609 matches
-
alt potențial cititor. Deconstrucția prin reconstrucție, ca mod de lectură, îi este comună și autorului de text literar. Realitatea înconjurătoare, receptată într-un anumit fel de către acesta, desigur depinzând de influența factorilor ereditari, familiali, de mediu și de educație, este interiorizată, transformată și apoi redată textual, într-un mod pe cât posibil personal. Desigur, discuția ar putea fi extinsă la anumite coordonate de care scriitorul ține cont în momentul în care își elaborează opera: trăsăturile ce includ curentul în care acesta se
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
N. Ceaușescu nu-i scăpa însă cu siguranță sensul profund al acestui discurs ce ignora, trufaș, locul unde era ținut, la Comitetul Central, în fața puterii supreme [...]"228. Limbajul intelectualizat devine subversiv prin însuși ermetismul său. Panica, îmbibată cu o rușine interiorizată, atinge apogeul, în ciuda ecartului numeric între întelectuali și ne-intelectuali (desigur, în favoarea celor din urmă!). Atacă însă, în egală măsură, și limbajul deschis, subversiv, de data aceasta, prin frumusețe: "Activiștii PCR au tresărit luând cunoștință de existența ei [poeziei lui
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
În articolul Oglinda totalitarismului în opera Anei Blandiana 243, Monica Papazu remarcă poziția excepțională pe care o deține Ana Blandiana în cultura română, referindu-se, inițial, la întreaga poezie a acesteia, și oprindu-se, în final, doar asupra poeziei interzise: "Interiorizată, prețuind singurătatea necesară concentrării asupra scrisului subliniază autoarea poetă în așteptarea cuvintelor care o "caută", tinzând mereu către "starea de grație" a poeziei, și având nostalgia idealului romantic al poeziei ca "centru al lumii"244, ea ar părea să aibă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
alt potențial cititor. Deconstrucția prin reconstrucție, ca mod de lectură, îi este comună și autorului de text literar. Realitatea înconjurătoare, receptată într-un anumit fel de către acesta, desigur depinzând de influența factorilor ereditari, familiali, de mediu și de educație, este interiorizată, transformată și apoi redată textual, într-un mod pe cât posibil personal. Desigur, discuția ar putea fi extinsă la anumite coordonate de care scriitorul ține cont în momentul în care își elaborează opera: trăsăturile ce includ curentul în care acesta se
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
stăpânirea privirii venite din înaltul cerului. Într-un spectacol sublim și neterminat din 1981, Victor Garcia crea un dispozitiv scenografic asemănător pupilei unui ochi uriaș în interiorul căruia evoluau personajele. Supravegherea, a priori absolută la Calderón, se convertea astfel în supraveghere interiorizată: instanța supraveghetoare și ființa supravegheată se confundau. Nu mai există disociere, iar Marele Supraveghetor se răspândește, fără să întâmpine nici o rezistență, în multitudinea personajelor supravegheate. Dar nu unei asemenea supravegheri i se consacră acest eseu, chiar dacă recunoaște în modelul inițial
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
afund." Citindu-l pe G. Călinescu apropo do poezia lui Simion Stolnicu, Al. Piru subliniază "sterilizarea sentimentului prin tehnică 2, idee perfect aplicabilă poeziei lui Mircea Ciobanu. "Patimile" (1968) se desfășoară într-un lung monolog alimentat de o existență puternic interiorizată, manifestată cu mult fast, dar glacial, starea lirică fiind cenzurată de intelect, temperată și echilibrată, atât cât trebuie și permite ieșirea în lume. Suntem în fața unei poezii de concepție în care simțim efortul de a atinge esențele: izolarea, teama de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Ceea ce domină întreaga creație este nevoia de libertate; ea este forța filozofică de interpretare a lumii. Oamenii și locurile se integrează într-un univers fascinant, colorat de splendorile unei naturi efervescente și sacralizate sau de suflul luminos al unei meditații interiorizate, depășind spațiul și timpul. Evocarea istorică este o formă de înfrumusețare a prezentului, dându-i o notă de exemplaritate, prin invocarea unei glorii solare perene. Ioan Alexandru "Cum să vă spun", E. P. L., 1964; Viața deocamdată", Editura Tineretului, 1965; "Infernul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și pentru mine. De mine, Eu nu mă pot despărți decât prin moarte. „A-fi-cu-celălalt” În trecut, prezent și viitor semnifică o relație exterioară raportată la scurgerea duratei temporale. „A-fi-În-celălalt” și, În egală măsură, „celălalt-a-fi-În-tine” este o relație temporală interioară sau interiorizată, care este trăită În planul conștiinței ca un sentiment de reciprocitate. Este o stare de unificare temporală a celor doi. Eu nu-l conștientizez ca durată pe celălalt decât atunci când mă despart de el, prin lipsa lui. Dorul este o
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
solicită omul sufletește, dar și moral, pentru că vizează valorile. Psihologia omului În cetate este dominată de rolul supraeului moral, individual sau colectiv. Ea depinde de mentalitate și de modele, care sunt organizate În norme și Într-un sistem de valori interiorizate și acceptate de toți membrii cetății. Orice schimbare este resimțită ca o răsturnare a ordinii firești. O ruptură, o răsturnare În viața cetății și a oamenilor acesteia. Dezordinea va da naștere unei nesiguranțe, unei stări de angoasă existențiale colective prin
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
În discuție valoarea persoanei umane. Vom pleca de la prezentarea câtorva exemple care să clarifice și să justifice totodată argumentarea noastră. Orice suferință psihomorală este resimțită, În planul conștiinței, atât ca durată, cât și ca Întindere În raport cu persoana respectivă. Suferința este interiorizată și trăită ca o experiență a simțului interior al individului, desprins de orice experiență. Modalitatea În care este simțită această suferință se poate prezenta fie ca durere, fie ca anestezie. Aceste senzații dobândesc Însă, dincolo de semnificația lor senzorială, o conotație
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
exterioară. Ea este o stare de corespondență reciprocă Între cei doi, acordul pe care-l dă starea de intimitate prin care eu Îl recunosc În mine pe celălalt, iar celălalt mă recunoaște pe mine În el, ca niște ființe reciproc interiorizate. Prin iubire, eu simt că aparțin celuilalt și că celălalt Îmi aparține mie. Dar această comuniune sufletească și morală dintre două persoane nu anulează eurile lor. Fiecare Își păstrează propria sa identitate, dar, prin prezența celuilalt În el, se Îmbogățește
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
a se mai Întoarce vreodată, iar eu nu-l pot ajuta cu nimic. El dispare din câmpul meu perceptiv, rămânând numai În memoria mea, pe care conștiința o reactualizează. Durerea morții lui este resimțită prin faptul că el a rămas interiorizat persoanei mele, fără Însă a-l mai putea avea ca o prezență activă, ca pe o persoană fizică, În exteriorul meu. În acest moment, eul meu Își va pune problema propriei sale morți, când nici eu nu voi mai fi
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
cînd cunoștințele transmise s-au șters, continuă să se facă simțite efectele sale în comportament, sub forma unei dispoziții generale, durabile și transpozabile" (4, apud 5, p. 128). Habitusul, odată format, va perpetua în diferite practici principii ale arbitrariului cultural interiorizat, reproducînd arbitrariul cultural dominant. Din perspectiva acestei analize, educația ca instrument al continuității istorice reproduce arbitrariul cultural dominant prin mecanismele formării habitusului. Realizînd reproducția culturală, acțiunea pedagogică perpetuează, astfel, raporturile de clasă. Un rol important în îndeplinirea funcțiilor școlii îl
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
și "dinamic" al oricărei realități. Socialul este, pentru el, o creație concertată, reînnoită și continuu întreținută prin intenția, limbajul, activitatea și practicile actorilor în toate sferele lor de acțiune. Din acest punct de vedere, curentul neagă orice putere preeminentă regulilor interiorizate care ar acoperi și ar unifica pe deplin conduita actorului într-un etos, pentru a deplasa asupra indivizilor înșiși capacitatea de a "fabrica" ordinea normativă căreia i se supun sau pe care o fac să evolueze după circumstanțe, mizele aflate
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
exotice boreale, astrale, onirice), metempsihoza, copacul sacru, codrul, floarea albastră, pasărea, lumina etc. - Literatura creează eroi excepționali (atipici) puși în situații de excepție. Personajul romantic (geniul, magul, îngerul, demonul, daimonul, Lucifer, Prometeu, Hyperion) este sentimental, imaginativ, visător, contemplativ, dilematic, solitar, interiorizat, însetat de absolut, răzvrătit, dinamic etc. Reprezentanți: - Lirica romantică: Alphonse de Lamartine, Alfred de Vigny, Alfred de Musset, George Gordon Byron, Percy Bysshe Shelley, William Wordsworth, Heinrich Heine, Novalis, Giacomo Leopardi, A. S. Pușkin, Mihail Lermontov etc. - Proza: Victor Hugo, Walter
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
adevărul. Jenă, tulburare, rușine Aceste emoții sunt reveleatoare pentru o culpabilitate manifestă sau latentă, adică conștientă sau inconștientă. Ele sunt inspirate de supraeul subiectului. A fi jenat ori a-i fi rușine dezvăluie un conflict între pulsiuni și conștiința morală interiorizată (supraeul). Scena onirică trimite pe cel ce visează la lucrurile interzise din viața lui, la limite și la educația morală, socială și religioasă pe care a primit-o. În funcție de scenariul visului, acesta poate conține natura și intensitatea conflictului, îi poate
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
are reacții emoționale vii și rapide, pare deseori indiferent, vorbirea este monotonă, dar egală, își păstrează calmul în situații dificile. * Melancolicul este cea mai slab temperament din punct de vedere a energiei psihice, individul prezintă o sensibilitate accentuată, este timid, interiorizat și nehotărât, are o slabă rezistență la eforturile intelectuale, precum și o scăzută capacitate de concentrare, se adaptează greu la situații noi, cu mare dificultate dezvoltă relații de prietenie cu ceilalți. În practică, tipurile temperamentale pure apar foarte rar; cel mai
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
a unei comunități, vocația este purtătoarea posibilității de înnoire și agentul înfăptuirii ca atare a noului. Această ordine posedă în ea însăși dispoziția către o anumită direcție de evoluție. Prin urmare, vocația trebuie definită și în raport cu această dispoziție, care, odată interiorizată vocațional (asimilată de vocație) devine ideal. Imaginea teoretică a idealului este apropiată de cea a legii morale kantiene. Asemenea acesteia, el are o finalitate și "întrupează "ceea ce trebuie să fie", nu ceea ce este"237. Idealul însă este încadrat într-un
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
cercuri americane are ceva de-a face cu senzația că autorul nu e un american veritabil. Eu cred însă că tocmai aici găsim una din cheile formidabilei pătrunderi a criticii lui Bloom: o disonanță cognitivă fertilă și perspicace, o diferență interiorizată și reflectată, de bună-credință în ciuda retoricii nemiloase, de luat în seamă în ciuda faptului că Bloom este, în multe privințe, un excentric. Așa îl văd eu: un erudit într-o lume pentru care erudiția nu contează; un dandy provincial, prizonier pe
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
macabre (Necrofilul, Prințul Ral), Al. Obedenaru, cu desfășurările sale în fantastic și bizar (Cadavrul și scheletul), se numără printre imitatorii marelui poet francez. Sub influența lui Baudelaire apare (la Mircea Demetriade mai ales) o poezie a spleenului. Peisajul devine proiecție interiorizată și evocă tărâmurile visului. Regresia în trecut ajunge la identificarea cu stări vechi (avataruri), în decorul epocilor revolute. Călătoria e fie nedefinită, fie exotic îndepărtată. Se cultivă o poezie a pietrelor prețioase. Explorarea universului floral incitând la fiori, extaze, sinestezii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287826_a_289155]
-
cu cei aproape 4 milioane de membri, se transformase dintr-un detașament de comando într-o organizație de tip sindical, un fel de informă armată de pifani care se târăște alene prin praf, tot astfel și represiunea devenea o realitate interiorizată, asimilată la nivelul întregii societăți. Conceptele "revoluționare" lansate de Ceaușescu "societatea socialistă multilateral dezvoltată" și mai ales "partidul centru vital al întregii societăți" exprimau prea bine, dincolo de pompozitatea vacuă a vorbelor, această realitate a unei societăți invadate din interior de
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
și armonie; (!!) cum este însăși natura; de unde rolul terapeutic al pastelului; - pastelul propune evocarea naturii, a anotimpurilor, a unei anumite geografii poetice; - contemplarea naturii sub aspecte diverse (deci: prilejul unei strări de extaz, dar și de meditație); - peisajul este poetizat, interiorizat, asumat; deci, ridicat la expresia unei valori psihice, sufletești; de aceea tabloul naturii este realizat cu o sensibilă și delicată plasticitate; putem vorbi de o pluralitate perceptivă și asociativă; - exteriorul peisagistic și interiorul conștiinței dau adesea sugestia unui registru unic
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
echilibru" social relativ, caracterizat, în principal, prin relații de armonie și acțiune cooperantă între indivizi. În același timp, integrarea socială realizează apartenența și participarea (neimpusă) a individului la un set de norme, valori și atitudini comune ale grupului, care odată interiorizate și apoi exteriorizate de indivizi în comportamente explicite, generează întărirea solidarității de grup. 5.1. Teorii ale socializării și dezvoltării Oamenii de știință din domeniul socialului au elaborat o serie de teorii despre cum are loc procesul de învățare a
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
regulile și judecățile organizate ale unui grup întreg. Astfel, individul ajunge la formarea "conștiinței de sine", care la fel ca "imaginea de sine", reprezintă "rezultatul meditației asupra propriei persoane" (Iluț Petru, 1997, p. 58). Când acest punct de vedere devine interiorizat atunci Altul generalizat înseamnă recunoașterea societății ca atare și totodată atingerea stabilității, a consistenței și continuității autoidentificării, a imaginii de sine, a eului (sinelui) în sens larg. Copilul își reprezintă acum o identitate proprie nu numai vizavi de cutare sau
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
credea că personalitatea umană are trei componente: 1. Componenta "id" este parte inconștientă a personalității umane reprezentând moștenirea impulsurilor sexuale și agresive. Id dirijează plăcerea individuală. 2. Componenta "superego" este acea parte inconștientă a personalității umane reprezentând valorile și normele interiorizate. Superego este conștiința socială care contracarează impulsurile antisociale ale id-ului. 3. Componenta "ego" este acea parte conștientă a personalității umane care negociază și mediază între forțele opuse, id și superego. În contrast cu etapele psihosexuale ale lui Freud, un alt teoretician
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]