3,908 matches
-
și repetă de mai multe ori: "Bine! bine!" " Se îngroașă gluma; trebuie să fiu cu ochii în patru." Noroc că în dimineața următoare simți, trecîndu-și limba peste gingii, colțul primului canin. Cu o exagerată inocență i-l arătă infirmierei, apoi internilor, prefăcîndu-se că îi este imposibil să mai pronunțe ceva. Dar dinții apăreau repede, unul după altul. Până la sfârșitul săptămânii răsăriseră toți. În fiecare dimineață venea un dentist și-l examina, lua note pentru articolul pe care-l pregătea. Câteva zile
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
n-ar fi avut nevoie de ajutor. Ghicea, din privirile ei dezamăgite, că vestonul nu cădea prea bine "e prea strâmt în umeri", spuse, și cravata, albastră cu mici triunghiuri cenușii, nu se asorta cu cămașa în dungi. Curând intră internul de serviciu. Începu să-l examineze, încruntat, cu atenție. - Se vede de la distanță că nu sunt hainele dumitale. Ai putea deveni suspect. Va trebui să-ți căutăm altceva. Doctorul Gavrilă spunea că are câteva costume de cea mai bună calitate
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
De la morții tăi, e altceva; le porți în memoria lor, așa, ca un suvenir... - N-are nici o importanță, spuse zâmbind. Azi, în orice caz, nu mai e timp. Poate cu altă ocazie, când o să mai trec pe aici... - Da, interveni internul, dar cu vestonul ăsta atragi atenția și riști să fii urmărit... - Dacă se pitește bine în fundul mașinii, poate nu se observă... Două ceasuri în urmă, coborî în curte, întovărășit de doctorul Chirilă, cel care îi era mai puțin simpatic pentru că
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
că în curând vom trece pe sub teii în floare. Acum ne apropiem de Șosea, adăugă după câtva timp. Și mai tîrziu: Să vedeți ce clădire frumoasă, cu arbori înalți și ce alee curată, cu pietriș, și scara de piatră vânătă... Internul îl privise tot timpul curios, tăcând încurcat. Mașina se opri în dreptul scării. - De ce nu coborîți? auzi o voce. - Așteptăm să vină plantonul, să dăm în primire, răspunse șoferul. În curând se auziră pași grăbiți pe pietriș și din spatele mașinii apăru
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și vor neapărat să stea de vorbă cu dumneata. Li s-a răspuns că, deocamdată, doctorii se opun oricărei vizite... Dar cât timp o să ne mai putem ascunde? Este probabil că la ora asta gazetarii și-au început deja ancheta. Internii și infirmierele au să le povestească tot ce știu, și multe altele pe deasupra. Și se vor găsi informatori și de aici, adăugă coborând ușor glasul. În privința fotografiilor, nu-mi fac iluzii: ai fost desigur fotografiat de nenumărate ori, plimbîndu-te prin
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
momente distincte ale celebrării sacramentale: între comunitate și preotul celebrant, între penitentul singular și preotul confesor. Pe tot acest parcurs, se menține un dialog coerent între Dumnezeu și om, începând în planul extern al vieții penitentului, trecând apoi la cel intern al acestuia, pentru ca în final să se întoarcă din nou la cel extern, al comuniunii ecleziale, care acum se bucură, în integritatea sa, de o nouă viață a harului. 3.3 Forma C, cu Ritualul reconcilierii penitenților cu mărturisirea și
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
de Medicină în funcție de factorul de reziliență al personalității (Fain & Schreier, 1989). Locul controlului Rotter (1966) este autorul conceptului de loc al controlului. La baza abordării sale se află teoria învățării sociale. El concepe locul controlului ca pe un continuum de la intern la extern pe care persoana se situează în funcție de credința sa cu privire la posbilitatea de a controla sau nu o anume situație. Persoanele care prezintă un loc al controlului intern consideră că propriile acțiuni și acțiunile celor din jur se află în
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
mână, ca să fac calea întoarsă. ― Vino cu mine, Tudor... ― Unde să merg? De ce nu-mi spui ce s-a întîmplat? E atât de grav? ― Liniștește-te, nu-i nimic grav. Are o fractură la piciorul stâng, așa mi-a spus internul de serviciu... ― Bine c-a scăpat cu atât. S-ar fi putut întîmpla mai rău. Totuși mă duc s-o văd. ― Nu te duce... Renunță, te rog. ― De ce? Doar pentru asta am venit... ― Ascultă ce-ți spun... Nu e bine
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
fractură. Mai prost stăm cu soțul ei..." "Cum, au fost împreună?" (Știam că-mi telefonasei mai devreme după ea și acest lucru m-a pus în încurcătură.) " Atunci zic, trebuie să fie o eroare la mijloc, nu-i sora mea..." Internul s-a mirat: "Nu vă interesați de soții Nenișor?" Ca să nu stârnesc o bănuială care ar fi pus pe Mihaela într-o lumină atât de urâtă, am mințit. Da, chiar de ei mă interesez... Nu sânt la rezerva 81?" "Da
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
interesați de soții Nenișor?" Ca să nu stârnesc o bănuială care ar fi pus pe Mihaela într-o lumină atât de urâtă, am mințit. Da, chiar de ei mă interesez... Nu sânt la rezerva 81?" "Da, da, la 81, a confirmat internul", iar eu am înțeles ce anume se întîmplase. ― Și ai văzut-o? Ai vorbit cu ea? ― Eu? De azi înainte n-o mai cunosc. Spunând acestea au podidit-o lacrimile. Dumnezeule! Alexa, femeia aceasta de granit, plângea pe stradă în
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
-i ofensator. Elena, cu chipul ei grav și senin, sta lângă Lina. Era acolo și Mini pe-aproape, pe care o ipnotiza reflexul vioriu al unui vitraliu. Nory, tot ne-astîmpărată, circula și aci și, cum nu putea tăcea, șoptea cu internul Romulus de la Filantropia. Sia zăcuse la Maternitate, dar Romulus știa amănunte. Un caz greu și rar! Altfel profesorul G. n-ar fi dat greș . Conformație falsă ... o dublă cale vaginală. Un plasament rău, totul 273 Io Fecioarale despletite, Concert din
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
întins de trei ore în pat, în blestemata aia de infirmerie, în timp ce încercau să-i împingă dinții la loc. Îl tot sunau pe un dentist, dar acesta nu răspundea, posibil pentru că era la vânătoare în timpul week-end-ului, după cum îi explică un intern. Îi plăcea carnea de elan. Avea gust bun. Elan! Pe Brad îl durea groaznic gura. Așa că îl lăsară acolo, cu pachete de gheață pe față și cu falca plină de novocaină. Reuși, cumva, să adoarmă. A doua zi dimineață, umflătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
tău, din care să alegi. Oameni cu care ai ce vorbi, nu puștani de douăzeci și trei de ani, proaspăt debarcați printre noi. — E o idee grozavă, spuse Diane. Doar că mi-ar da cam mult de furcă. — Angajează un intern să-i sorteze. Acreditări, referințe, eu așa am Început. — Ești imposibilă, m-ai terminat cu ideile tale, chicoti Diane. Dar veselia Îi pieri când veni nota de plată. Dintr-un motiv necunoscut, ospătarul așeză nota mai aproape de Kitty, iar Diane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
că trebuia, tot el, să descopere elemente de elită menite să devină cadrele Republicii, Învățătorul Îi convinse pe părinții lui Martin că soarta fiului lor se va juca obligatoriu În afara Corsicii. În 1894, primind o bursă, băiatul intră deci ca intern la liceul Thiers din Marsilia (bine descris de Marcel Pagnol În amintirile lui din copilărie, care, pentru excelenta reconstituire realistă a idealurilor fondatoare ale unei epoci prin evoluția unui tânăr dotat provenit dintr-un mediu defavorizat, aveau să rămână până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
folosirea cuptorului electric și a izolat siliciul și fluorul. Tatăl lui Bruno ajungea la liceu exact Înainte de masa de la ora șapte. De obicei, Bruno nu izbutea să mănânce decât la prânz, când mâncau și elevii semi-interni; seara, rămâneau numai Între interni. Erau mese de opt locuri, primele fiind ocupate de cei mari. Aceștia se serveau din belșug, apoi scuipau În mâncare ca să-i Împiedice pe cei mici să se atingă de restul. Duminică după duminică, Bruno ezita să-i vorbească tatălui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Îmbrăcaseră; Într-o liniște mormântală, Îi priveau pe infirmierii care o ridicau pe Christiane, o așezau pe o targă. Bruno urcă lângă ea În ambulanță; erau foarte aproape de Hotel-Dieu. Bruno așteptă câteva ore pe coridorul cu linoleum pe jos, apoi internul de gardă veni să-i vorbească: Christiane dormea; viața nu-i era În pericol. În duminica următoare, fu operată: i se prelevă măduvă osoasă; Bruno reveni pe la ora șase. Se Înnoptase, o ploaie măruntă și rece cădea peste Sena. Christiane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
facă. Dar mi‑a explicat că a fost mai ușor să care bagajele decât să intre În legătură cu spitalul. La nici unul dintre apelurile ei nu a primit vreun răspuns. În zilele de sărbătoare, când medicii sunt liberi, s‑ar presupune că internii le țin locul. - Ei, nu‑i chiar atât de urgent cum crezi, am liniștit‑o eu. Ai să vorbești mâine cu doctorii. Dar pentru Rosamund era limpede că nu știu ce spun. Dacă aș mai fi rămas În Saint Martin, aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
el și trăncăneam de zor. Și Rosamund părea mulțumită și emoționată. Era prima mea seară „la etaj”, și nu urma să fiu expediat la Îngrijirea cronicilor ca să mă refugiez Într‑o viață de invalid. Când am fost transferat la etaj, internul de la neurologie m‑a supus unui examen preliminar. Istoria mea medicală, adunată Într‑un dosar gros, se găsea În biroul surorilor. În timpul săptămânilor de criză, Rosamund ținuse un jurnal al ei, așa Încât internul a chestionat‑o și pe ea. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
invalid. Când am fost transferat la etaj, internul de la neurologie m‑a supus unui examen preliminar. Istoria mea medicală, adunată Într‑un dosar gros, se găsea În biroul surorilor. În timpul săptămânilor de criză, Rosamund ținuse un jurnal al ei, așa Încât internul a chestionat‑o și pe ea. În aceeași noapte, doctorul Bakst, neurologul șef, și‑a făcut apariția la ora douăsprezece și a interogat‑o și el pe Rosamund. Sărmana tocmai adormise În fotoliul de lângă patul meu. Eu fusesem tratat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
pe văile Bârladului și afluenților săi, s-a produs o creștere demografică semnificativă pentru secolele VIII-XI, dar modestă în raport cu restul teritoriului Moldovei. Indicele demografic al ultimului interval amintit a oscilat din cauza factorilor pozitivi sau negativi (ambient politic liniștit, frământări militare), interni (condiții fizico-geografice propice unui habitat) sau externi (pătrunderea triburilor turanice). Cercetările arheologice, îndeosebi din a doua jumătate a secolului trecut, au dovedit intensitatea locuirii umane în majoritatea formelor de relief ale spațiului est-carpatic românesc, prin descoperirea unui număr apreciabil de
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
devotament inocent. Viața i se păru plină de sens și se aruncă cu voluptate în studiu. Mergea din proprie inițiativă la spitale, făcîndu-se invitat de câțiva colegi înaintați, și, prin câteva observații aruncate în discuția profesională dintre medicul-șef și interni, medicul fusese așa de surprins de cunoștințele premature ale tânărului, încît Felix devenise un musafir tolerat în chip excepțional să se amestece printre internii care asistau la vizită. Se putea prevesti de pe acum primirea ce avea să i se facă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de câțiva colegi înaintați, și, prin câteva observații aruncate în discuția profesională dintre medicul-șef și interni, medicul fusese așa de surprins de cunoștințele premature ale tânărului, încît Felix devenise un musafir tolerat în chip excepțional să se amestece printre internii care asistau la vizită. Se putea prevesti de pe acum primirea ce avea să i se facă atunci când ar fi sosit epoca internatului. Vizita îndeosebi pe neurologi și psihiatri, pe doctorul Marinescu de la spitalul Colentina, savant căruia îi plăcea să fie
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
a profesorului și într-o odaie alăturată, încît Felix venea, fără să supere pe nimeni, în orele de consultație ale acestuia. O dispoziție a profesorului, care era și medic-șef al ospiciului, îi îngăduise să intre ziua în orice secție. Internii îl priviră cu mirare, cu falsă ridicare din umeri, apoi se supărară. Alături de ei era și mediculsecund, om mediocru, care îngreuia oricărui cercetător observațiile, sub motiv că pacienții sunt tocmai în studiul lui, în realitate din invidie sterilă față de aceia
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și mediculsecund, om mediocru, care îngreuia oricărui cercetător observațiile, sub motiv că pacienții sunt tocmai în studiul lui, în realitate din invidie sterilă față de aceia care, publicând, se făceau cunoscuți și amenințau să pătrundă la Universitate. - Ascultă, domnule, zise un intern într-o zi lui Felix, ce cotrobăiești dumneata pe aici? Eu nu pricep cine ți-a dat dumitale voie să vii în spital. Internul, afectând suspiciuni mari, chemă servitorii, chemă portarul. Aceștia spuseră că au ordin de sus. Internul strâmbă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
aceia care, publicând, se făceau cunoscuți și amenințau să pătrundă la Universitate. - Ascultă, domnule, zise un intern într-o zi lui Felix, ce cotrobăiești dumneata pe aici? Eu nu pricep cine ți-a dat dumitale voie să vii în spital. Internul, afectând suspiciuni mari, chemă servitorii, chemă portarul. Aceștia spuseră că au ordin de sus. Internul strâmbă din nas, dar nu se dădu bătut. - Bine, bine, ți-o fi spus să vii o dată, așa, dar nu în fiecezi. Eu am aici
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]