? Nu sunt ele, se întreabă misticul, împrumutate de la demon spre a fi indicate, apoi, ca și cum ar fi umane, structuri ale interiorității omenești? Nu asistăm aici la o introspecție eșuată, la un exercițiu de aprofundare în interioritate care ratează realitatea situației din adâncurile sufletești ale celui corupt? Oare nu este răutatea, ca una dintre trăsăturile decisive ale demonizării eului, semn al unei
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]