1,333 matches
-
În prima categorie intră, desigur, comunistul, de obicei secretarul de partid; nici unul din personajele imaginate În cele două creații și-n altele cu teme din actualitate nu se ridică la Înălțimea și valoarea originalului. De-acum, noi refrene vor fi intonate de critica literară: personaj palid, șters; șovăială În fața noului, viziune schematică, neadâncirea realității, neadâncirea adevărului, necunoașterea suficientă a vieții etc. Deși aceste formule vor face carieră În anii următori, marcăm Începutul acesteia prin câteva exemple; totodată, În același context prindem
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
inițiativelor ultimului. El i-a reproșat acestuia că este incorect și necinstit față de camarazii săi și față de regim, iar după această dispută nu și-au mai vorbit deloc 1. Tot în această perioadă, Bogdanovici și acoliții săi au început să intoneze cântece comuniste prin celule, ceea ce l-a determinat pe Dan Lucinescu să îl apostrofeze, iritat de faptul că acțiunile sale zgomotoase deranjau momentele de reculegere ale preoților din cameră. Bogdanovici l-a chemat la o discuție privată și i-a
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
unde existau deținuți implicați în O.D.C.C.6. Victor Leahul, închis și el în această cameră, povestește că se citeau zilnic pasaje dintr-o carte de istorie a Partidului Bolșevic Rus, care erau comentate de membri O.D.C.C., și se intonau cântece comuniste 1. Nici această acțiune nu s-a bucurat însă de participarea unui număr semnificativ de deținuți, fiind doar o încercare a unui grup izolat de a impresiona regimul. Mulți dintre cei închiși atunci la Suceava nici nu au
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
era și el persiflat, îndeosebi pentru încheierile discursurilor sale: „Anglo-nord-americanii vor un nou război! Tovarăși, acum sunt două șlagăre (sic!): socialist și imperialist, dar șlagărul socialist va învinge șlagărul imperialist!”, după care dădea tonul la cântece, pe care nu le intona nimeni. Când îi întreba pe copii de ce nu cântă, era din nou luat peste picior: „N-am voce... A rămas la securitate”, „Suntem răgușiți... am răcit”, „Nu știm cântecul... bate vântul”3. Administrația a sesizat eșecul demersurilor de acest tip
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
încercând să-l convingă să simuleze „reeducarea”, pentru a fi eliberat din închisoare. Lucinescu l-a refuzat ferm, acuzându-l pe Bogdanovici de oportunism și naivitate 4. Confruntarea a avut loc ca urmare a încercării grupului lui Bogdanovici de a intona cântece comuniste în celulă, într-un moment în care unii deținuți se rugau. Țurcanu afirmă că, la Suceava, l-a întrebat pe Bogdanovici ce anume l-a determinat să pornească acțiunea de „reeducare”, iar acesta i-a răspuns că „naționalismul
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
din Suceava a început să fie vizitată de înalți oficiali. Totuși, restul detenției în acest penitenciar și l-a petrecut cu timide încercări de a convinge îndeosebi pe liderii celor închiși de necesitatea unei schimbări de atitudini și de a intona cântece comuniste, întrucât majoritatea deținuților i se împotriveau deschis. Transferat la Pitești în noiembrie 1949, a încercat încă din primele zile să recupereze terenul pierdut față de Țurcanu, care avea un avans de șase luni în închisoare. Din camera de carantină
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
dacă simulează o reeducare, ar putea fi eliberați de comuniști. Lucinescu l-a refuzat însă ferm, spunând că aceștia nu sunt naivi, iar prețul care trebuia plătit pentru eliberare era prea mare. Supărat pentru că grupul din jurul lui Bogdanovici începuse să intoneze cântece comuniste într-un moment în care unii preoți din celulă își făceau rugăciunile, Lucinescu i s-a împotrivit public lui Bogdanovici. La scurtă vreme după sosirea în Pitești, pe 5 noiembrie 1949, a fost dus împreună cu Dan Dumitrescu, Costică
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
Camera Comunelor, atrăgând atenția guvernului și parlamentului britanic, asupra drepturilor României, care a luptat alături de aliați, drepturi ce trebuie să fie garantate și apărate. Întrunirea a luat sfârșit într-un mare entuziasm în timp ce corul școalei de fete „Elena Doamna” a intonat cântece patriotice. Gazeta femeii, nr. 29-30, din 1-15 decembrie 1936. 54TC "54" Către tineretul feminin romântc "Către tineretul feminin român" Un apel Asociația pentru emanciparea civilă și politică a femeii ne trimite spre publicare următorul apel: „Asociația pentru emanciparea civilă
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
vadă vreodată. Uitându-se la fiul lui cum trăiește și se face mare, Nikolai își pierdu obiceiul de a se întoarce în gând în lumea de dinainte. Fiindcă Pavel era fericit. Mergea în mijlocul unei coloane de copii de vârsta lui, intona cântece întru slava curajoșilor revoluționari și chiar, într-una din zile, aduse de la școală fotografia aceea cu clasa lui: două rânduri stând în picioare, un rând așezat, gornistul și toboșarul în față, cu un genunchi în pământ, mândri toți să
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Vocea continuă, dar domnul Go deja nu mai e atent la ea. Se uită la piscină, care e albastră și goală. Se Întreabă unde sunt fetele. Începe să regrete că a cumpărat bilet pentru Grădina Caratârtiței. Însă, chiar atunci vocea intonează: ― Doamnelor și domnilor, iată-l pe zeul Hermaphroditus! Jumătate femeie, jumătate bărbat! Se aude ceva sărind În apă de undeva de deasupra. Apa din bazin se face albă, apoi roz. La doar câțiva centimetri de cealaltă parte a hubloului e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
furios și stăpânit de o mânie oarbă, cauzată de propria mea neputință. Și în tot timpul ăsta, vocile îmi răsunau din ce în mai clar în minte. Fiecare cu glasul său, cu timbrul său, fiecare independentă și clară. Individuală. Toate intonând același "imn": "Nemuritor". Mă simțeam ca un copac pe care o voință de nestrămutat cresta însemne de altoi, care de nicăieri începeau să se lege de mine și de sufletul meu, forțându-mă să le accept. Ca la un semnal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de Roșiori, o companie de Vânători, o baterie de artilerie și Regimentul 5 Infanterie de linie. În momentul debarcării în Dobrogea, atât Domnitorul Carol, cât și trupele române au primit uralele de bucurie ale celor prezenți 407. Fanfara militară a intonat imnul național, după care Episcopul Melchisedec al Dunării de Jos a binecuvântat noul pământ al țării 408. În seara aceleiași zile, Domnitorul a revenit la Brăila și de aici a plecat spre București. În Dobrogea pregătirile pentru primirea autorităților române
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
piciorul pe care-l masa. Un șobolan dintre cei care-și aveau ascunzătoarea în celula lui. Seara trecută, pe când misionarul dormea, șobolanii au ros ceva chițcăind într-ununu din colțurile celulei strâmte. De fiecare dată când chițcăitul lor îl trezea, misionarul intona încet „Tatăl Nostru” pentru cei cinci creștini care, fără îndoială, fuseseră deja omorâți. Prin rugăciune încerca să-și alunge mustrările de conștiință pentru că-i abandonase. La sunetul pașilor ce se auzeau în depărtare, misionarul își strânse repede sub el picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cântat imnul, unchiul repeta încet de nenumărate ori: „Laudă lui Buddha Amida, laudă lui Buddha Amida”. Apoi împăcarea i se așternea pe chip. Samuraiul parcă auzea în urechi glasul unchiului său. Da, în vale toți erau ca unul. El nu intona asemenea imnuri, dar nu putea să se lepede de credința venerată de tatăl și de unchiul său. Ar fi însemnat să-și trădeze sângele și carnea sa să-și trădeze propriul pământ. Am luat trăsura către casa vărului meu, Don
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
jeli moartea lui Iisus, sfeșnicele erau stinse și lumea se ruga pentru învierea lui Iisus. Doar în jurul icoanei cu chipul Fecioarei Maria licăreau puzderie de lumânări. O dată cu lăsarea serii, o mulțime de bărbați și femei se adunau în fața sa și intonau rugăciuni de pocăință. Dar nimeni nu putea spune că i-a văzut pe japonezi ieșind din mănăstirea Ara Coeli. În dimineața Învierii, pe când ziua se îngemăna cu noaptea, începură să se deslușească umbre de oameni care se adunau grupuri-grupuri în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Încă o carte, oricare... Bun, doi de caro... Arată-le-o tuturor... Acum ține-o la spate... O ai, da? Sigur? OK, acum o să amestec cărțile. Cărțile zburară și bătaia din aripi se auzi. — Lucrurile nu sunt Întotdeauna ceea ce par, intonă Rupert. Și nu Întotdeauna primești ceea ce alegi. Altcineva poate să aleagă În locul tău. Timbrul vocii i se schimbase total. Era mai adânc, rezonant, ca al unui bărbat mult mai În vârstă. Citise o carte clasică pentru magicieni, Expertul la masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
era alb. Într-o zi de târg, Andrews și-a improvizat o biserică ad hoc. Pe o masă pliantă, de-o parte a pus un teanc mic de douăsprezece cărți, iar de cealaltă parte, o Biblie deschisă. În satele voastre, intonă el, aveți mulți Nați care vă fac necazuri și greutăți. Desfăcu cărțile În evantai lovind teancul ușor cu degetul o singură dată. —Eu am reușit să-i Închid În aceste cărți. Mulțimea se uită la fețe: regele de pică, dama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Îndoit Într-un unghi nefiresc, iar pe umăr avea o excrescență de țesut cicatrizat care semăna cu o tumoare roșie. În ciuda faptului că erau mutilați, toți cei cinci zâmbeau și făceau cu mâna camerei de filmat. —Da blu, da blu, intonau ei. Roxanne plângea deja Înainte de a opri camera. Câțiva din grup, la fel, iar Pată Neagră se simți Încurajat În speranța că Îi vor Întinde o mână de ajutor tribului lui. Când Pată Neagră nu-i mai putea auzi, Wendy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
au văzut că era adevărat. Vaselină a alergat de-a lungul podului și a sărit pe el pentru a demonstra că era puternic. Prietenii mei au strigat de fericire și mulți dintre ei au Început să plângă. Oamenii tribului au intonat: —Mare este Domnul! Lăudați pe Fratele Alb Mai Mic! Când s-au Întors În tabără, tribul s-a apropiat de Rupert, care se Întorsese la televizor Împreună cu ceilalți prieteni ai mei. Au făcut plecăciuni, spunându-i În limba Karen: Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Primeai bonus zece casete. După ce intrai, trebuia să treci printr-un ritual de inițiere: vizionai 97 de casete Aum și citeai 97 de cărți Aum. Foarte multe. M-am descurcat. Ultimul lucru pe care trebuia să-l faci era să intonezi mantra. Primeai o copie xerox, al cărei conținut îl repetai de mai multe ori. Și cineva număra de câte ori citeai. De aceea, fiecare are un numărător. Trebuie să faci asta cam de șapte mii de ori. În faza inițială citeam mantra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
atent mimica feții, recapitulându-și în gând textul pe care urmează să-l rostească. Când ușa se întredeschide, atât cât îi permite lanțul, lăsând să apară un ochi surprins și întrebător, el își scoate pălăria, întinde buchetul de flori și intonează răspicat, accentuând fiecare cuvânt, cu o voce sigură și ușor teatrală, un text de genul: Sărut-mânușițele, stimată domnișoară S! Permiteți-mi să vă ofer acest modest buchet de roze din partea domnului B, împreună cu respectuoase omagii și calde urări de sănătate
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
marginea uliței, ciulini uscați, mari cât pumnul, îi agățau hainele. Ieși la drumul mare. Strident, clopotele făcură să vibreze văzduhul dogoritor. în jurul bisericii era adunat tot satul cu prapori, icoane și odoare bisericești. Preotul, în odăjdii bogate ca un episcop, intona cântece de rugă, făcând să răsune văile: "Dă-ne, Doamne, ploaie!". O bătrână lua în căușul palmelor apă din cofe mari de lemn purtate de fecioare și uda zidurile bisericii jur-împrejur. Apa se scurgea în pământ, umezind pentru o clipă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
șanțul de la marginea drumului stătea Hepu nebunul satului. în poziție de drepți, cu palma la tâmplă, dădea solemn onorul ca un conducător de oaste care trece în revistă defilarea trupelor. Din colțul gurii, umflându-și ritmic bucile obrajilor, imita fanfara intonând imnul care-i plăcea lui și pe care-l învățase de la copiii satului: "Hepu prostu' Câinele nostru Hepu nebunu' Trage cu tunu' Și împușcă rațele Și mănâncă mațele." Avea muci în barbă și aceeași expresie a feții când râdea sau
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
trebui să ne întoarcem la zeii noștri de demult și să ne desprindem de dumnezeul creștin, să-l lăsăm în seama acelor neputincioși care preferă să defileze în procesiuni și să cânte psalmi, în loc să pună mâna pe arme și să intoneze cântece de război! în murmurul cu care ascultătorii îi primiră vorbele, vocile care îl aprobau se confundară cu cele care îi erau împotrivă și cu strigăte de consternare. — Așa e! Gualfard are dreptate! strigă o namilă de om, bărbos, ridicându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
umilă, iar cei care aveau mai multe bagaje - uneori puse de-a valma, în grabă, pe spinarea vreunui catâr îndărătnic - căutau să mărească pasul. Diferitele comunități se adunau, de regulă, în spatele diaconilor, care mergeau ținând deschise Psaltirele de pergament și intonând, acum urmați doar de câteva glasuri din mulțimea epuizată, psalmi ce implorau îndurarea divină. Cât despre nobilitas, se deplasau mai ales pe cai ori în care de călătorie și, de multe ori, ajutați de servitori și gărzi înarmate, nu șovăiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]