757 matches
-
dintre subiectele aprinse, care sau aflat pe ordinea de zi , detasându-se un grup destul de numeros, cel al Zimmerwaldienilor, care se vor detașa după 1919 de dispozițiile Moscovei. Nu întâmplător, conducătorii Komintenrului numeau pe cei din acest grup ca ”reprezentanți ai Internaționalei falimentare” Despre atitudinea antirăzboinică a socialilor și social democraților vorbesc articolele publicate în ziarele și revistele de stânga. Cel mai important cotidian al Partidului Social Democrat, ”România muncitoare”, își va schimba numele în ”Jos războiul!” În paginile acestui cotidian erau
Rădăcinile socialismului românesc by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/91629_a_92995]
-
Perrin, 2007]) • China; Conflictul chino-sovietic; Deng Xiaoping; Marele salt înainte; Laogai; Marele marș; Mao Tzedun; Primăvara de la Beijing; Revoluția culturală; Zhu En Lai. ANTONIO ELORZA, profesor de științe politice la Universitatea Complutense din Mandrid, specialist în problemele comunismului spaniol, ale Internaționalei Comuniste și ale ETA. A publicat în Spania numeroase lucrări referitoare la aceste domenii • America Latină; Castro; Dimitrov; Războiul civil din Spania; Internaționala Comunistă; Kominform; Revoluția garoafelor. OLIVIA GOMOLINSKI, istoric și specialist în limbi slavice. A susținut o teză despre liderul
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
exemplul regicidului din Franța, Lenin ordonă masacrarea țarului și a familiei sale, în iulie 1918. Ca și în Franța, asasinarea suveranului este un element major al declanșării războiului civil* național. în sfârșit, expansionismul revoluționar hrănește internaționalismul*, crearea în 1919-1920 a Internaționalei comuniste*, care cheamă la război civil internațional, își are originea în faimosul decret votat de Convenție în decembrie 1792: „Națiunea franceză declară că va trata ca dușman al poporului pe oricine care refuzând libertatea și egalitatea, sau renunțând la ele
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
fie îndreptată atât contra popoarelor URSS, cât și contra statelor necomuniste. începând cu anul 1927, propaganda* reia sau dezvoltă o psihoză de război* și de război civil*, exploatând tensiunile cu occidentalii, provocate de activitățile de subversiune și de conspirație* ale Internaționalei comuniste*: Marea Britanie rupe relațiile sale diplomatice cu Moscova, iar Franța cere rechemarea ambasadorului sovietic Rakovski. Deja Stalin dezvoltă teza potrivit căreia „dușmanul de clasă” și-a infiltrat agenții în rândurile partidului. în același timp, el obține capitularea Bisericii ortodoxe, mitropolitul
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Acțiunile Armatei Roșii au și ele o legătură cu revoluția mondială.” Pentru Stalin, modalitățile unei noi expansiuni a comunismului vor fi foarte diferite de cele la care a recurs Lenin* după 1917. Nu mai poate fi vorba de încredințarea revoluției Internaționalei Comuniste, dizolvată în mai 1943. Acum, strategia și tactica sunt asigurate direct de PCUS* și de departamentul său internațional. Luarea puterii și expansiunea sistemului comunist impun împletirea fermității în privința obiectivelor propuse a fi atinse cu suplețe în privința mijloacelor de realizare
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
acestor partide - în Uruguay (1921), în Chile (1922); 2) anarhosindicalismul: în Mexic (1919) și în Brazilia (1922). Urmează Cuba* (1925), Peru și Paraguay (1928), Columbia (1930), Venezuela și Costa Rica (1931). în primii ani, orientarea acestor partide este inspirată din hotărârile Internaționalei Comuniste (IC), după modelul a două documente: unul din ianuarie 1921, „Despre revoluția în America, apel adresat clasei muncitoare din cele două Americi” și celălalt, din ianuarie 1923, „Către muncitorii și țăranii din America de Sud”. Aceste texte trasează luptei revoluționare sarcini
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Marx* ea trebuie să treacă în mâinile statului. Proudhon reproșează Ligii Comuniștilor faptul că ea dezvoltă ideea de dictatură a proletariatului, care ar antrena dominația unui grup social asupra celorlalte și că ar fi contrară principiului dreptății. Polemica reizbucnește în cadrul Internaționalei I-a (AIT), între Marx și Mihail Bakunin, adevăratul creator al anarhismului; acesta denunță „pseudostatul popular (care) nu va însemna nimic altceva decât guvernarea despotică a maselor populare de către o nouă și foarte restrânsă aristocrație de adevărați sau de pretinși
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
dar și pe Stalin*. Prima reacție vine de la Paris unde, în fața revoltei extremei dreapta, socialiștii comuniști, sindicaliștii și republicanii se mobilizează în februarie 1934. în mai-iunie, Stalin modifică atât politica sa externă* - apropiindu-se de țările democratice -, cât și linia Internaționalei Comuniste* (IC). PCF* este însărcinat să experimenteze o alianță cu socialiștii - tratați până acuma ca „social-fasciști” - care va deveni politica Frontului Popular, lărgit astfel încât să cuprindă și Partidul radical și pe republicani. Pusă în practică în 1934, teoretizată în 1935
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
interesează îndeaproape de „modul de producție asiatic” - al cărui prototip ar fi India - și care, pentru Lenin*, ilustrează exploatarea „sălbatică” a coloniilor de către imperialiști și deci posibilitatea pentru capitalismul din metropole de a-și menaja propriul proletariat. încă de la crearea Internaționalei Comuniste* (IC), Lenin are percepția caracterului exploziv al elementului național în coloniile sau semicoloniile din Asia, și el consideră că forțele comuniste trebuie să se alinieze cu mișcările naționaliste* burghezo-democratice. Totuși, Congresul Popoarelor din Orient, ținut la Baku în septembrie
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
disciplinați ai unei conduceri foarte centralizate care preconizează declanșarea unei insurecții pentru a pune mâna pe putere și a instaura o dictatură care să permită construirea socialismului* și apoi a comunismului. Principalul său preopinent, Iuri Martov, ca marxist ortodox al Internaționalei a II-a, considera, dimpotrivă că revoluția în Rusia trebuie să treacă printr-o fază „burgheză” și că partidul trebuie să fie o organizație care să recruteze membri din păturile cele mai largi, să activeze pe cât posibil în legalitate și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
țară” poate fi asimilată cu o formă a coexistenței pașnice, Stalin preferă să pună accentul pe riscurile unui război cu puterile capitaliste. Referirile la coexistența pașnică nu reapar decât cu începere din 1934, după faza luptei „clasa contra clasă” a Internaționalei Comuniste* și după victoria nazismului în Germania. Ea se traduce atunci prin stabilirea are relații diplomatice cu SUA, prin intrarea URSS în Societatea Națiunilor sau prin tratatul de asistență mutuală franco-sovietic. Răsturnarea alianțelor URSS în 1939 și semnarea pactelor germano-sovietice
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
căror teoreticieni se reclamă de la arta „de comandă socială” și de la „arta industrială”, și neagă formele tradițională de artă în favoarea „artei faptului”. Krucennih, Pasternak, Rodcenko, șclovski fac partea din mișcare, iar Tatlin concepe în 1920 macheta unui monument spre slava Internaționalei comuniste*; alți sunt și ei aproape de acest obiectiv - cineaștii Eisenstein, Vertov, Kuleșov. în paralel, în 1920, iau ființă la Moscova Atelierele Superioare de Artă și Tehnică (VKHOUTEMAS), cuprizând opt facultăți de pictură, arhitectură, design etc, sub direcția lui Rodcenko. Colaborează
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
conform procedurilor democratice dar defavorabile bolșevicilor*. El se resemnează tactic cu emergența unei „democrații sovietice” înainte de a deschide larg calea domniei exclusive a Partidului Bolșevic asupra statului și a societății. Profitând de Revoluția din Octombrie* și de stalinizarea ulterioară a Internaționalei comuniste*, se oficializează un prototip de edificare a socialismului care calcă în picioare principiile democratice și care, după cel de-al doilea război mondial, devine etalonul de referință în fața căruia trebuie să plieze ansamblul statelor membre ale sistemului comunist mondial
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
crize în 1953, 1956, 1968 și în anii 1980, democrațiile populare și-au redobândit independența în toamna 1989 și cele mai multe dintre ele sunt în prezent membre ale Uniuni Europene. Elaborat în toamna anului 1936, după Congresul al VII-lea al Internaționalei Comuniste* (IC) și în cadrul războiului din Spania* de către liderii IC - G. Dimitrov* și P. Togliatti -, conceptul de „democrație de tip nou” era destinat să fondeze în teorie o tactică* politică care afirma posibilitatea concilierii democrației parlamentare cu trecerea pe cale pașnică
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
eliberat și, în mai 1919, ia parte activă la transformarea stângii social-democrate în partid comunist, devenind, în 1920, unul din cei 50 de deputați ai acestuia. După întâlnirea cu Lenin, el participă la cel de-al III-lea Congres al Internaționalei Comuniste* (IC) și, în 1922, la cel de-al II-lea Congres al Internaționalei Sindicale Roșii (ISR). Dimitrov își însușește ideea unui front unic muncitoresc-țărănesc contra loviturii de stat militare din iunie 1923, dar PC bulgar răspunde chiar printr-o
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
comunist, devenind, în 1920, unul din cei 50 de deputați ai acestuia. După întâlnirea cu Lenin, el participă la cel de-al III-lea Congres al Internaționalei Comuniste* (IC) și, în 1922, la cel de-al II-lea Congres al Internaționalei Sindicale Roșii (ISR). Dimitrov își însușește ideea unui front unic muncitoresc-țărănesc contra loviturii de stat militare din iunie 1923, dar PC bulgar răspunde chiar printr-o insurecție, pe 22 septembrie. Eșecul acesteia îl obligă pe Dimitrov să fugă, fiind condamnat
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
-lea Birou al Armatei Roșii*, condus de vechiul bolșevic Ian Berzin și devenit în 1919 GRU. Dar acesta primește în curând sprijinul a două noi structuri: INO - organ de spionaj al poliției politice -, și OMS - organ pentru legături clandestine al Internaționalei Comuniste* (IC). Informațiile căutate sunt clasice: istorice, biografice, politice, militare, economice și tehnologice. Bineînțeles, toate rapoartele urcă înspre Biroul Politic. în anii 1920, aceste servicii recrutează numeroși comuniști străini - în numele apărării URSS și a revoluției mondiale - ceea ce provoacă scandaluri răsunătoare
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
s-a încheiat primul război mondial, și un val revoluționar străbate Europa. Tensiunile generate de război, „marea lumină venită de la Răsărit” (Romain Rolland) și voința lui Lenin de extindere a revoluției bolșevice se află la originea creării, în 1919-1920, a Internaționalei comuniste* (IC) și a diferitelor PC. De altfel, Lenin nu consideră ca durabil succesul revoluției din Rusia fără o basculare revoluționară a Germaniei industrializate, pe care speră s-o provoace trimițând, Armata Roșie*, în vara anului 1920, împotriva Poloniei. Numai
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
1941 și 1945, femeile participă activ la efortul pentru război. în spatele frontului, ele ocupă locurile rămase vacante - 57% din mâna de lucru neagricolă în 1943. De asemenea, ele sunt solicitate și cu scopuri propagandistice* în Comitetul Antifascist al Femeilor al Internaționalei Comuniste*, animat îndeosebi de Clara Zetkin -, din care face parte și Ana Pauker, viitor secretar al PC român. Anii de după război sunt plasați sub semnul celebrării familiei, în ciuda unui puternic dezechilibru demografic bărbați femei - în 1959, URSS încă mai avea
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
-se de izolarea avangărzii revoluționare, Lenin și apoi Stalin au dezvoltat o strategie de alianță care a luat forma ideologică, politică și organizațională a „fronturilor” - unit, unic, popular, național sau al păcii. Această strategie a fost o constantă a istoriei Internaționalei Comuniste (IC) iar apoi a mișcării comuniste internaționale. „Frontul”, în care comuniștii se străduiesc să-și asigure controlul, punându-l în slujba propriilor lor obiective, este cadrul în care ei încheie alianțe cu forțe mai largi decât cele ale partidelor
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
astfel: PCF trebuie să se aproprie de PS „așa cum mâna se apropie și se îndepărtează de găina pe care o jumulește”. Frontul unic are o dimensiune internațională. în aprilie 1922, o conferință îi reunește la Berlin pe reprezentanții IC, ai Internaționalei a II-a, precum și pe cei ai Internaționalei a doua și jumătate, cel mult o formă de recunoaștere reciprocă și care, intervenind la capătul unei perioade de confruntări adesea sângeroase, încetățenește ideea de bloc între frați momentan dușmani. Astfel, în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
așa cum mâna se apropie și se îndepărtează de găina pe care o jumulește”. Frontul unic are o dimensiune internațională. în aprilie 1922, o conferință îi reunește la Berlin pe reprezentanții IC, ai Internaționalei a II-a, precum și pe cei ai Internaționalei a doua și jumătate, cel mult o formă de recunoaștere reciprocă și care, intervenind la capătul unei perioade de confruntări adesea sângeroase, încetățenește ideea de bloc între frați momentan dușmani. Astfel, în noiembrie 1925, Manuilski convinge PCF să accepte principiul
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
mai ales, după 1929, sub impulsul său și al clanului său, se dezvoltă un cult al personalității tot mai neînfrânat, care-l tămâiază pe liderul carismatic ca pe un semizeu în viață, și care se răspândește cu rapiditate în ansamblul Internaționalei Comuniste. Pe 14 aprilie 1937, Stalin concretizează toate puterile într-o structură informală care scutcircuitează organismele existente, și se dotează cu două comisii permanente. Prima, însărcinată cu chestiunile secrete, inclusiv în politica externă*, este compusă din Stalin, Molotov, Kaganovici și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
început să militeze contra colonialismului, îndeosebi cu ocazia conferinței de la Versailles, în 1919, la care el prezintă Revendicările poporului anamit. Dar destinul său ia o întorsătură capitală în 1923, atunci când pleacă la Moscova. Reperat de Dmitri Manuilski, unul din liderii Internaționalei Comuniste*, el este mai întâi afectat pe lângă Krestintern, iar apoi trimis în misiune în China și în Europa. în 1930, el unifică micile grupuri revoluționare vietnameze pentru a fonda PC vietnamez care, la ordinele Moscovei, își ia numele de PC
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
permis să intervină în întreaga lume prin intermediul partidelor comuniste, simple secții naționale ale IC, și formării, între 1920 și 1939, a unei generații de cadre comuniste staliniste care a asigurat, până în anii 1970, stabilitatea mișcării în dimensiunea ei mondială. Crearea Internaționalei Comuniste - sau Internaționala a III-a, sau Komintern - se înscrie în tradiția de internaționalism* a mișcării socialiste europene. Asociația Internațională a Muncitorilor sau Internaționala I-a a luat ființă la Londra pe 28 septembrie 1864; în august 1889 a fost
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]