705 matches
-
pornind de la romanul omonim al lui Mario Puzo din 1969. Filmul începe cu o scenă pașnică de Crăciun dintr-un centru comercial, acum răscolită de o crimă. Scena a dat tonul pentru numeroase imitații, formînd o adevărată rețea de ralații intertextuale, dacă nu chiar un discurs cu totul nou. A fost preluată într-un serial de televiziune, Picket Fences, ca recunoaștere a modului cum Nașul a instalat o tradiție populară. Efectul va reveni din nou, într-un caz de discursuri eterogene
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
Dar aceste relații între sexe formează fundalul pentru alte elemente care devin supradimensionate în film. Astfel, figura Sophiei, care trimite la Cassie, alter ego-ul feminin și mai combativ al lui Tom, apare dramatic modificată în film față de roman. Fără relația intertextuală cu Tom pe de o parte, și contextul contemporan al punerii sub semnul întrebării a relațiilor dintre sexe pe de cealaltă, nesupunerea Sophiei devine o țintă ușoară pentru efecte vizuale ieftine. Spielberg o prezintă ca pe o femeie de proporții
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
în evaluarea estetică a "fidelității" față de sursă. Mai degrabă, considerînd romanul și filmul ca elemente inserate în mod egal în cultura unde funcționează, comparația permite articularea mesajului adresat audienței prin intermediul propriei construcții narative. Relația dintre ele este una de natură intertextuală, dar și interdiscursivă (vezi Cap. 1). Viziunea în limbă În final, aș dori să arăt importanța atenției în cazul vizualului, în special în cazul focalizării ca motor al narațiunii. În vreme ce romanul secolului al XIX-lea poate fi caracterizat ca făcînd
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
of International Politicas", Alternatives, 12(4). (1988) "Untying the Sovereign State: A Double Reading of the Anarchy Problematique", Millenium, 17(2). (1989a) "Living on Border Lines: Man, Poststructuralism and War", în J. Der Derian and M. J. Shapiro (ed.), International / Intertextual Relations: Postmodern Readings of World Politics (Massachusetts). (1989b) "Imposing International Purpose: Notes on a Problematic of Governance", în E.-O. Czempiel and J. Rosenau (ed.), Global Changes and Theoretical Challenges: Approaches to World Politics for the 1990s (Massachusetts). Ashley, R.
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
1987) A Thousand Plateaus: Capitalism and Schizophrenia (Minneapolis). Der Derian, J. (1987) On Diplomacy: A Genealogy of Western Estrangement (Oxford). (1989) "The Boundaries of Knowledge and Power in International Relations", în J. Der Derian și M. J. Shapiro (ed.), International/Intertextual Relations: Postmodern Readings of World Politics (Massachusetts) (2002) "The War of Networks", Theory and Event, 5(4) Derrida, J. (1974) Of Grammatology (Baltimore). (1978) Writing and Difference (Henley). (1981) Positions (Chicago). (1988) Limited Inc. (Evanston). (1994a) "Spectres of Marx", New
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
lingvistice moderne, filosofiei limbajului și neo-retoricii perelmaniene. În analiza discursului pamfletar din spațiul francofon (1868-1968), Angenot nu operează dihotomic între perspectiva descriptiv-formală asupra textului și perspectiva socio-critică asupra conținutului ideologic, pentru că orice scriere de acest gen "este traversată de vectori intertextuali" care generează o configurație și o structură specifice discursului pamfletar. "O metaforă susține teoreticianul poate fi la fel de politică precum un postulat explicit. Textul nu prinde sens decât în contiguitatea indefinită a altor discursuri"3. Pentru că orientări moderne precum poetica sau
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
destinatar particular (Angenot), iar lectorul, ca destinatar secund, indirect prin actul publicării. Adresarea formal-reverențioasă la persoana a doua plural traduce, din partea polemistului, nu doar intenția confruntării deschise, ci și termenii în care dorește să aibă loc această confruntare. La nivel intertextual, dialogismul relevă strânsa legătură dintre tipurile de enunțuri; de pildă, în cazul ironiei, ca metalogism predilect în polemica literară explicită, este, pe de o parte, valorificată dubla enunțare prin distanța dintre enunțiatorul și locutorul aceluiași enunț, iar pe de altă
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
al doilea exemplu la care ne-am oprit 191, acuza tranșantă funcționează ca un jalon referențial în corpul textului. Prin ea, pamfletarul execută, din interiorul povestirii hiperbolice, o mișcare de întoarcere în realitatea evenimențială. Strategia de fictivizare apare ca indice intertextual în pamfletul polemic: "La neamul românesc viețuiau alături doi profeți, apostolul Iorga și Cuza proorocul", iar acuza tranșantă are rolul de a reconecta lectorul la realitatea subiectiv asumată a polemistului: "Paginile Neamului Românesc erau o josnică insultă și constituiesc până
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
belonging to the francophone space (1868 1968), Angenot is not operating dichotomically between the descriptively-formal perspective on the text and the socio-critical perspective on the ideological content, due to the fact that any writing of this kind "is riddled by intertextual vectors" which generate a configuration and a structure specific to the pamphletic discourse. "One metaphor", the theorist states, "can be just as political as an explicit postulate. The text only receives sense in the indefinite contiguity of other discourses". Because
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
vechi și noi" ai proletariatului. "Urmele genealogice" ale creației lui Caragiale, reluate, revalorificate și amalgamate în creații artistice postcaragialiene sunt selectate din reprezentările ficționale, scenice și narative, prin criterii felurite. Reiterarea constituienților specifici "amprentați" comic se îmbină cu tehnica resuscitării intertextuale și a relațiilor transtextuale: hipotext, hipertext, metatext. Principiile literaturii comparate: concordanțele omologice reproductive, interferente și analogice, recurențele tipologice, dependențe și paralelisme situaționale sunt folosite alături de confirmările descendenței prin texte aderente, formulate de reprezentanții "Școlii de la Târgoviște" și generația optzecistă. Familiarizarea
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
succesiv și contrariant spre distorsionarea relației dintre ficțiune și realitate. Urmuz a preluat procedeul "caricaturizării excesive" caragialiene. Dar se deosebește de precursorul său prin străduința de a fractura conexiunile dintre imaginea ficțională și realitatea extralingvistică. Concordante omologii tipologice justifică traseul intertextual. Lache și Mache își trimit reflexele în Cotadi și Dragomir. În Ismail, sesizează "replica stilizată" a moftangiului politic. În Stamate, "savantul", astfel încât, "arheologia textului urmuzian" dezvăluie, prin absurdul deghizat în comic, "o infralume de esență caragialiană". Relev cutezanța prin care
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
o suprafață literară imensă, ignorând granițele formale între teritoriile prozei, ale dramaticului și chiar ale poeziei. Și totuși, caragialismul este mai mult decât o înșiruire muzeală de blazoane categoriale este un spirit pervaziv revelat prin străfulgerări proustiene într-o lectură intertextuală a literaturii românești, înțeleasă în sensul borgesian de "mare text". O sintagmă, o situație, un gest al personajului, o particularitate a stilului, etc. activează spontan acea memorie culturală ce relaționează instantaneu textul citit de hipotextul caragialian astfel mereu reîmprospătat. Fără
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
care se constituie în formularea metodei propuse: depistarea mărcilor caragialiene indisolubil legate de reprezentările specifice comicului și uneori ale absurdului, pe tărâmul epic și dramatic delimitat temporal și valoric de momentul Caragiale, presupune, în mod concret, un exercițiu tematologic și intertextual sinaptic, de reconstituire a fluorescenței literare caragialiene. Așadar, scopul acestei lucrări nu este simpla prezentare diacronică a ipostazelor literare ale comicului și ale absurdului în literatura română, ci descoperirea în cadrul acestora a reverberațiilor caragialismului, pentru a demonstra că, față de ceilalți
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
tradiția caragialiană. Doar pe criteriul existenței unor documente de paternitate nu se poate da măsura exactă a impactului real al operei lui Caragiale asupra literaturii române. Mai productivă în acest scop ni se pare o încadrare dezvăluită de lectura critică intertextuală care permite, pe baza unor "asociații memoriale"46, constituirea unui corpus mai larg de texte relaționate caragialismului. Din această perspectivă, suntem îndreptățiți să afiliem atât scriitori care se plasează mai mult sau mai puțin epigonic sub "mantaua" lui Caragiale, precum
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ne putem referi la posteritatea caragialiană ca la un construct de tipul literatură "de gradul al doilea", înglobând o constelație de "hipertexte" conectate pe baza unor decelabile "hipotexte" caragialiene, o varietate impresionantă de "metatexte" și mai ales o veritabilă plasmă intertextuală care străbate literatura română prin nenumărate inserții de tipul citării, al menționărilor exprese și al aluziilor, în general al oricăror "urme intertextuale" (Riffaterre), adeseori infinitezimale, care reactualizează palimpsestic opera lui Caragiale. Pentru cea dintâi categorie, exemplele sunt relativ puține: unele
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
conectate pe baza unor decelabile "hipotexte" caragialiene, o varietate impresionantă de "metatexte" și mai ales o veritabilă plasmă intertextuală care străbate literatura română prin nenumărate inserții de tipul citării, al menționărilor exprese și al aluziilor, în general al oricăror "urme intertextuale" (Riffaterre), adeseori infinitezimale, care reactualizează palimpsestic opera lui Caragiale. Pentru cea dintâi categorie, exemplele sunt relativ puține: unele schițe ale lui Al. O. Teodoreanu, piesa Mitică Popescu a lui Camil Petrescu, nuvela Acceleratul complimentelor a lui Mircea Horia Simionescu, ciclul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Caragiale din volumul Cu ochii blânzi al opzecistului Ioan Lăcustă. Acestea confirmă, pentru fiecare mare etapă din istoria literaturii noastre, revigorarea modelului caragialian prin paștișare și parodiere omagială. În schimb, cuantumul lucrărilor în care opera lui Caragiale supraviețuiește prin resuscitări intertextuale este practic de nestabilit și, credem noi, de neîntrecut de niciun alt scriitor român. Pentru a evita extinderea ariei de referință a caragialismului care ar duce la configurarea sa drept câmp de relații intertextuale, direcționate dinspre opera lui Caragiale înspre
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
opera lui Caragiale supraviețuiește prin resuscitări intertextuale este practic de nestabilit și, credem noi, de neîntrecut de niciun alt scriitor român. Pentru a evita extinderea ariei de referință a caragialismului care ar duce la configurarea sa drept câmp de relații intertextuale, direcționate dinspre opera lui Caragiale înspre literatura care i-a urmat, nu vor fi încadrate acele lucrări în care distingem masive 49 sau doar incidentale menționări, citări sau aluzii la textele lui Caragiale, ci doar acele reprezentări literare care pun
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
prin care trec cei doi tineri până în momentul în care vor intra în scenă în calitate de soț și soție, Actorul ne informează în prolog într-un limbaj "moftologic" neaoș, ancorând decisiv eroii lui Shakespeare în universul caragialian și prin alte trimiteri intertextuale la sintagme celebre din Telegrame, De închiriat și alte Momente axate pe redarea atmosferei domestice burgheze: Ce-a urmat după asta... uite... ne spune Cascarelli... punct cu punct. Capuleții și cu ăilalți s-au pupat... și pe urmă au făcut
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Eșecul lamentabil al coloniei paradisiace este extrapolată astfel, ironic, asupra utopiei comuniste. Declinul falansterului cauzat de derizoriul fapt că Marius, enigmaticul personaj idealizat, nu acționase ca un fondator de societate utopică, ci ca un veritabil proprietar capitalist, stabilește un raport intertextual cu finalul Cronicii fantastice, cel puțin pentru că stârnește asupra cititorului același efect resimțit la plonjarea controlată magistral, așa cum am văzut, din universul fantastic al "Sinecorzilor", în "moftul" lumii caragialiene. Ceea ce reiese din cele câteva exemple selectate, este că modul ironic
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
diplomație", de șiretenie necesară scriitorilor integri, care sunt constrânși să recurgă la ironie pentru a dezvălui ceea ce nu pot spune fățiș. Caragiale a fost, indubitabil, pentru astfel de autori, un partener din umbră care le-a validat demersurile prin sigiliul intertextual dezvăluit la o astfel de lectură. 3.9. Modul grotesc Grotescul justifică cel mai adecvat încadrarea comicului în categoria amestecului, încadrare despre care am amintit în partea introductivă. Pe axa înnegurării comicului dinspre formele vesele, bonome înspre cele amare, triste
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
personajelor superioare din punct de vedere moral. Soluția de tip melodramatic poate fi înțeleasă în cazul lui George Mihail-Zamfirescu și ca procedeu de intenționată delimitare de modelul caragialian pe care titlul piesei însuși Ion Anapoda -, îl evocă instantaneu, prin relaționarea intertextuală cu "omul sucit" din nuvela lui Caragiale. Cu același scop, de clară evidențiere a notei de originalitate într-un domeniu tipologic patronat de Caragiale, credem că a fost concepută și "comedia tragică" Domnișoara Nastasia, ca replică la drama Năpasta. Aceasta
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
până când sinuciderea singurei femei virtuoase pe care o sacrificase experimentului îl readuce fatal în ipostaza de soț înșelat pentru care doar crima poate, instinctual, să-i "repereze onoarea de familist". Aceeași prăbușire distonantă a eșafodajului comic în farsă grotescă, ancorabilă intertextual în caragialiana schiță 1 Aprilie (monolog), surprinde și intrigă în nuvela Vedenia. "Păcăleala gigantică"57 plănuită îndelung de căpitanul Naicu pe seama soției sale spiritiste, o va face să treacă prin stările resimțite de Stavrache la vederea fratelui crezut mort. Gluma
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de buzunar sunt preocupările unei lumi mimetice, intenția de parodiere a high-life-ului burghez reieșind din subtext. Însă în acest joc cu absurdul situațional și tipologic, demascarea are un vizibil efect de bumerang. În romanele realiste ale lui Mircea Eliade, raportul intertextual este sesizabil și în legătură cu tipul "intelectualului". Fin ironist, recunoscut pentru urbanitatea satirei, Caragiale a fixat inimitabil notele specifice ale etopeii acestei categorii în schița Intelectualii. "Capuținiștii"59 preocupați în permanență de "chestiuni arzătoare de estetică, filozofie"60, "inspiratorii, diriguitorii opiniei
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
câtorva cazuri în care se pot sesiza nu doar transpuneri obediente ale sugestiilor marelui înaintaș în alte contexte cu minime modificări, ci și abateri profitabile de la liniile majore impuse de tradiția de acest tip. Tema cu cea mai rapidă ancorare intertextuală în universul caragialian este politica, atât de categoric sudată de interpretarea dată de autorul Scrisorii pierdute, încât până și reprezentările literare anterioare sunt cel mai bine caracterizate prin termenul de "caragialian", ca atribut suprem care le pune în evidență posibila
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]