580 matches
-
în zilele noastre. Luptele dintre popoare și revoluțiile din sînul societăților nu au încetat niciodată. Ele au dus la abolirea sclaviei și la eliminarea anumitor privilegii. Dar îmbunătățirile au degenerat întotdeauna după o vreme în abuzurile în cele din urmă intolerabile ale castei domnitoare și în fanatismul doctrinar al reformatorilor, care nu ezitau să recurgă la orice mijloc ca săn pună la rîndul lor mîna pe putere. Este firește justificat să căutăm o soluție injustiției sociale, dar nu este justificat să
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
altă accepție, fiind încărcat cu un plural care a făcut furori: incivilitățile. După Roché (1993, p. 109, p. 142), incivilitățile sunt fapte care nu sunt numaidecât penalizabile, ci "dezordini în comun" care însă, chiar în formele cele mai anodine, sunt intolerabile prin sentimentul de non-respect pe care-l induc persoanei care suferă de pe urma lor. Prin incivilitate Roché înțelege "o gamă largă de fapte, de la grosolănia copiilor la vandalism, trecând prin prezența vagabonzilor, grupuri de tineri ce stau la intrarea imobilelor". În
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
că vecinii noștri se îngrozesc văzând o mână părintească lovind un poponeț tricolor [...]. Suntem excepția "cuculturală". Trebuie ca această situație să înceteze imediat, bătaia la fund trebuie scoasă în afara legii. Dacă asta înseamnă să afirmăm că violența asupra copiilor este intolerabilă, sigur! [...] În mod evident, bătaia la fund nu e de așa natură. În momentul când se vorbește de restaurarea autorității parentale, te poți întreba dacă e bine să-i lăsăm pe puștii care primesc una la fund să creadă că
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
ea trebuie să fie internațională pentru a integra rezultatele cercetării și a evita crisparea identitară din cauza căreia ceea ce dincolo părea rutină (de exemplu, valorizarea producțiilor adolescentine și puternica identificare din școlile engleze) pare aici o revoluție imposibilă sau o demagogie intolerabilă 47. 8. Ineficacitatea politicilor publice franceze 48 este, totodată, efectul centralismului ideologic care antrenează o birocratizare excesivă și o iluzie totală în ce privește puterea centralei (ministerul), care se pierde pe măsură ce se împotmolește în treptele intermediare (care fac totuși ce pot și
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
se întâmplă ca visul să se desfășoare până la capăt în asemenea cazuri. În general, cel care visează este trezit înainte de a fi ucis. Acest tip de vis poate indica un risc vital, evident în plan simbolic. Situația este atât de intolerabilă, dureroasă, deranjantă, încât amenință integritatea persoanei. Nu mai este vorba de încălcarea voinței sale (viol) sau de o deposedare (furt), ci de nimicirea propriei ființe. Visul exprimă urgența: persoana trebuie să reacționeze, să se protejeze, să se apere sau să
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
2001. Patapievici, H.-R., Zbor în bătaia săgeții, ediția a III-a, București, Humanitas, 2002. Petrescu, R., Șansa (din vol. "Într-o după-amiază de vineri"), București, Cartea Românească, 1997. Pleșu, A., Minima moralia, București, Humanitas, 1994. Pleșu, A., Toleranța și intolerabilul. Criza unui concept, LiterNet, 2005. Popescu, C. T., Copiii fiarei, ediția a II-a, Iași, Polirom, 1998. Popescu, C. T., Nobelul românesc, Iași, Polirom, 2002. Popescu, C. T., Timp mort, Iași, Polirom, 1998. Preda, R., Jurnal cu Petre Țuțea, București, Humanitas, 1992. Sârbu
[Corola-publishinghouse/Science/85034_a_85820]
-
Cioculescu încarcă de răspundere doar personalitatea tatălui destinul lui Mateiu ilustrînd condiția progeniturii unui părinte cu personalitate covîrșitoare căruia a-i rezista sau a i te supune producea dezastroase deformări, psihologia deformată a fiului nelegitim avîndu-și sorgintea tocmai în situația intolerabilă în care tatăl său l-a pus...; Silvian Iosifescu vorbește doar de "ostilitatea stăruitoare a fiului natural"... Poate nu ar fi fost lipsit de interes să se discute în acest context și despre complexul Oedip sau să fie valorificate sugestiile
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
pas furtif montant l'escalier" [Daudet, Fromont jeune et Risler aîné, p.181]. 327 Visul de plecare definitivă cu Rodolphe al Emmei Bovary provine din încrederea că fericirea există altundeva. Amantul, care se definește prin opoziție cu soțul (care reprezintă intolerabilul), este cel care permite accesul la acest altundeva mitic. Răpirea, visata conform schemelor românești, este soluția-miracol. Utopia acestui vis este ironizata de Flaubert. 328 "Toute la vieille poésie des enlèvements nocturnes, des chaises de poste, des auberges, toutes leș charmantes
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
sine; caedere = a ucide). Ca termeni sinonimi se folosesc: autoagresiune, autokirie, autoliza etc. Din punct de vedere psihosociologic, fenomenului suicidar i se acordă semnificații multiple, ca aceea a urmării singurătății, a răzbunării, ca ultima sau unica soluție a unei situații intolerabile, înlăturării dependenței. O alta semnificație este aceea a menținerii onoarei; se consideră că suicidul poate fi sursa de ușurare. În funcție de semnificatiile suicidului întâlnim: • suicidul altruist (ce poartă marca sacrificiului de sine); • suicidul egoist (a cărui intenție și semnificație nu corespund
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
Difuzare: 0788.319462; Fax: 0232/230197 editura ie@yahoo.com; www.euroinst.ro 1 Sclavii din societățile vechi comiteau în mai mare măsură decât indivizii liberi din societățile moderne suicidul fatalist. Alte exemple sunt cele ale deținuților care resimt ca fiind intolerabilă disciplina închisorilor, acela al soților foarte tineri sau a femeii căsătorite și fără copii, care se sinucid datorită constrângerilor și servituților impuse de mariaj. 2 Cazul cel mai dramatic de sinucidere colectiva este reprezentat de autosuprimarea a aproximativ o mie
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
profesorul educă în elevi dragostea de patrie și ura față de naționalismul și cosmopolitismul burghez" (Istoria: programa școlară pentru clasele VIII-XI, 1952, p. 5). Câteva rânduri mai încolo, ideea este reluată și îmbogățită. Îmboldit să redea contradicțiile societății capitaliste alături de gradul intolerabil de oprimare a proletariatului cu "expresivitate maximă" și să zugrăvească în culori cât mai vii suferințele clasei asuprite în contrast cu cruzimea, violența și parazitismul claselor asupritoare, profesorul "trebue să provoace în elevi sentimentul de ură pentru tot ce este vechi, perimat
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
fericirea sau ceva ce îi este drag (Goleman, 2005). Fără a fi exprimată neapărat sub forma unei izbucniri da mânie, ura declanșează ostilitatea individului. Acest sentiment poate varia "de la frustrare și dezamăgire până la o aversiune și un dezgust febril și intolerabil" (Wilks, 2003, p. 201). Ura ne face să ne simțim în același timp și bine și rău. Bine, pentru că ne dă putere asupra celor care ne-au rănit; rău, pentru că suntem încordați, nemulțuimți, afectați. "Unii oameni scrie F. Wilks (2003
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
mai mărunt semn de dezacord între propriile nevoi și răspunsul celuilalt naște temerea de a pierde afecțiunea indispensabilă" (Brillon, 2010, p. 43), dragostea este deseori o sursă de suferință morală. "Posesivitatea, gelozia maladivă, insecuritatea care face ca solitudinea să devină intolerabilă sunt suferințe induse de un sentiment de dragoste neajuns la maturitate", precizează M. Brillon (2010, p. 43). Dragostea de durată este un sentiment pe cât de nobil, pe atât de sensibil. El va fi mereu "povestea dificilă dintre siguranță și libertate
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
cu toate că, până și astăzi, este încă prea multă violență!) Acum 70 de ani, era acceptat în mod general că modul ultim de a regla un conflict între două națiuni europene era războiul. Astăzi, pentru prima oară, războiul pare o idee intolerabilă și absurdă pentru a elimina o neînțelegere între rivali ca Franța și Anglia sau Franța și Germania. De trei secole, democrația se răspândește lent, cu prețul unor conflicte memorabile, cu suișuri și coborâșuri într-o asemenea măsură, încât acum ni
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
cunoscut crize, în special după Primul și al Doilea Război Mondial, sau în anii '70, prin deviza "zero creștere", lansată de gruparea din Roma, dar această valorizare învie întotdeauna și sfârșește prin a domina. Sistarea progresului ar fi o idee intolerabilă: produsul național trebuie să crească, șomajul trebuie să scadă, trebuie să găsim remediul pentru cancer și pentru SIDA, noi surse de energie urmează să fie descoperite, bunăstarea viitoare se fabrică în laboratoare... După o lungă maturație istorică și după întreruperea
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
Ideea progresului echivalează cu credința în perfectibilitatea omului și a condiției umane. Această valorizare a progresului a cunoscut crize, mai ales după Primul și al Doilea Război Mondial, dar ea continuă să fie influentă. A stopa progresul ar fi ceva intolerabil: produsul național trebuie să crească, șomajul trebuie să scadă, trebuie să găsim remediul pentru SIDA și cancer, să controlăm diversele surse de energie (Prometeu este mereu prezent!)... 3. Spiritul întreprinzător. Pe măsură ce banii devin fluidul vital al economiei, încă din Evul
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
sub cel al statului, astfel încât încălcările drepturilor omului sau situația în care un stat devine agresor față de o comunitate etnică oarecare se constituie în adevărate provocări la adresa mediului internațional. Intervenția NATO împotriva Iugoslaviei în 1999 a fost justificată prin atitudinea intolerabilă a puterii de la Belgrad față de propriii cetățeni, membri ai comunității albaneze. Se mai poate nota în același caz și o explicație pentru cunoscuta afirmație potrivit căreia securitatea internațională este indivizibilă. Valurile de refugiați care au apărut mai întâi în urma represiunii
RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1518]
-
Război Mondial 704. În "Directiva nr.1", dată la 31 august 1939, Hitler justifica acțiunea ce urma în acest fel: "1. Acum, când au fost epuizate toate posibilitățile politice de a reglementa prin mijloace pașnice situația de la granița răsăriteană, situație intolerabilă pentru Germania, m-am hotărât la o soluție în forță"705. În dimineața zilei de 1 septembrie, Hitler anunța printr-o proclamație poporul german 706: "Statul polonez a refuzat o lichidare pașnică a diferendelor, pe care am dorit-o, și
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
Astfel încât vă rog să înțelegeți din năduful cu care scriu că "Justiția pute" nu numai un ecou al unei celebre expresii englezești, ci și o acoladă stilistică ce atrage atenția asupra unei stări de fapt devenită, pentru cei mai mulți dintre noi, intolerabilă. Nu se face, firește, dreptate la televizor și nici în paginile ziarelor. Dar a spune prea apăsat acest lucru, în încercarea de a contrabalansa un exces mediatic amatoristic și deloc inocent, poate însemna și o perfidă bagatelizare a dreptului opiniei
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
peste noapte", "islamul a demonstrat prin cuvinte și fapte posibilitățile toleranței religioase și ale egalității rasiale. De asemenea, știm că islamul a fost mereu o parte din povestea Americii"; în ceea ce privește conflictul israeliano-palestinian președintele Obama a menționat că situația palestinienilor este "intolerabila", datorită "umilințelor zilnice generate de ocupație" și tocmai de aceea dreptul la existența a unui stat palestinian nu poate fi negat, cum nu poate fi negat nici cel al Israelului, a afirmat Obama insistând asupra sfârșitului colonizării evreiești a Teritoriilor
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
pe jumătate pictate pe perete, cei ce credeau, În mod eronat, că nu erau aici. - Nu mai ciudată ca a dumitale sau a oricărui altuia. Ea a meditat puțin, uimită, și a dat din cap. Părea să respingă o propunere intolerabilă. - N-am văzut niciodată așa ceva. - Faptul că nu vezi nu Înseamnă că nu există. Femeia ținea gura Întredeschisă, cu ochii Încă zâmbitori și ușor deconcertați. Rochia largă de bumbac, a observat Faulques, Îi favoriza șoldurile prea late. - Ai fost Întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
monolit s-ar fi prăbușit. Din care cauză, memoriile și demersurile scriitorilor comuniști din cadrul Uniunii n au avut niciodată vreo șansă. Pentru simplul motiv că acceptarea lor ar fi reprezentat recunoașterea publică a fracționării, deci ruperea unității frontului ideologic, existența intolerabilă a grupurilor și aripelor în Partid etc. etc. Ceea ce regimul urmărea să anihileze și, mai ales, să nege cu orice preț, din rațiuni de pură propagandă. într-o altă formulare, mai nuanțată foarte apropiată de ceea ce se poate numi cultura
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
azi, într-un fel uitat. Pe alte baze, pur literare și cu o altă echipă, a fost lansat proiectul lui Mircea Zaciu, în colaborare cu M. Papahagi și A. Sasu: Scriitori români 8. El rămâne în actualitate. Mai întâi prin intolerabilul scandal care a urmat. Versiunea definitivă, mult amplificată, a fost pur și simplu interzisă și topită din ordinul sinistrului (și celebrului) cenzor Dulea de la Comitetul de cultură... Apoi prin faptul că prin depășirea acestui moment de criză, după 1989, echipa
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
și independent. Cu alte cuvinte, valorile oficiale neagă în mod radical teoretic și practic totalitatea valorilor autentice. Heteronimia lor este imperativă, abuzivă și represivă, expresie directă a statului polițist în domeniul cultural. Teoria valorilor pure pare o aberație scandaloasă și intolerabilă. Ceea ce un sociolog român, uitat pe nedrept (Mihai Ralea), numea sancțiunile premiale, sunt impuse, în sfârșit, printr-un întreg sistem de instituții și metode, care au avut este mereu o evidență eficacitatea lor. Ne referim la Academie și Uniunile de
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
cât se poate de oficial, definitiv și ne varietur. în care scop, sunt mobilizate ierarhic, în stil cvasi cazon, toate forțele disponibile în subordine directă, Institutele de cercetare etc. într adevăr: cum să accepte cultura oficială o astfel de sfidare intolerabilă? Toate aceste reacții se agravează considerabil, pe fondul psihologiei tipice vieții literare: resentimente și represalii contra criticilor nefavorabili, insinuări, acuzații, aluzii la dosare etc. Spiritul de concurență, invidia, vanitatea și orgoliul literar etern sunt marii aliați ai unui sistem care
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]