1,806 matches
-
degrabă, filosoful-poet Coriolan Păunescu și anunțăm public, că volumul său a fost propus pentru și a fost încoronat cu Premiul revistei „Convergențe Spirituale”, pe anul 2014. Prof. univ. dr. Vasile Burlui Prof. univ. dr. Constantin Marinescu Referință Bibliografică: În loc de recenzie Interogație finită / Pompiliu Comsa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1493, Anul V, 01 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Pompiliu Comsa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
ÎN LOC DE RECENZIE INTEROGAȚIE FINITĂ de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375965_a_377294]
-
din nou acea clasică expresie de energie gravă, de asprime disprețuitoare, pe care o întâlnim la atâtea dintre chipurile de Daci de pe Columna lui Traian”). Răspunsul ni-l oferă autorul în același stil în care informația exactă se îmbină cu interogația retorică, exclamația retorică, persuasiunea. „Dacia era în antichitate țara locuită de geto-daci, care erau împărțiți într-un număr mai mare de triburi și ocupau un teritoriu cuprins între râul Tisa (vest), râul Nistru și Marea Neagră (est), Dunăre ( sud), și Carpații
2, PROF. ANICA TĂNASĂ, de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375060_a_376389]
-
Dacă arhitema ei este ființa, adică sinteza de nepătruns dintre viață și moarte, atunci e firesc să acopere, pe cât posibil, tot spațiul și timpul în care se manifestă ființa, precum și toate soluțiile propuse de filosofii, de religii etc., la această interogație” (p. 573-574). În acest sens este scris de fapt și eseul hermeneutic Eugen Dorcescu sau vocația vectorială a Nirvanei (p. 459-594), îndelung chibzuit, cu acribie și cu har erudit caligrafiat. Mirela-Ioana Borchin antologhează selectiv și cu atenție poezia lui Dorcescu
EUGEN DORCESCU: POEZIA CA EXISTENȚĂ REFLEXIVĂ – SĂVÂRȘIRE ÎNTRU DESĂVÂRȘIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372554_a_373883]
-
care el n-o știa și nici n-o fredonase vreodată. I se părea din nou că era întrerupt de acea hălăduială feerică care-i întreținuse atâtea aprinderi suave și că o voce calmă, egală, revine, puțin afectată de interesul interogației, poate chiar disimulată de un rost anume. „ Băiete, zicea „moș” Dâră, acolo pe unde vei fi călcat tu cu gândul, n-ăi fi văst' acul cu care împungi chimirul, cojocul și opincile lu' unchiu'?! Neprimind un răspuns, repetă întrebarea dar
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
ipochimenii ce evoluează în aceste texte cu statut ambiguu, plurivalent (Estera, Rubik, Pubi, Candia, Ferencz-baci, Tony Lazăr, Grandpa, Bătrâna din gară etc.). Un atare individ (aidoma prozei care-l găzduiește) nu este, în esență, altceva decât o permanentă și tragică interogație, adresată misterului, Ființei: “Dumnezeu nu-i iubește pe cei singuri ca ea, de ce i-ar asculta rugăciunea?” (Se numea Quattrofolium). Aici e paradoxul: Maria Nițu afirmă că nu crede (“...religia mea e singurătatea”, p. 172), dar trăiește într-o lume
EUGEN DORCESCU, PROZA UNEI LUMI INTERMEDIARE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374703_a_376032]
-
o literă făr' de care nu te pot iubi, sarea pământului e-o dulce rană!” O construcție oximoronică, prin care se exprimă un proces inițiatic îi relevă cititorului noi sensuri: „Gustul amar al fericirii mă-nvinge! Sarea sărutului doare!” Savoarea interogației este cu atât mai plăcută, cu cât asocierea termenilor este mai neașteptată: „În această supunere a sufletului mă mai vrei sare presărată pe rana foamei de tine?” Trecând la elemente și simboluri din regnul vegetal, vom fi impresionați de paleta
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
suscită demult stimă și admirație. Un asemenea text, ca și cel dedicat națiunii române, refuză clișeele și interpretările lineare, pentru a sugera explicații mai profunde. Istoria în ansamblu, ca și România postcomunistă, e plină de imagini în căutare de sens26. Interogația continuă pe care autoarea o pune la lucru pe seama acestei istorii nu poale fi decît stimulativă pentru alte analize și interpretări. Am atras atenția, aici, asupra cîtorva linii de interes, cu gîndul de a stîrni curiozitatea cititorului. Atîtea altele ar
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
formată în Franța și în Germania, o generație marcată de nevoia legitimă de a ieși din tăcerea istoriei. Epoca fusese îndreptată spre glorie, dar acești romantici uitau că nu există glorie fără putere. Adevărata furtună identitară atinge însă generația interbelică. Interogația asupra identității schimbă scara valorică: românii au participat la războiul din 1914 și această angajare în aventura modernă avea să se soldeze prin recunoașterea saltului decisiv în modernitate. Or, lăsată în afara Conferinței de Pace din 1919, România ia cunoștință de
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
valahe. Și mai înainte de aceasta, împăratul bizantin Constantin VII Porphyrogenetul (912-956) întrebuințează numele de romani pentru a desemna pe protoromâni, pe care îi distinge de bizantinii romei. Legenda tradiție și istorie a statelor moldav și valah se deschide spre o interogație privind statutul acestor state și misiunea lor. Istoriografia română contemporană este în unanimitate de acord să recunoască faptul că doi factori au contribuit la nașterea statelor românești: dezvoltarea societății românești, care implica la începutul secolului al XIV-lea adoptarea unei
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
scrie Istrati în 1935. Acest mers cu pași mari de la începutul secolului pînă la deceniile de după război, acest parcurs refractar al lui Istrati și această experiență tragică a lui Racovski ajută la regăsirea măsurii unei atmosfere românești a anilor 1900. Interogațiile identitare se pun și se repun la scară locală, iar răspunsurile date în diversele domenii ale economiei, ale culturii și ale politicii nu sînt adesea decît o manieră reducționistă de a defini o cauză ca națională într-un mediu care
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
de a fi o mică putere, nefericirea de a se găsi la o margine de imperiu este respinsă. Sensul este acela al victoriei Spiritului, iar acest spirit este acela al Luminilor. După 1929, moderniștii resping deci referința obsesivă la național. Interogația intelectuală și existențială se bazează pe problematica umanismului față de noile barbarii pe care războiul le-a revelat și față de dominația unei tehnici al cărui triumf este asigurat de război. Unul dintre acești intelectuali este Benjamin Fondane, al cărui parcurs emblematic
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
care-i interzice să-și aroge scepticismul în locul confortului intelectual. Cioran oferă publicului din România anilor '30, Pe culmile disperării (1934), Cartea amăgirilor (1936), Lacrimi și sfinți (1937) și Schimbarea la față a României (1937). Obsesia sensului războiului, legată de interogația asupra relației individului cu moartea, asupra identității naționale care se deschide înspre măsura puterii și spre tragedia neputinței este aici prezentă: "Nu se poate concepe devenirea națiunilor fără războaie. Prin ele ajung națiunile la conștiința forței lor și tot prin
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
al României ca stat al muncitorilor. Acest gest este insular. El este o provocare, dar o provocare nefericită care conduce spre izolare. Este vorba de a dovedi științific, prin lucrările lingviștilor și istoricilor, că România este deasupra normelor, adică orice interogație, orice preocupare în privința nivelului este inadmisibilă. Întîrzierea în dezvoltare nu este acoperită, dar nu se mai poate considera că este degradantă, deoarece există o esență superioară a romanității. Patrioții intră în spațiul "protocronismului": măsura valorii este internă. Curentul se structurează
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Noica este purtătorul de cuvînt al condamnării modernității pozitiviste și tehnocratice. Retragerea și marginalizarea sa fac din el simbolul revoltei, polul unei rupturi aristocratice cu activismul cultural al administratorilor culturii din epoca Ceaușescu. Noica întruchipează un stil, o metodă de interogație, propunînd un crez cultural refondat: discipolii săi filosofi caută împreună cu el un catharsis axat pe problema timpului, a tradiției și a modernității. Există o nevoie de a regăsi rădăcina limbajului, adevărul tradiției, de a se dezaliena de fatalitatea constrîngătoare a
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
România și din Ungaria, care începe în 1988 un proces reformist, cîntărește greu în destabilizarea regimului românesc. Rolul jucat de Budapesta permite un dublu amestec, al Estului și al Vestului. Dezbaterea româno-ungară ajunge în sarcina CSCE. În acești ani, 1987-1989, interogațiile URSS-ului, care încearcă o modernizare autoritară lăsînd să se desfășoare o liberalizare anarhică, întîlnește prin evocarea comună a unui nou umanism, preocupările promotorilor dreptului din Vest. În Ungaria, dezbaterea asupra unui sistem pluripartit rămîne deschisă în perioada iernii 1988-1989
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
și pusă în fața unei realități care o depășește, o copleșește extatic, în sfârșit, o face capabilă de o experiență deconcertantă, însă revelatorie".28 M. Eminescu nu este numai un contemplator, ci un "homo interogator", cum l-a numit George Muntean. Interogația lui (acel "Cine ești?" din Memento mori) acționează ca o armă de luptă: ea violează spațiul extramundan extrăgând/relatând, în permanență, despre "semnele" ascunse după lințoliile pecetluite ale astrelor. Interogația este un "reper semiotic și principal instrument al reflexivității artistice
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
ci un "homo interogator", cum l-a numit George Muntean. Interogația lui (acel "Cine ești?" din Memento mori) acționează ca o armă de luptă: ea violează spațiul extramundan extrăgând/relatând, în permanență, despre "semnele" ascunse după lințoliile pecetluite ale astrelor. Interogația este un "reper semiotic și principal instrument al reflexivității artistice". Ea nu e "sterilizatoare, descurajantă, ci bărbătească, prometeică, asociindu-și spre a fi astfel, un cortegiu de emoții intelectuale".29 În fond ne-o demonstrează chiar notația poetului: "În fiece
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
căci ea este materia "piedicilor" pe care le ridică "în contra timpilor": "... Popoare rătăcind pe suprafața / Pământului cel dezolat, deșert ..." (Celsus, în Pacea pământul vine s-o ceară, ms. 2254). Istoricitatea sau omul istoric se dobândește, la M. Eminescu, printr-o interogație a unui eveniment care, deși situat cu precădere în trecut, prefigurează viitorul (chiar efemer): "Martirul, eroul și înțeleptul sunt numai trei forme ale unui și aceleiași identități: adevărul ... Pentru câteștrei există un sacrificiu pentru un lucru care nu sunt ei
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
întâlnirea cu auditorul” Aș mai adăuga acestor recomandări și următoarele: pregătiți bine discursul, adaptându-l la specificul evenimentului și al auditoriului; spuneți doar lucruri intersante, care să stimuleze atenția și interesul participanților; spargeți monotonia expunerii prin exemple interesante sau prin interogații, la care, evident, veți răspunde tot dumneavoastră; fiți atent la ,,pulsul” sălii, nu abuzați de răbdarea și de înțelegerea oamenilor: când aceștia se foiesc și încep să murmure, căutați să încheiați discursul; înseamnă fie că s-au plictisit, fie că
Managementul, marketingul educationl by Gheorghe Spiridon, Ana Mioara Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/1641_a_2943]
-
le vină rîndul la vot, la cabină, la ștampilă, așteptau răbdători, murmurau și dădeau, persuasivi, din mîini, puneau, vorba aia, țara la cale... 1 iunie De cîte ori îl văd trecînd pe sub ferestrele atelierelor din Armeană întruchipare dureroasă a tăcerii interogația retorică își face imediat loc, plină de indicibilă răzvrătire: pictorii sînt muți? Da. Or fi. Așa li s-a spus întotdeauna. Or fi muți pictorii, dar cîțiva din ei s-au născut să vorbească și au vorbit exact atunci cînd
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de ființe desprinse de agitația noastră nătîngă, are ceva din răceala expertă a medicului. Ochiul lor odihnit în sordidele saloane albe pare să distingă ceea ce noi, în vînzoleala browniană a tortuarului, nu mai putem distinge. Și atunci vine și momentul interogației: care-s bolnavii? internații ăștia în halate vineții, evadați o oră pe poarta spitalelor? sau noi, ăștilalți, externații? nu cumva, și internații și externații ne aflăm, cu toții, în același mare spital? Ieri, în poartă la Spiridon, unul în halat vinețiu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
științific al autorului, desfășurat vreme de câțiva ani prin bibliotecile și arhivele din țară și străinătate, oferind răspunsuri adecvate - temeinic susținute documentar și logic, cu obișnuitul de acum har al expresiei și cu particulara-i capacitate de persuasiune - câtorva obsedante interogații desprinse din problematica fundamentală a raporturilor internaționale, decelabilă și/sau aplicabilă Principatelor Române, înainte ca acestea să se fi constituit în stat național unitar și, evident, înainte de a-și fi dobândit suveranitatea, adică de a fi devenit subiect de drept
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
être enterré a Constantinople”. Să ai o ambasadă la Constantinopol și să nu verifici măsura în care bunele și nobilele intenții ale creștinilor au șansă de punere în practică ? Pisma i bumagi ale lui Petru I dau un răspuns pozitiv interogației noastre, numai că această verificare a fost circumscrisă mediilor din care proveneau doleanțele și promisiunile scrise țarului, de vreme ce ambasada lui Petru I era asemenea unei cetăți asediate, cu antenele rupte, cu orice cale de comunicație redusă la informatorii tăinuiți ai
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
adică drept un răspuns la chestiunile puse de istoria trăită. Aceasta este prisma prin care trebuie privite, credem noi, și problemele cruciale ale istoriografiei, pe care și le pune Alexandru Zub, odată cu alți predecesori și contemporani: cunoaștere-neputință, adevăr-militantism, istoria ca interogație (istoria problematizantă), dialogul istoricului cu durata, istoria globală și criteriile istoricului, istoria și reflecția permanentă la nivel individual și colectiv, istoria și carențele istoriografice etc. Într-un cuvânt, istoria înțeleasă ca un segment al științelor umane, „silită să intre în
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
individual și colectiv, istoria și carențele istoriografice etc. Într-un cuvânt, istoria înțeleasă ca un segment al științelor umane, „silită să intre în dialog cu tot ce ține, lato sensu, de sfera antropologiei”. Răspunsurile pe care Alexandru Zub le dă interogațiilor istoriografice sunt consecințe logice ale investigațiilor istoriste ale fiecărui semn de întrebare decupat dintr-un întreg niciodată static și, deci, schimbător. Miron Costin socotea - observă Al. Zub - că istoria reflectă imaginile trecutului în mod corect „ca într-o oglindă”, fără ca
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]