1,413 matches
-
nu credeam că-mi vor acorda o șansă. Se întristează iar și spune: poate că nici n-o vor face. Poate că o să mă înțeleg prost cu această Diana Macpherson și asta va fi fost tot. ― Hai, mă lași? Ești intervievat de o femeie? Ești ca și admis. Tot ce trebuie să faci e să-i intri în grații și gata, ești în televiziune. ― Chiar crezi asta? ― Da, spun dând din cap. Chiar cred asta. ― O, Doamne, sper să obțin postul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
va fi la picioarele tale. ― Știu. Ben a dat din cap, încă nesigur ce să spună. Firește că era o ocazie minunată, dar oare asta voia el, să apară ca reporter pe showbiz? Un reporter amuzant, un aiurit superficial care intervievează celebrități? ― Pot să mă gândesc și să te sun înapoi? a întrebat Ben, neștiind că nimeni altcineva, nici măcar un prezentator debutant, nu s-a gândit vreodată că va primi o asemenea propunere de la Diana Macpherson. ― Bine, a acceptat ea. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
de mine înainte. Dar nu e totul atât de rău, cel puțin atmosfera la birou e mai plăcută. Pentru prima oară, săptămână trecută am fost trimisă la un interviu, și nu unul oarecare și plictisitor. Nu, am fost trimisă să intervievez o nouă vedetă dintr-un serial londonez, care, convenabil sau nu, stă după colț de Kilburn Herald, de vreme ce nu câștigă încă suficienți bani ca să se mute într-o zonă mai bună. Interviul a mers fantastic. Un pic prea fantastic poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
nu știe ce-l mișcă sau la ce se gândește când se duce noaptea la culcare. Jurnalistul din Ben a desăvârșit arta de a-și arăta o anumită față presei: e fermecător în fața celorlalți jurnaliști care se îngrămădesc să-l intervieveze, dar nu le arată niciodată cine este el în realitate. Numai prietenii lui adevărați îl cunosc bine: numai persoane ca Geraldine, ca Richard. Și ca Jemima Jones. Doar că Ben nu prea are timp să se gândească la vechii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
foarte convenabil pentru ambele părți, ci doar pentru domnișoara Aldridge. Mai era o singură problemă, și devenise problema Dianei Macpherson. Alexia fusese de curând la Londra și se întâmplase să se uite la London Nights. Era de acord să fie intervievată de o singură persoană, și aceea era Ben Williams. Cine altcineva? În condiții normale, echipa de producție de la London Nights i-ar fi spus Alexiei Aldridge că interviul urma să fie făcut de reporterul lor pe showbiz - amuzant dar era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
râs dacă Alexia Aldridge se răzgândește, sau se arată șovăielnică, sau decide să nu dezvăluie nimic despre film. Iar Alexia Aldridge e tânără, disponibilă, și extraordinar de frumoasă. Dar nu, își spune Diana atunci, poate că vrea ea să fie intervievată de Ben, dar nu s-ar deranja niciodată să se încurce cu cineva de jos, așa cum e un prezentator de televiziune din Anglia. Permiteți-mi să vă dezvălui aici un mic secret, care să vă ajute să înțelegeți pe deplin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
are să plece din această casă profund îndrăgostit de Alexia Aldridge. Biblioteca are o colecție mixtă de albume de artă, cărți de psihologie, și ficțiune literară contemporană. Ben nu e deloc surprins, sunt cărțile obșinuite întâlnite la oricare persoană a mai intervievat el. Ceea ce îl surprinde este însă faptul că atunci când dă de o carte despre artistul Egon Schiele, descoperă că a fost citită; paginile au colțurile însemnate și puțin îndoite, asta înseamnă în mod evident că cineva s-a cufundat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
care cititorii o pot recunoaște cu ușurință. Da, Karen Lundegaard ar fi putut inventa povestea plecând de la ceea ce citise În ziare, Însă scrierile ei conțineau detalii care nu fuseseră făcute publice, după cum mi-au confirmat persoane pe care le-am intervievat ulterior. Indiferent dacă cred sau nu În comunicarea cu morții, cititorii sunt dispuși, atunci când se cufundă În lectură, să-și anuleze neîncrederea. Vrem să credem că lumea În care am pătruns prin poarta imaginației altcuiva există cu adevărat, că naratorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Adică același reportaj din oră În oră, orice nou mic detaliu fiind anunțat ca „știri de ultimă oră“. GNN luase reporteri și echipe de filmare de la alte proiecte și le dăduse o listă cu lucruri de găsit și persoane de intervievat. Pentru suportul vizual, dezgropaseră din arhive materiale filmate cu ocazia loviturii de stat, ca și despre călătorii În locuri exotice. Foloseau și părți din filmulețele făcute de turiștii care plecaseră mai devreme din Birmania și acum invadau aeroportul din Bangkok
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cu membrii familiilor, prietenii, vecinii, colegi de serviciu, foști profesori, foști colegi, foști soți și soții, foste iubite, copii vitregi sau foști copii vitregi ai celor dispăruți trebuie să mai facă și rețelele media! Un reporter mersese până la a o intervieva pe menajera Marlenei. Rețelele de televiziune nu mai avuseseră un subiect atât de suculent de când căzuse fetița aceea Într-o fântână, În Texas, acum mai mult de zece ani. Ca și În cazul fetiței, știrile actualizate din oră În oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
atât de puternic cu o noapte În urmă. S-au așezat În tăcere pe cei doi bușteni, ascultând ciripiturile păsărilor, Întrebându-se ce Însemnau trilurile lor. Harry trecuse printr-un carusel similar de emoții. Stătea Într-un birou din Rangoon, intervievat de șase bărbați. Saskia și cățeii erau și ei acolo, la fel și mama lui Wyatt, Dot Fletcher, iubitul ei, Gus Larsen și mama lui Wendy, Mary Ellen Brookhyser Feingold Fong. Harry sorbea dintr-o ceașcă de ceai englezesc. Slavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
liceu a organizat un soi de bal al victoriei În amfiteatru, iar acolo a dat peste o femeie care l-a abordat râzând: — Nu mă mai știi, tinere? Era femeia ușor dusă, dată cu mult negru pe la ochi, care fusese intervievată de Global News Network, cea care se autointitulase iubita lui. El i-a răspuns: —Doamnă, habar n-am cine sunteți. Ea a ridicat din umeri și i-a răspuns cu un zâmbet prietenos: Așa lucrează timpul, nu? Trece fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Am devenit tot mai interesat de femeia care trimisese scrisoarea și de soțul ei. Voiam să sondez personal terenul, să văd de unde își trage seva, în societatea noastră, această violență sporită. La puțin timp după aceea, m-am decis să intervievez victimele atacului cu gaz sarin. Scrisoarea nu a fost singurul motiv pentru care am început să scriu această carte, ea a fost doar scânteia. Această scânteie a trezit în mine niște intenții deja existente. O să vă povestesc mai pe larg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
În cele din urmă, însă, nu mi s-a dat voie să public interviul acesta, așa că toată munca mea a fost în zadar. Doi asistenți, Oshikawa Setsuo și Takahashi Hidemi, m-au ajutat să găsesc victimele pe care le-am intervievat. Pentru asta am folosit două metode practice: 1) Am luat lista cu numele victimelor atacului cu gaz sarin din ziare și din alte surse mass-media. 2) Am întrebat din gură-n gură dacă din întâmplare cunoștea cineva victime ale atacului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
exemplu, în cazul lui Nakamura Ichirō, nume des întâlnit în Japonia, este foarte greu să localizezi persoana numai după aceste date sumare. Cu toate că în felul acesta reușisem să luăm legatura cu peste 140 de persoane, multe au refuzat să fie intervievate din mai multe motive. „Nu vreau să-mi aduc aminte de atac!“ „Nu vreau să am de-a face cu cei din secta Aum.“ „Nu am încredere în presă.“ Pentru că oamenii manifestă ostilitate și neîncredere față de presă, mi s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
presă.“ Pentru că oamenii manifestă ostilitate și neîncredere față de presă, mi s-a întâmplat deseori să mi se trântească telefonul în nas numai când pronunțam numele editurii. În cele din urmă, doar 40% din cei peste 140 au acceptat să fie intervievați. Odată cu arestarea tuturor adepților mai cunoscuți ai sectei Aum, frica față de aceasta s-a diminuat oarecum. Cu toate astea, mulți ne-au refuzat spunând: „Simptomele nu sunt atât de grave, așa că nu are rost să dau declarații.“ (Probabil că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
cazuri în care victimele voiau să vorbească, dar familiile nu le dădeau voie. „Aș prefera să nu te amesteci în chestia asta!“ Nu prea am reușit să smulgem informații de la funcționarii publici sau de la angajații instituțiilor financiare. Nu au fost intervievate decât câteva femei. Motivul principal - s-a dovedit a fi foarte greu să le identificăm numai după nume. Apoi, cred că femeile tinere și nemăritate au un sentiment de repulsie față de interviuri. Nu este decât o presupunere personală. Unele au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
viața. În plus, am avut sentimentul că pentru a înțelege mai bine atacul trebuie să avem imaginea adevărată a tuturor supraviețuitorilor, indiferent de gravitatea situației lor. Asta vă las pe dumneavostră, cititorii mei, să judecați. Câțiva dintre ei mai fuseseră intervievați și de alți reporteri. Însă erau total dezamăgiți. „În cele din urmă, ceea ce am vrut să spun cu adevărat a fost șters și declarația redusă la jumătate.“ Altfel spus, reporterii „folosesc sau elimină din conversație părțile care le convin lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Nu avem date concrete despre cei vindecați, dar, să fie în jur de 50%. Mulți subiecți pe care i-am consiliat erau destul de grav afectați. Au făcut un efort extraordinar ca să vină aici. — Mulți dintre cei pe care i-am intervievat s-au plâns că nu mai au putere de memorare. Am observat că asta e prima caracteristică. E una din trăsăturile definitorii sindromului? Există multe persoane care și-au pierdut puterea de concentrare și vigoarea. Mintea nu mai funcționează cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
vorbi), nu mi se părea corect mie, ca scriitor, să nu o întâlnesc pe fata despre care urma să scriu și care era în viață. Altfel spus, chiar dacă mi-ar fi răspuns la întrebări prin tăcere, măcar încercam să o intervievez. Sincer să fiu, în timp ce mă îndreptam spre spital, nu eram deloc încrezător. Oare voi putea aduna material despre ea fără să rănesc pe nimeni? Chiar și acum, a doua zi după interviu, când scriu la masa de lucru, nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
absolvit facultatea, a avut o slujbă obișnuită, dar apoi a renunțat la aceasta și a devenit casnică. Recent a obținut o diplomă de profesor și predă japoneza străinilor. Munca i se pare interesantă și incitantă. A fost printre puținele persoane (intervievate de mine) care în momentul atacului s-a gândit: „ăsta e gaz sarin.“ Pe când majoritatea oamenilor era în derută, trecea printr-un coșmar și nu știa ce se întâmplă, doamna Nakayama a fost unul dintre aceia care și-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
înăbușit tristețea și s-a dedicat unei cariere la sol. Și drumul pe care l-au ales în viață e asemănător. Pentru că s-au angajat în aceeși perioadă, în același loc de muncă, se cunosc, dar faptul că i-am intervievat pe amândoi e o simplă întâmplare. Amândoi sunt foarte inteligenți, au un comportament rezervat, totuși răspund precis la fiecare întrebare. Desigur, discuția despre atac a fost importantă, dar pentru mine a fost extraordinar de interesant faptul că am putut discuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
clasă ai Forțelor de Autoapărare Japoneze. Probabil că e cam nepoliticos să spun asta, dar mi-au dat impresia că sunt mai degrabă „tehnocrați“, decât „militari“. Cât am strâns acest material, mi-au arătat cât de greu este să-i intervievezi pe angajații din Guvern. Cu greu scoți ceva de la ei și anonimatul este foarte important. Pe scurt, îmi iroseam timpul de pomană. Pentru că atacul a avut loc în apropiere de Kasumigaseki, trebuie să-i fi căzut victime destul de mulți guvernanți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
scoți ceva de la ei și anonimatul este foarte important. Pe scurt, îmi iroseam timpul de pomană. Pentru că atacul a avut loc în apropiere de Kasumigaseki, trebuie să-i fi căzut victime destul de mulți guvernanți, dar, din păcate, nu am putut intervieva nici una dintre aceste persoane. Totuși, surprinzător, cei din cadrul Forțelor de Autoapărare Japoneze au fost mai cooperanți și au acceptat să răspundă interviului. Le sunt recunoscător că mi-au pus la dispoziție acest loc. Am stat de vorbă într-un birou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
au câteva detalii care diferă, dar au fost prezentate aici cu toate contradicțiile incluse. Cred că, aceste discrepanțe și dezacorduri au, ele însele, ceva de spus. Câteodată, în lumea aceasta multilaterală, inconsecveța este mai elocventă decât consecvența. Totuși, deoarece am intervievat atâtea persoane, în mare, am ajuns să-mi dau seama de gradul de obiectivitate și de acuratețe al povestirii fiecăreia. Dacă la câteva declarații aș fi schimbat perspectiva, atmosfera de acolo ar fi fost mult mai clară. În locurile în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]